2,586 matches
-
secol, si aceasta pînă în punctul în care unele devin adevărate mises en abyme ale clipei pe care încearcă să o înghețe. Acest tip de narațiune împiedicată, încetinita transforma în mod voit personajele - acele fragede vlăstare ale unei respectabile familii burgheze, care imaginează vinovate jocuri erotice, împărtășesc plăceri blasfematorii sau nutresc iubiri incestuoase - le transformă în simple figuri uitate din niște fotografii îngălbenite și acoperite de colbul trecerii. Apusul Imperiului Habsburgic este marcat în românele autorului polonez de aceeasi boală esteta
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
nobil, ci perpetuarea unei iluzii. N-a fost nevoie de regimul sovietic ca să fie evidențiat politic acest lucru. El era previzibil de la dogmă marxista. în al doilea rînd, pronosticul lui Marx era greșit, așezat pe necunoașterea evoluției înseși a societății burgheze. Marx n-a creat o știință (economică, socială, politica), ci "o fantasma onirica și poetica". Meritele lui sînt mai degrabă literare: a visat grandios și a polemizat furios. Iată că n-a trebuit să așteptăm analizele pe care le folosește
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
lui Maiorescu, de altfel un studiu de caz discutat de Lazăr). Unul dintre cele mai interesante paradoxuri ale modernizării apare în subcapitolul 1.5 Intelectuali și burghezie: "Inleligentsia românească va depune un permanent efort de denegare și delegitimare a claselor burgheze, odată cu ordinea și modelul societal pe care îl reprezintă. Altfel spus, fiind legată mai mult de construcția de stat decât de aceea a societății civile, intelectualitatea va căuta a-și impune propriul ei proiect național subestimând tacit condiționarea materială a
Elite românești sub lupă diacronică () [Corola-journal/Journalistic/14375_a_15700]
-
Shakespeare - tragedie, comedie, piese istorice (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Richard al III-lea). 5. Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcția dramatică: Racine (Fedra), Corneille (Cidul); revoluționarea genului comic: Moliere (Avarul). 6. Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot: Nepotul lui Rameau), comedia sentimentală (Mariveaux: Jocul dragostei și al întâmplării) și implicarea socială a teatrului (Beaumarchais: Bărbierul din Sevilla). 7. Evoluție și tradiție în teatrul italian: controversa Gozzi (Regele cerb) și Goldoni (Slugă la doi stăpâni). Teatrul german
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Shakespeare - tragedie, comedie, piese istorice (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Richard al III-lea). 5. Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcția dramatică: Racine (Fedra), Corneille (Cidul); revoluționarea genului comic: Moliere (Avarul). 6. Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot: Nepotul lui Rameau), comedia sentimentală (Mariveaux: Jocul dragostei și al întâmplării) și implicarea socială a teatrului (Beaumarchais: Bărbierul din Sevilla). 7. Evoluție și tradiție în teatrul italian: controversa Gozzi (Regele cerb) și Goldoni (Slugă la doi stăpâni). Teatrul german
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
procese sociale pot fi documentate și ulterior interpretate în moduri care ridică semne de întrebare asupra versiunii oficiale.[10]</a> De asemenea, democratizarea accesului la educația medie și superioară - și implicit la producția de cunoaștere a autorității -, precum și criticarea ideii burgheze de cultură ca produs exlusiv al unor elite legitimate instituțional (cultură muzeala), generează raportări contradictorii față de documentele oficiale și moduri de selectare și interpretare a informației istorice care pun în discuție narațiunea tradițională prin vizibilizarea unor perspective diferite. În acest
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
a luat naștere un nou concept artistic: naturalismul, și o nouă formă teatrală: scena populară (Volksbühne). E surprinzător cât de târziu stabilește muncitorimea organizată un contact activ cu teatrul. Ea se servește de toate posibilitățile de exprimare existente în societatea burgheză, își creează - ce-i drept în proporții relativ modeste - o presă proprie, se afirmă în parlament, pătrunde în viața de stat. Teatrul însă rămâne ignorat. De unde provine această stare de lucruri? Pe de o parte, din faptul că intensitatea luptelor
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
