5,886 matches
-
de Doamne-ajută. ― Cum se vede treaba, printre noi sunt fețe subțiri, dar care nu ies în față. Chiar dumneata, care ți-ai povestit pățania așa de frumos, nu ești chiar de la sapă - a vorbit învățătorul. ― Ai cam ghicit, prietene. Sunt cântăreț bisericesc la biserica de la mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când om trece la frecat pârdalnicul de tun. Acum, însă, ar cam fi cazul să mai întrebăm de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai are însemnătate. Drum bun, fraților, și să știți că oricând am să am un gând frumos pentru fiecare din voi. Să-i găsiți sănătoși pe cei dragi! ― Și noi vom avea aceleași gânduri calde față de tine, prietene - a răspuns cântărețul bisericesc în numele tuturor. Bucuria plecării spre casele lor se împletea cu tristețea despărțirii, bine mascată... Mergeau tăcuți. Parcă nu mai aveau nici un gând. Undeva, în creier, se făcuse un gol care să lase loc gândurilor către cei de acasă... Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă un ger de cel rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc dinții, flăcăule! ― De câte zile stăm aici fără nici un ordin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un detectiv de la comitat, care se ocupa de o crimă - un cântăreț de jazz, posibil dependent de droguri, care fusese tăiat și depus în apropiere de Sunset Strip. E foarte probabil ca la ora respectivă victima să nu fi fost sub influența drogurilor, dar voia totuși o listă cu dealerii de heroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nici nu-i comunicase adresa la care urma să stea în momentul sosirii la Los Angeles. Deși era foarte improbabil, Danny îi spuse lui Karen să verifice în dosarele secției eventualele cazuri de intrare prin efracție în care erau implicați cântăreți de jazz și dacă apărea cumva și un complice cu arsuri pe față, un pasionat de jazz. Fata a acceptat, dar fără prea mult entuziasm. Danny puse receptorul în furcă și se gândi că poate ar fi trebuit să mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în Griffith Park. Numele lui Goines nu apăruse în ziare, fiind un simplu vagabond, iar asasinul știa că locul crimei nu era dezvăluit de publicitatea făcută cazului Goines. Singurii cunoscuți ai lui Goines care aflaseră de soarta lui Marty erau cântăreții de jazz pe care îi chestionase, ceea ce îi elimina dintre suspecți - odată ce Goines era identificat de poliție, nici un asasin deștept nu ar mai fi adus viitoarele victime în apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știe să facă proteze dentare, iar ieri am aflat de la un informator de-al meu că Goines coordona o bandă de spărgători. Când veți citi raportul meu, veți vedea că l-am interogat pe un vagabond pe nume Chester Brown, cântăreț de jazz. Îl cunoștea pe Marty de la începutul anilor ’40 și mi-a declarat că în perioada aceea obișnuia să dea spargeri în case. Brown a mai menționat un tânăr cu fața arsă, care ar fi fost acolitul lui Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șaten, unsuros, ce-i acoperea fruntea. Asistentul zise „El e”, apoi ieși. Vandrich oftă. — Asta-i o porcărie! Am relații la centrala telefonică. Fata de-acolo mi-a zis că-i vorba de niște crime, iar eu nu-s criminal. Cântăreții de jazz sunt vânați întotdeauna de niște măscărici ca voi. Ani de zile v-ați străduit să-l răstigniți pe Bird, acum încercați și cu mine. Danny îl lăsă să se descarce, măsurându-l din priviri în timp ce se lăsa măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toți dealerii de heroină din zona de sud, adică nu prea mulți. Absolut nimic interesant. Circulă zvonul că Jack D. și Mickey C. sunt pe cale să arunce pe piață o mare cantitate de droguri. Nimic. Ne-am bazat pe descrierea cântărețului de jazz, dar n-am dat de nimic legat de vreun tip cu semnalmentele lui. La fel și cu vagabonzii. Nimic. Și ne-am străduit serios. Niles chicoti. Danny se uită la propriile lui notițe absente: o pagină de zerouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Puștiul se întoarse din profil cu fața spre el. Avea o față frumușică chiar și așa, lovită și rănită. Danny încercă să se uite urât la el. Buzele lui tremurânde îl făcură să își îndrepte privirea spre ocean. — Cunoaște Gordean cântăreți de jazz sau tipi care frecventează cluburile de jazz din ghetoul negrilor? — Nu prea cred. Nu e stilul lui Felix. — Gândește rapid! Bățul zoot. Un băț cu o lamă ascuțită la un capăt. O armă. Habar n-am despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
comunistul Krugman avea o aventură amoroasă, iar detectivul de la Omucideri Upshaw lucra ore suplimentare. O luă de braț și o conduse înăuntru. Interiorul de la Zombie arăta exact așa cum arătase și cu două săptămâni în urmă, dar cu o combinație de cântăreți mult mai zgomotoasă și mai disonantă pe scenă. De data asta clientela era exclusiv colorată: o mare de fețe negre îmblânzite de nuanțele luminii, o pânză cu pâlpâiri în dreptul căreia o față albă/gri se ridică și strigă „Eu!” Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vechii prieteni. Dar crezi că-mi pasă? Apoi continuă să unduiască printre mese. Claire își aprinse o țigară. Bricheta îi tremura. Danny o întrebă: — Cine era? — O, un prieten de-al unui prieten de-al meu. Odinioară eram înamorată de cântăreții de jazz. Mulatrul își croise drum spre scenă. Danny îl văzu strecurând ceva în mâna contrabasistului - o sclipire verzuie, culeasă și dosită în aceeași clipă. Considine despre De Haven: și-o trăgea în venă și era o consumatoare înrăită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi urăște pe cei ca noi și l-ar fi distrus pe Reynolds. Când polițistul acela a venit să întrebe despre primele trei crime, Felix a înțeles adevărul. George Wiltsie fusese cu Reynolds, iar Marty Goines și Coleman erau amândoi cântăreți de jazz. După aceea a fost omorât și Augie Duarte, iar ziarele au dat mai multe detalii. Polițistul a lăsat să-i scape unele informații, iar Felix s-a convins că asasinul trebuie să fie Coleman. Și-a reluat șantajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-l obsedeze. Reynolds era generos cu banii și nu-i păsa că fiul lui își petrecea zilele în curtea din spatele casei, unde exersa la saxofon. Coleman a început să frecventeze cluburile de jazz din Valley, unde a întâlnit un cântăreț la trombon pe nume Mad Marty Goines. Mad Marty era consumator avid de heroină, dealer de iarbă, spărgător de case și instrumentist de mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni josnici și avea un har autentic: preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care mă duceam eu la repetițiile lui cu soliști de elită, cu orchestre de pretutindeni. De fiecare dată, la concert, mi se părea că ascult pentru prima oară muzica dirijată de el. În sală se aflau filozofi, compozitori, regizori, scriitori, cântăreți, pictori. Eram înconjurați de talente extraordinare, gândește-te că am stat alături de Barenboim 1, de Ida 105 1. Daniel Barenboim (n. 1942), pianist și dirijor de origine argentiniană, stabilit în Germania. Haendel 1, Perahia 2, Rubinstein 3. Ascultam cu urechi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele! 19. Domnul Dumnezeu este tăria mea, El îmi face picioarele ca ale cerbilor, și mă face să merg pe înălțimile mele. Către mai marele cîntăreților. De cîntat cu instrumente cu coarde.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
prinț să vegheze asupra ei și, de ce nu, s-ar putea transforma, devenind dintr-odată enormă, astfel încât s-o poată ridica pe umerii ei păroși și să fugă cu ea la palat, unde ar avea loc o nuntă mare, cu cântăreți și dansatori - și, dacă un ține povestea cu prințul, atunci poate maimuța asta ar fi în stare să preschimbe în tânărul chipeș care face curățenie la grasul Baniya, farmacistul, sau, dacă un se poate transforma deloc, ar putea avea măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe lângă care trec. La rând, la cinema-ul de pe straga George, ea îl lasă s-o țină de mână. Stând pe scaunele din spate se sărută. De ziua lui, ea îi dăruiește o pereche de butoni emailați, ce reprezintă niște cântăreți de jazz mici, negri, un saxofonist și un trompetist. Este o zi de naștere cu semnificație anume. Împlinește douăzeci și unu de ani, devine major. Domnul Spavin face o ultimă încercare de a-l convinge să aleagă cariera juridică, dar în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și croiesc drum prin mulțime ca pe propriul lor trotuar. Jonathan se scutură încercând să se decupleze de acest moment de regres. S-a ridicat odată deasupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Grand Duc, cântăreața, muzicienii și personalul dar și clienții sunt negri. — Hmm, Star, începe el, este local pentru negri. — Da, este, dragule. Voi, tipii de la Oxford sunteți atât de atenți la lucrurile astea. Bună, Brick. Brick, dragă? Îi face semne cântărețului, care-i trimite un sărut. — De fapt, ce căutăm aici? — Sărbătorim, Johnny. Și nu mă mai privi așa. Se hotărăsc să comande șampanie, iar el se luptă să-și învingă un presentiment. Parcă pentru a-l sfida, cântăreața începe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în lumina fără culoare a zorilor, lovindu-și animalele, posaci, preluând sarcina de a ridica tabăra. Într-o dimineață, la orizont se vede o linie întreruptă. În fiecare dimineață după aceea, această linie este tot mai distinctă; este șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o expresie obișnuită la Fotse, însemnând „destul de mulți“. După cum au demonstrat studiile privind aritmetica la Fotse (Chapel 1913a) sistemul lor numeric poate cuprinde numere foarte mari, chiar și fracții, considerate abstracții; Jonathan simte că șeful Fotse nu vrea să coopereze. Cântărețul îi explică cifra ca fiind echivalentul numărului de capre sălbatice care se cațără pe „Spatele Șopârlei“, ceea ce lui Jonathan nu-i este de folos. Când cântărețul se întreabă retoric de ce ar vrea cineva să numere caprele sălbatice de pe Spatele Șopârlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chiar și fracții, considerate abstracții; Jonathan simte că șeful Fotse nu vrea să coopereze. Cântărețul îi explică cifra ca fiind echivalentul numărului de capre sălbatice care se cațără pe „Spatele Șopârlei“, ceea ce lui Jonathan nu-i este de folos. Când cântărețul se întreabă retoric de ce ar vrea cineva să numere caprele sălbatice de pe Spatele Șopârlei, Jonathan nu-i poate da un răspuns. Începe cu prima gospodărie pe care o înseamnă pe listă cu numărul unu. Cam toți localnicii se ascund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și în peșterile morților. Pagină separată Cu fiecare săptămână care trece, Fotse se obișnuiesc cu o viață lipsită de vrăjitorie. Oamenii se întorc la treburile obișnuite; țăranii la câmp, fierarii la forjele lor, Daou mediază conflictele dintre nevestele sale, iar cântărețul lucrează la un ciclu de cântece despre victoria binelui asura răului. Vin ploile și deșertul înflorește, se umple de mii de flori frumoase, cu viață scurtă. Fotse discută despre durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]