3,762 matches
-
toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că eu eram într-a V-a, doar! Bineînțeles că mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îi răspundeam eu în gând, căci bănuiam concluzia acestei introduceri.) Mă... e ziua ei, mă... și ce-ar putea s-o impresioneze mai mult ca niște versuri, ai? ― Eu cred că o cutie cu bomboane de ciocolată de la "Zamfirescu", un buchet bogat de trandafiri, sau o carte, depinde de persoană! ― Țî! E banal... și p-ormă, știi, costă! Să-i trimiți versuri e ceva mai nobil... mai distins... mai, cum să-ți spun eu... mai... ― Original... și unde mai pui că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aș, nu este decât o mică și banală escrocherie sentimentală din partea voastră! Atât și nimic mai mult! Am înțeles ce trebuia să înțeleg... Eram prin dreptul grădiniței din strada Luigi Cazzavillan. Pe străzi, liniște ca într-o zi de sărbătoare... Buchetele de liliac își revărsaseră crengile peste garduri și-mprăștiau cu dărnicie miresmele amețitor de dulci trecătorilor fericiți că trăiesc o primăvară atât de îmbietoare la viață. Simțeam că trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
genere, prefera ca mușchiul să nu palpite, deși recunoștea valoarea momentului acela a point, la care fusese servit. Prefera ca ultima culoare a vieții, deci a sângelui, să fi dispărut abia, și, fraged încă dar împăciuit, să fie înconjurat de buchetul cartofilor transparenți și rumeni. Niciodată încă Mini nu făcuse atâtea reflecții gastronomice.. . dar acel palpit o nemulțumea în profundele sensibilități ale stomahului. Azi, cu deosebire: toată făptura Lenorei, ce se zbătea chinuită ca la un foc, părea un mușchi zvârcolit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
curaj în acest moment crucial din viața ei. O asiguram că va avea o învățătoare la fel de frumoasă și bună ca doamna de la grădiniță, pe care trebuie să o asculte și să o respecte. Mălina, cu ghizdanul în spate și cu buchetul de flori în mână (nu acceptase cu nici un preț să-i ducă altcineva ghiozdanul și nici florile) mergea cu fața îmbujorată în compania cetei de însoțitori. Curtea largă și curată a școlii era înțesată de mulțimea părinților, bunicilor și copiilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele buchete de rădăcini aeriene, care-i ating fața și părul lui Jonathan. Doctorul este mai mult un conducător pentru el, decât grădinarul lor, controlând aceste hoarde floricole prin forța voinței sale. Plantele din Casa Alpină sunt grupate teatral în jurul unor roci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era o discipolă de-a lui Klee? — Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fiecare colțișor se simt-un val de bucurie Doar florile de liliac plâng toate, a remușcare că s au trecut și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor să sărute zarea. Noaptea-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o caldă stea Și mi strecoară-n simțuri stropi de rouă fină. Buchet de bucurii Ești mugurele meu de fericire, Ce înflorești înmiresmat în stele. în pomul vieții tale-ți prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
naiv într-o magie albă ascunsă-n rogvaiv... Acolo doarme pruncul la piept, fără coșmar în lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet în care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă; O lume neascunsă unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele în care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini! E lumea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vârstă și se manifestă printr-o independență turburătoare atât față de stadiul biologic al vieții creatorului, cât și față de stadiul spiritualității lui. Părintele Galaction povestește cum o fată l-a plăcut la vârsta de doisprezece ani și i-a dat un buchet de trandafiri. Turburat, băiatul găsește apoi în sine un impuls religios care învinge dorința sexuală care creștea în el asemeni unui fir de iarbă otrăvită și depune acești trandafiri sub o troiță. ""Aici să depui florile tale" am auzit clar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sentimentele mele de Ziua