sarcinile culturale, pentru încercările de a include factori culturali nu-i mai rămân forțe disponibile. Apoi - și acesta pare a fi motivul determinant - proletariatul deceniilor al optulea și al nouălea mai era încă, în ce privește arta, pe de-a-ntregul tributar concepțiilor burgheze. Omul simplu privește cu evlavie teatrul, ca pe un templu al muzelor, în care nu poți intra decât în ținută de gală și cu o stare de spirit corespunzător elevată. I s-ar părea un sacrilegiu să audă vorbindu-se
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
spectacole bune la prețuri scăzute, dar, în același timp, ambiția de a face operă de culturalizare. Un program ideal, dar din păcate nu numai ideal, ci și idealist. Apariția noii lozinci ” Arta pentru popor” încă nu însemna abandonarea platformei intelectuale burgheze. Arta, așa cum a fost stabilit acest concept de către societatea burgheză, rămâne în întregime neschimbată. Fragmente din capitolul III, Teatrul proletar 1920- 1921 Din partea biroului de propagandă de la Proletarisches Theater, Berlin - Halensee, ni se comunică următoarele: În vederea sprijinirii unui teatru proletar
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
de a face operă de culturalizare. Un program ideal, dar din păcate nu numai ideal, ci și idealist. Apariția noii lozinci ” Arta pentru popor” încă nu însemna abandonarea platformei intelectuale burgheze. Arta, așa cum a fost stabilit acest concept de către societatea burgheză, rămâne în întregime neschimbată. Fragmente din capitolul III, Teatrul proletar 1920- 1921 Din partea biroului de propagandă de la Proletarisches Theater, Berlin - Halensee, ni se comunică următoarele: În vederea sprijinirii unui teatru proletar menit să devină o scenă propagandistică pentru muncitorii revoluționari ai
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
un mesaj direct de stânga, ne recomandă autoare anarhiste, era un vajnic activist copy-left, care pirata muzică și cărți la greu, ne încuraja să lucrăm cu comunități sărace și segregate din cartierele Bucureștiului și să eliberăm teatrul de constrângerile artei burgheze. [caption id="attachment 2002" align="aligncenter" width="610"] Mann Ist Mann, scena dintr-o reprezentație din 1975 la Nationaltheater din Mannheim.[/caption] În februarie 2013, la lansarea Gazetei de Artă Politică, domnul Mandea a venit, ne-a felicitat, dar ne-a
DISPARIŢIA LUI NICOLAE MANDEA? () [Corola-website/Science/295861_a_297190]
-
fine, niște vremuri cumplite.”[ 15]</a> Un alt internat la Vapniarka, Geza Kornis, povestește despre felul în care a intrat în mișcarea antifascista și despre deportare: „În 1939 mă alăturasem mișcării antifasciste, ca un gest de opoziție față de politică guvernelor burgheze antisemite care, prin diferite legi, au lovit în populația evreiască. Am căutat, pe calea unor lămuriri verbale, să arăt unor cunoscuți români că regimurile la putere aduc prejudicii nu doar evreilor, ci și românilor, ducând o politică contrară intereselor statului
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, prințul Nicolae. Istoricul Gerhard Grimm scria despre el: Personalitatea regelui Ferdinand a fost una complexă rezultată din influențele uneori contradictorii ale credinței catolice profunde, formației sale umaniste, educației burgheze germane și cerințelor oficiale ale statutului său de prinț moștenitor și apoi rege. Aceste trăsături se puteau întrezări încă din perioada sa de formare, în Germania. Profesorul Vasile D. Păun, îi face următorul portret prințului din respectiva perioadă: La rândul
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Budapesta, 12 iunie 1969) a fost un scriitor maghiar. Tersánszky Józsi Jenő a fost o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul 20. Născut în noaptea de 12 spre 13 septembrie al anului 1888 ca primul copil al unei familii burgheze din Baia Mare, copilăria sa este marcată de anturajul lumii artistice din jurul lui Hollósy Simon - fondatorul școlii de pictură din orașul natal, lume cu care tatăl său întreținea legături strânse, fiind unul din susținătorii locali ai mișcării artistice din oraș. Sub
Józsi Jenő Tersánszky () [Corola-website/Science/300034_a_301363]
-
a PCR și a regimului dictatorial comunist, deosebit de nepopular și de represiv, și-a câștigat o reputație negativă. "Raportul Vladimir Tismăneanu" (pagina 56), menționează că la sfârșitul anilor 40 circula, în România, sloganul "Ana, Luca, Teo, Dej - bagă spaima în burgheji", iar succesiunea numelor, în afara nevoii de rimă, ar fi indicat ordinea după importanța pe care o aveau respectivii conducători în partid, aceștia fiind: Ana Pauker, Vasile Luca (László Luka), Teohari Georgescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ana Pauker a participat activ la
