56,840 matches
-
frecvență e suficient de mică ca să nu îngăduie condensări energetice într-un punct sau altul. E ca o soluție de sare a cărei densitate e prea mică ca să îngăduie cristălizări punctuale ale sării dizolvate în apă. Dacă acum măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
cărei densitate e prea mică ca să îngăduie cristălizări punctuale ale sării dizolvate în apă. Dacă acum măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care se scaldă. În exemplul analogic cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
măresc frecvența cîmpului (adică densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care se scaldă. În exemplul analogic cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule de sine stătătoare
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule de sine stătătoare care în aparență nu sînt legate de cîmpul energetic din care au provenit. În realitate, punctele nu pot fi desprinse de cîmp decît cu prețul desființării lor. Punctele sînt regiunile de concentrare vibratorie din interiorul cîmpului. Problema este că fizicienii, atunci cînd fac experimente în lumea microcosmosului cuantic
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule de sine stătătoare care în aparență nu sînt legate de cîmpul energetic din care au provenit. În realitate, punctele nu pot fi desprinse de cîmp decît cu prețul desființării lor. Punctele sînt regiunile de concentrare vibratorie din interiorul cîmpului. Problema este că fizicienii, atunci cînd fac experimente în lumea microcosmosului cuantic, percep structura acestei lumi cînd sub forma unor puncte izolate, cînd sub forma unor
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
niște particule de sine stătătoare care în aparență nu sînt legate de cîmpul energetic din care au provenit. În realitate, punctele nu pot fi desprinse de cîmp decît cu prețul desființării lor. Punctele sînt regiunile de concentrare vibratorie din interiorul cîmpului. Problema este că fizicienii, atunci cînd fac experimente în lumea microcosmosului cuantic, percep structura acestei lumi cînd sub forma unor puncte izolate, cînd sub forma unor cîmpuri atotcuprinzătoare. Numai că nu ei hotărăsc cînd anume trebuie descrisă realitatea în termeni
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
decît cu prețul desființării lor. Punctele sînt regiunile de concentrare vibratorie din interiorul cîmpului. Problema este că fizicienii, atunci cînd fac experimente în lumea microcosmosului cuantic, percep structura acestei lumi cînd sub forma unor puncte izolate, cînd sub forma unor cîmpuri atotcuprinzătoare. Numai că nu ei hotărăsc cînd anume trebuie descrisă realitatea în termeni de punct și cînd anume în termeni de cîmp, ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
în lumea microcosmosului cuantic, percep structura acestei lumi cînd sub forma unor puncte izolate, cînd sub forma unor cîmpuri atotcuprinzătoare. Numai că nu ei hotărăsc cînd anume trebuie descrisă realitatea în termeni de punct și cînd anume în termeni de cîmp, ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
Heidegger, deschiderea corespunde obligatoriu ființei, iar descoperirea se cuvine neapărat ființării. Ființa se deschide în vreme ce ființarea se descoperă. Dar prin asta nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de încrucișare al lor, cele două cîmpuri ar pluti dezbinate fără putința de a se influența reciproc. Așa însă, grație omului care este nodul lor de
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de încrucișare al lor, cele două cîmpuri ar pluti dezbinate fără putința de a se influența reciproc. Așa însă, grație omului care este nodul lor de încrucișare, fiecare cîmp se manifestă prin intermediul celuilalt. Mai pe românește vorbind, ca o realitate să fie descoperită de om ea trebuie
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de încrucișare al lor, cele două cîmpuri ar pluti dezbinate fără putința de a se influența reciproc. Așa însă, grație omului care este nodul lor de încrucișare, fiecare cîmp se manifestă prin intermediul celuilalt. Mai pe românește vorbind, ca o realitate să fie descoperită de om ea trebuie să intre obligatoriu în sfera de deschidere a ființei omului. Un om care descoperă un lucru este cel care atrage lucrul în
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
se manifestă prin intermediul celuilalt. Mai pe românește vorbind, ca o realitate să fie descoperită de om ea trebuie să intre obligatoriu în sfera de deschidere a ființei omului. Un om care descoperă un lucru este cel care atrage lucrul în cîmpul de deschidere al ființei proprii, și astfel, absorbindu-l în propriul cîmp de interes, îi conferă lucrului o ființă (adică un sens, o valoare) pe care acesta abia acum o capătă. Cînd spun că un om descoperă un lucru, prin
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
fie descoperită de om ea trebuie să intre obligatoriu în sfera de deschidere a ființei omului. Un om care descoperă un lucru este cel care atrage lucrul în cîmpul de deschidere al ființei proprii, și astfel, absorbindu-l în propriul cîmp de interes, îi conferă lucrului o ființă (adică un sens, o valoare) pe care acesta abia acum o capătă. Cînd spun că un om descoperă un lucru, prin asta nu înțeleg că brusc îi depistează existența, de parcă pînă atunci fusese
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