Femeii. Copila, de zece-unsprezece ani, premianta clasei, scrie fără să facă nici cea mai mică greșeală de ortografie sau gramatică: „Eu, când este Ziua Femeii, mă trezesc devreme, Îmi fac singură patul. Ofer mamei mele un buchet de ghiocei. O ajut la dereticat. La bucătărie curăț cartofii și morcovii. Mama cântă. La prânz, tata este fericit. Mâncarea Îi place mult și mama Îi spune că și eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu d-na directoare Tamaș, care m-a invitat să trec pe la școală și să semnez în cartea de onoare, ca fost director al școlii. I-am promis că voi onora această invitație, dar aștept să-i pot dărui un buchet de flori din grădina mea. La data de 5 februarie 2007, am conceput un articol ce viza pe fostul meu director de la Priponești, Ștefan D. Baștă, cu titlul „Un educator din școala de odinioară”, în speranța de a-l trimite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să nu bucur amintirea celor dispăruți. Între timp au sosit cu mașinuța lor soții Coloșenco, care mi-au adus două exemplare din „Elanul”, în care I.N. Oprea are o frumoasă recenzie la cartea mea. Onorez prezența doamnei cu un substanțial buchet - aveam și de unde - le mulțumesc și-i rog să-mi pună la poștă scrisoarea către d-l Oprea. Apoi vizita în „Orașul de sus”, Cimitirul, cu flori și lumânări, precum și pioase gânduri pentru cei din lumea umbrelor. Liniște - perfectă, liniște
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îmi orânduiesc singur treburile. Cât oi fi dormit nu știu dar, când am deschis ochii afară se înserase deja... “Asta înseamnă că am dormit dus o după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și dăruit ctitoriei în ziua sfințirii din data de 29 iunie 1672. Artista a brodat în fir de aur, argint și mătase un rând de 12 îngeri, două rânduri de câte 6 serafimi, pe Fecioara Maria, pe Arhanghelul Gavriil și buchete de flori. Inscripția brodată în limba slavonă are următorul text: Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dăruit la noua lor ctitorie Mănăstirea Cetățuia, în anul 7177 (1669)”. Tot mănăstirii i-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
surprize. Când aveam puțin timp, ieșeam cu Victor, care mai nou mă vizita și acasă. În lunea aceea, deși nu mă anunțase, știam că va veni. Într-adevăr, sunetul discret al soneriei mia confirmat bănuiala. Victor era acolo, cu un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ar trebui să fii aici, i-am spus. ― Probabil că nu. Dar sunt aici, totuși. Veni mai aproape de mine, deși ne aflam deja la mai puțin de un metru. ― Bună, Îmi zise zâmbind. ― Serios, am spus. M-am holbat la buchetul uriaș de trandafiri din mâna lui. Ce-i ăsta? ― Mi-ai spus că pot Încerca să te fac să mă placi din nou. Ei bine, ăsta sunt eu, Încercând. ― Încetează, Victor. Credeam că m-am făcut clară. ― Alisia, știu că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
te recunoască. Îi așa cum ai lăsat-o. Spunând acestea, a intrat în cămăruța știută. L-am urmat. Parcă ieri am plecat din ea... Frunzele de nuc proaspete stau cuminți pe pernă, iar dintr-o oală de lut îmi zâmbește un buchet de flori de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mă scurt. Apoi, trăgându-și de seamă, s-a oprit și s-a întors cu fața spre mine... Doamne! Da’ asta-i țiganca pe care am întâlnit-o când veneam încoace și apoi în grădina călugărului... łinea în mână un buchet de tufănele proaspăt culese. Bună dimineața și sărut mâna, boierule! L-ai lăsat singur pe bătrân. De acum știu că are să mă întrebe mereu de matale când oi trece pe la el. Da,da. Mereu are să mă întrebe: dacă te-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se vede. Și acum încotro? Apoi merg și eu până la târg. Da’ să nu te aștepți că oi putea ține pasul cu matale, conașule... Matale ai mers de soldat, iar eu abia îmi târâi papucii... Spunând acestea, învârtea în mâini buchetul de tufănele. Măi, da’ proastă mai sunt! Am luat floricele aiestea cu gând să ți le dau matale, boierule, dar m-am fâsticit de tot când te-am văzut și am uitat. Poftim. Ia-le! Or sta mai bine în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]