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic și că regimul țarist urma să fie înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Octombrie. Când parlamentul, în ședința din ianuarie 1918, a refuzat să se transforme doar într-o marionetă în mâinile bolșevicilor, oamenii înarmați ai lui Lenin i-au împrăștiat membrii cu forță. Odată cu dizolvarea parlamentului constituțional ales, orice urmă de democrație burgheză fusese definitiv ștearsă. După ce a scăpat de piedica opoziției moderate, Lenin a ales să facă pacea cu germanii prin tratatul de la Brest-Litovsk (1918), facând importante sacrificii teritoriale. Pentru răsturnarea bolșevicilor de la putere s-a închegat o puternică alianță contrarevoluționară numită
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
iulie, Declarația a fost adoptată. New York s-a abținut de la vot și și-a pus semnătură după ce Congresul provincial din New York a ratificat-o pe 9 iulie. Puternic influențată de ideile iluministilor francezi din secolul XVIII și a filosofilor revoluției burgheze engleze din secolul XVII, Declarația cuprindea teoriile politice ale celei mai democratice aripi a partidului revoluționar, formulându-se drepturile inalienabile ale omului, proclamându-se într-un act de stat principiul suveranității poporului ca bază a organizării statale. Declarația enumeră cele
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
urmăresc calea biblică a strădaniei de a se purifica, în care încercările fac parte din procesul de purificare. Analizând opera Ahmatovei, filozoful V. Frank scria: Valoarea poeziilor Annei Ahmatova nu împiedică autoritățile sovietice să declare că poeta avea o orientare "burgheză și aristocratică", și să o condamne pentru temele poeziilor ei, pe care le vedeau restrânse la credință și la dragoste, caracterizând-o pe poetă ca fiind pe jumătate călugăriță și pe jumătate prostituată. Din 1923 au început să apară o
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
a susținut prin intermediul întregii sale opere. Deși a fost o figură literară nu lipsită de controverse în plan biografic, Gîde a fost considerat un spirit revoluționar, care a sprijinit deschis calea libertății individuale și a sfidat principiile moralității înguste, mic burgheze. Încă înainte de moartea sa a fost recunoscut în unanimitate drept un umanist și un moralist în descendentă vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea. Caracterul nobil și puritatea și înălțimea stilului sau i-au asigurat un loc
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
Islaz - Romula (probabil Reșca de azi, Județul Olt). La 9/21 iunie 1848, la Islaz a avut loc Adunarea populară care a aprobat Proclamația de la Islaz, adică programul Revoluției de la 1848, elaborat de Ion Heliade Rădulescu. Evenimentul marchează începutul revoluției burgheze în Țara Românească. Până în 1950 localitatea a făcut parte din județul Romanați.
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
multă vreme. Încă din 1899, reformiștii, sau așa numitele elemente de dreapta, au sprijinit intrarea socialistului Millerand în guvernul francez al acelor timpuri. Pe de altă parte, revoluționarii, sau elementele de stânga, se opuneau cu îndârjire oricărei colaborări cu guvernele burgheze. O importanța mare a avut-o și lucrarea Socialismul Evolutiv a lui Eduard Bernstein, care teoretiza calea reformistă către socialism și care a fost criticată violent, printre alții, de Karl Kautsky și de tânăra Rosa Luxemburg. Revoluția rusă din 1905
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul "Radu Șapcă", participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească, numit "curator civil" prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii: Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze "Encyclopédie", un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți. Una din piesele sale, "Le Père de famille" (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, "La Religieuse" (Călugărița, 1796) - roman psihologic, "Jacques le fataliste" (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira "Le Neveu de Rameau" (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute. De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: "Pensées
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
de evadare", dar din mărturiile participanților reiese că asasinarea celor 14 legionari a fost executarea unui ordin dat de Carol al II-lea, fapt care face din acest asasinat o crimă de stat, fenomenul acesta fiind strîns legat în România burgheză a vremii de o tradiție înrădăcinată de brutalitate politică instituțională.. Trupurile neînsuflețite au fost arse cu acid și înhumate în fortul Jilava. "„Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]