deasupra lor învăluindu-le și ascunzîndu-le privirii, ci sursa acoperirii lor este pur și simplu dezinteresul nostru. Cauza acoperirii unui lucru este nepăsarea față de el. Dar, din clipa în care începe să-mi pese de un lucru, el intră în cîmpul de deschidere al ființei mele și astfel, luminat de atenția și simțirea mea, începe să se descopere. Nu putem descoperi decît lucrurile sau făpturile pentru care avem o deschidere inițială a ființei noastre. De pildă, femeia pe care o iubesc
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
către ea, am început să am ochi pentru ea, pînă atunci ea îmi era în întregime acoperită. O ignoram nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că nu aveam ochi ca s-o văd, interesul ființei mele fiind îndreptat, cu cîmpul lui de deschidere cu tot, în altă direcție. Și astfel, oricît aș fi trecut pe lîngă ea, acoperirea făpturii ei era completă: era ca și cum nu exista. Era cu totul acoperită de solzii de pe ochii mei, aceiași solzi care, căzînd, mi-
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
din jonglerii de stil (nu le practică), ci oarecum de la mantinelă, dintr-o metaforă nu departe de a fi contextuală: spui teatru, dar vezi film. Este, desigur, ceea ce se petrece cu piesele conținute în această carte (Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă). Și - îmi asum imprudența - nu altfel stau lucrurile în cazul altor scrieri ale lui Vișniec: Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, Istoria urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, Paparazzi sau cronica unui
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
le parcurgem cu discreție și pe care le regăsim uneori deturnate în spectacole de teatru. Logica expresivității lui Matei Vișniec se întemeiază în cadrele aceluiași algoritm pe care este construită etica oamenilor din Balcani: adversativul dar. În Femeia ca un câmp de luptă, o întreagă hartă etnică e schițată prin doar câteva cuvinte. Un discurs - numai în parte cârtitor și vitriolant - al balcanicilor despre balcanici. Al unor balcanici neidentificați asupra altora, gata stigmatizați. Să privim din aproape în aproape: "DORRA: |știa
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și clasificările de gen, în sfârșit o frază care nu admite la capătul ei decât un punct categoric: Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă e de citit cu aerul triumfal care i se cuvine - dintotdeauna - unui foarte bun autor.
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
excepțional prin devotamentul din care a luat naștere să nu se potrivească cu contextul în care a avut loc. 500 de oameni au murit degeaba din cauza unui ordin stupid, pornit dintr-o minte care nu a ținut seama de particularitățile cîmpului de bătălie. Un exemplu de prostie omenească culminînd într-o baie de sînge. Deși atît de diferite, ambele exemple au ceva în comun: e vorba de cît de prostește se pot purta niște oameni cărora, în condiții obișnuite, nimeni nu
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
factură e creația unui alt fiu al satului nostru nordic, Vasile Morar. Acesta își compune din capul locului un scenariu macabru pe care-l utilizează ca un alibi al coerenței discursului. Abilitățile imagistice pe care le învederează se produc în cîmpul acestui factor unificator ce și le însușește așa cum magnetul atrage pilitura de fier: "De-o săptămînă ninge pe morminte/ Cerul e vînăt ca un ochi de pește/ Zăpezile atîrnă cu aripile frînte/ Și dintre cruci doar crucea mea lipsește.// Zile
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
decît în consonanță cu orientările sale autentice și profunde atunci există toate șansele să se instaleze manierismul. Sunt creatori, dar și epoci sau culturi sonore (reduse în ordine cantitativă) pândite de acest viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști compozitorii care conservă canoanele inspirației clasice ori romantice
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
și astfel superioritatea dragostei se recunoaște după sterilitatea ei, iar nu după numărul progeniturilor cărora un cuplu le dă naștere. În aceeași logică a erosului spiritual, scopul în numele căruia bărbatul și femeia se împerechează nu este plăcerea sexuală, ci stabilirea unui cîmp magnetic pe seama căruia cei doi pot intra în contact cu energiile primordiale ale universului. Că așa stau lucrurile, spune Evola, o dovedește faptul că o atingere de mînă poate provoca îndrăgostiților o voluptate cu mult mai mare decît cea căpătată
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
fructe coapte, popușoi fript - sau legate de peripeții de călătorie, care evocă proza autorului: "Vezeteu, surugiu...! - Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu. A ploat; e noroi, glod, tină. Drumul e plin de haugașe. - Ie pe cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
oameni obișnuiți sau ale unor personalități în adevăratul înțeles al cuvântului, care beneficiază în continuare de conspirare. S-a ajuns chiar la aberația (în sferă morală) ca informatorii activi să rămână protejați, ascunși opiniei publice, în timp ce informatorii "pasivi", ieșiți din câmpul muncii prin moarte sau prin defecțiune, să fie arătați acuzator cu degetul. Situația lui Ion Caraion este de mult cunoscută, încă de la fuga poetului în Occident, prompt contracarată de către "organele abilitate". Riposta acestora a vizat izolarea lui în cercurile exilaților
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]