KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și fericită. O căsuță cochetă de cărămidă roșie. Ferestrele minuscule își aruncă razele peste peluză și pomi. Draperiile sunt luminate; galbene în camera copilului. Albastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stuart? Se uită la toate suprafețele lustruite, la tăbliile meselor, la dulapuri, la uși, peste care plutește oglindirea ei. Oamenii mor, zice, oamenii dărâmă casele. Dar mobilele, mobilele bune, frumoase, rămân și durează, nu au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui cabinet de nuc. Sunetul este înabușit, ca atunci când tai ceva moale cu ceva ascuțit. Cicatricea este adâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea, care e tot timpul deschisă. Pe-acolo se duc aburii din băi, mirosurile de mâncare din bucătării. Și toate sunetele. Stau, cu apa scurgându-se de pe mine pe podeaua băii, și mă uit în gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice. Habar n-am. Probabil că vreo carte veche care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la șifonier și așa mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot să n-o întreb - tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe care l-am văzut căzând aici azi-dimineață, tipul cu favoriți și mobil, l-a lăsat mască pe legist. Plus că după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și zice: — O piatră atât de pătimașă i-ar apăsa pe mulți cu puterea ei. Și sărută inelul. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, dar nu trebuie să vă simțiți obligați. Chiar nu trebuie, să știți. Dă din cap spre bucătărie și zice: — Stridie, hai să mă ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea mai pură formă. Zâmbește cu jumătate de gură, îmi face cu ochiul și zice: — Ce cravată simpatică, tati! Și încep să număr: 1, 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea mai pură formă. Zâmbește cu jumătate de gură, îmi face cu ochiul și zice: — Ce cravată simpatică, tati! Și încep să număr: 1, 2, 3... Când Mona se duce în bucătărie, Helen se întoarce spre mine și zice: — Nu-mi vine să cred că i-ați mai spus cuiva! Se referă la Nash. N-am avut încotro. De altfel, nu se mai găsește nici un exemplar al poemului. I-am zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
umăr. Sosește o femeie pe nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să moară înainte să fie opăriți cu apă la șaizeci de grade? Ofranda asta eu o iau. Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
atleții le aruncau acolo, împotriva adversarilor. — Nu inventez nimic, zice Mona. Vrăjile menite să atragă dragostea se numeau agogai în greaca veche. Blestemele menite să destrame o relație se numeau diakopoi. Helen ridică vocea la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la Miami Telegraph-Observer. Și radioul întrerupe totul cu un refren de cornuri franceze. Se aude o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ea cu obrajii lui nerași. Dă capul pe spate, și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai curgă sânge de sus, o să dea cu vopsea pe tot tavanul. Căldura e dată la maximum, ca să se usuce amorsa mai repede. Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare scapă în sus. Vechiul meu mod de viață, tot ce înseamnă pentru mine „acasă“ miroase a rahat. Stratul de amorsă a fost dat ca să nu mai curgă ce a rămas din vecinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
am întâlnit prima oară? Ne întâlnim acolo la noapte, îmi șoptește. În apartamentul meu, caseta de la robotul telefonic s-a terminat. În cutia poștală, facturile sunt atât de îndesate, încât le scot de-acolo cu un cuțitaș. Pe masa de bucătărie e un mall, construit pe jumătate. Se vede clar ce este chiar și fără poza de pe cutie, fiindcă parcările sunt făcute. Pereții sunt ridicați, ferestrele și ușile sunt puse deoparte, cu geamurile deja instalate. Panourile acoperișului și imensele dispozitive de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]