3,531 matches
-
cu toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se în oglindă. în felul acesta se calma în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de ochelari ca să se vadă mai bine. Se vedea suficient de clar și fără ochelari. Doar puțin înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara îl recunoscu. în fața ochilor îi apăru chipul Georgianei de odinioară, rotund și pistruiat, înconjurat de bucle cârlionțate. Clara inspiră adânc și se prezentă. Georgiana se bucură s-o audă și glasul îi deveni mai cald. — Vai, ce păcat că nu am drum într-acolo prea curând, aș fi venit să te văd, zău așa! oftă ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa cea ștearsă și nențeleasă devenea ca suflată de-argint trandafiriu, părul său acoperit de maramă brodată cu aur părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme păreau că lucesc ca două flori vinete, iar buzele sale sânte, galbene și închise păreau, rozate, a murmura vorbe, pe când haina cea plină de falduri și roșie devenea în ochii mei painjeniți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îngeri ce pluteau în haine de argint, cu aripi lungi, albe, strălucite, prin întinsul acel imperiu de aur. Pluteau ca genii abia văzute, umbre mai transparente, cu pielița vânătă ca marmura ce pare moale, cu ochii mari albaștri, cu lungi bucle negre ce-ncongiurau fața lor albă și cădeau pe gâturile marmoree și pe hainele de argint în falduri lungi ce muiau corpurile sublime cu albețea și moliciunea lor. Prin acei îngeri albi și cu ochii mari, albaștri, văzui unul cu mari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de mătase roșie și verde brodată cu aur citeau murmurând înaintea, carului funebru. 12 fete îmbracate-n alb și voalate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o tâmpenie de fapt, nici nu știi cât de rău îmi pare că m-am lăsat luat de val și-am uitat de ceas, o, bineînțeles, de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca în SF-uri. Ce pot să fac acum ca să mă ierți? O privea din nou cu ochii lui pâlpâitori, dar cu tristețea cea mai pâcloasă a lui Zogru, fără să uite măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis vijelios și Achile a intrat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcut-o? ă Despre ce tot vorbești, băiete? ă Vreau să spun, cum de s-a spânzurat singur? Vedeți, domnule, că frânghia este legată în jurul tulpinei copacului. Pot să văd cum a aruncat frânghia în jurul copacului, cum a făcut o buclă și cum a legat-o strâns. Dar cum de s-a legat singur sus? Spusele băiatului făceau ceva sens. Salitov se uită sus la copac, la punctul unde frânghia era prinsă de tulpină, chiar sub o mică tăietură verticală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare legătură cu ceea ce Zamiotov avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a-i atrage atenția sau a-i lua banii. Era atrasă de fața și, mai ales de ochii acestuia, asemănători ochilor Mântuitorului Hristos. și întocmai figurii lui Hrisots din una din icoanele pe care le vindea, părul lung îi cădea bucle pe umeri, iar barba îi era despărțită în două. Deși era tânăr, probabil cel mai tânăr dintre negustori, era întodeauna serios, lăsând impresia că se afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cealaltă întinsă vag ca și cum ar apuca ceva. ă Dragul meu prinț, spuse Porfiri, mergând repede spre el. Cât de oportun ați apărut aici! Am o întrebare importantă pe care doresc să vi-o pun. Prințul Bicov își scutură capul astfel încât buclele negre de pe umeri i se unduiră. Confuzia și efortul de a o depăși îi dădeau un aer pierdut. ă Vă rog. Porfiri ținu ușa deschisă pentru prinț. Urmărim o pistă foarte importantă. ă L-ați găsit pe Rataziaiev? Fața prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu paiete, auriu pe negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast. Fără să vrei, Îl studiai În căutarea semnelor operațiilor faciale. Mi‑am spus că avea un aer de melancolie tranzițională. Băieții de aur care se prefac În scrum, ca niște coșari. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan era așa de țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înainte de a începe "marea aventură". Luana acceptase ideea că trebuie să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna să rămână încruntată. În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cele mai expresive. În momentul în care se declară mulțumită, rupse o coală de hârtie, copie varianta finală a poeziei și-o strecură în caietul băiatului. Ora următoare îi desenă o fată cu părul lung, blond și plin de bucle, ce întindea o floare unui băiat aflat în umbră. Nu-și făcea probleme că ar putea fi recunoscută. Ea purta părul prins în cozi împletite până în vârf, pentru că altfel avea probleme cu profesoarele care nu acceptau să-i vadă pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l iau pe Dan la film. Vrei să mergi și tu cu noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în sfârșit, dădu Domnul și reîncepu muzica. Ștefan era fin și educat, vorbea simplu, fără fasoane și-avea o privire caldă, de copil, care pe Luana o cuceri imediat. În ciuda diferenței de înălțime, făceau un cuplu din cel mai reușit. Buclele blonde ale fetei aruncau reflexe în părul lui negru, în timp ce ochii lor mari se analizau hoțește. S-au întâlnit de câteva ori până la sfârșitul școlii, când el a dat examenul de stat și-a reușit să primească repartiție în Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine. Fata îl strânse cu putere în brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumoasă la noi și mie să nu-mi spui nimic! Să-ți fie rușine... Deși nu se omora de dragul ei, bărbatul îi făcu pe plac și-i prezentă noua dactilografă. Femeia o măsură din cap până-n picioare. O, ce apariție! Bucle blonde, pulover mulat, fustă scurtă... Domnișoară, ai să bagi în boale bărbățimea din întreprindere. Ai grijă, spuse, făcându-i cu ochiul, mai toți sunt însurați. N-o să ne trezim cu nevestele lor pe la poartă, nu-i așa? Interzisă, fata nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul lui, Radu era fascinat, dincolo de orice inchipuire, de tânăra cu bucle blonde. Pretențios până la exagerare, bine ascuns sub masca de bărbat inabordabil, el nu mai întâlnise o așa finețe de fată, nu doar uluitor de frumoasă dar și iute la minte, cu o personalitate care-l inhiba. Lipsit de orice experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]