7,416 matches
-
un fulger trecu prin mintea lui Felix iarăși imaginea Otiliei. Hotărârea de a-i fi absolut credincios îi întîrzia spontaneitatea plăcerii de a se simți alături de Georgeta, apoi se simți profund ridicol ca în asemenea împrejurare să stea să mai cântărească sentimentele. Se lăsă cu totul în voia simțurilor, și atât el cât și Georgeta fură fericiți în acest joc care avea savoarea primejdiei, fără a fi propriu-zis amenințați. La plecare, Georgeta îl privi pe Felix cu o simpatie adâncă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu albastru-intens de Prusia, încît apăreau ca niște enormi iriși. Recipientele de băut ale Agripinei erau și mai curioase. Stănică începu să le cântărească în mâini. G. Călinescu - Uite, așa se făceau lucrurile altădată! constată ca și înanul celălalt, în aceeași împrejurare. Agripina nu mai avea un serviciu întreg de cristălărie, dar avea unele exemplare din toate. Avea, de pildă, pahare grele, ca făcute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat cu cine are de-a face, Cosiția îl va striga de-acum Viorel. Toți bărbații aflați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai să întocmești nici măcar o vertebră dintr-o autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și neobișnuit de a învăța literatură. 355
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adesea, curios și admirativ, cum se aprindea instantaneu fosforul alb în contact cu aerul. Își închipuia cum se pot fabrica bombele cu napalm, dar și chinurile ființelor la atingerea întâmplătoare de această substanță. Fusese obișnuit de la Cercul de foto să cântărească cu balanța analitică unde manevra tot felul de prafuri, revelatori și fixatori pe care le dizolva în cantități precise de apă când developa fotografiile. Când se aduceau la începutul anului manualele de istorie și geografie, le citea imediat curios, așa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce stinsă. Meșterul se înseninase puțin. Își netezea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se hotărî, ca orice om care văzuse destule în viața lui. Că și să-ți dai fata după oricine e lucru la îndemînă, totul e să și te gândești. Roșioară îl cumpărase pe negustor cu vorbe subțiri, umblase cu ' el, cântărise ce stofă are. Băiatul era dezghețat, băgăreț, la tribunal învîrtea grefierii pe degete, scosese la iuțeală actele, plătise în dreapta și-n stânga, cunoștea. Cu un plan -la cărat și pe la prăvălia jupânului, unde muncise, să-l laude și domnul Pandele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o răsucea pe soacră ca un titirez, lovea din călcâie și striga răgușit: -Hă-tu!Hă-tu! Stere cântărea paharele în palmă, se mai uita la Lina și nu-i venea s-o cheme. Parcă nu era acolo. Dacă nu -lar fi zărit pe Grigore, care ajuta la aducerea farfuriilor, vesel și aproape beat, s-ar fi simțit străin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea Dumnezeu bine și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări o clipă în mână și-i ascunse în haină. - Nici o grijă, dădu și el cu gura, eu nu sânt orice ciuruc. Unde bag banul, iese ban. Soacra le mai turnă în pahare. Se amestecă și ea în vorbă: - Că și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebe ce mai face, el plecase. A urcat vechile scări de ciment, a trecut prin coridorul întunecos și a bătut la ușă. A auzit vocea slabă a lui Pandele poftindu-l înăuntru și a intrat. Nimic nu se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scot o autorizație... 88 Omul din față ridicase privirile, mai scrisese ceva la repezeală într-un registru și mormăise: - Ce fel de autorizație? - Sânt negustor și vând numai băuturi, aș vrea să deschid și băcănie dacă se poate. Funcționarul îl cântări repede câte parale face și se ridică: - Cum nu? Se face, se face!... -Da? - Dacă te servesc eu!? îmi dai voie: Iliescu, arhivar... Și cmd îți trebuie? - Păi, cât mai repede.. Celălalt își frecase palmele pătate de cerneală și râsese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul în curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o săptămână în Drăgășani. La plecare îi cumpărase, ba o salbă de galbeni de la niște țigani, ba mărgele. I se strângea inima numărând banii, că-l costaseră o mulțime de parale, dar închisese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe margini. Avea Stere una și alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul asculta slujba cântărind din priviri toată bogăția bisericii, balcoanele ei cu stâlpi de cărămidă și bolți aurite, pe care pluteau îngeri pictați. Părintele, mic cum era, călca piatra altarului cu Biblia în mână. A citit din Evanghelia lui Matei. Avea o voce frumoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pline și-și mișca mândru capul. Ibovnica făcea fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie! Au șezut la o masă. A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea câteva stive de cutii de conserve. Din trei lovituri trebuia să le dărâmi ca să capeți o cană și Sandu își încercă norocul. Puse o piesă de doi lei pe masă și căpătă trei mingi de cârpă, pe care le cântări în palmă. Era stângaci și încercă de trei ori. Premiul 1-a luat ucenicul dintr-o singură tragere. Avea ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere își aduse aminte de cele întîmplate. Cântări galbenii și-i numără. Se pierduseră doi... Nu se mai clintea inima negustorului! Fiecare cu norocul lui!" își zicea. Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i o clipă mecanismul de gândire; nu va observa ce ușor a redevenit animalul de altădată. Răpește-i însă tristeții reflexia; va rămâne destulă imbecilitate sumbră ca zoologia să nu te accepte. A lua lucrurile în serios înseamnă a le cântări fără a participa; a le lua în tragic - a te angaja în soarta lor. Între seriozitate și tragedie (această tristețe ca acțiune) este o mai mare deosebire decât între un funcționar și un erou. - Filozofii sânt bieți agenți ai Absolutului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tale și îți devine destin. Tu nu i-ai acordat nici un drept - și nimeni. Cu toate acestea, el îl are și tu nu mai poți face nimic. Ascensiunea vertiginoasă a omului politic este un fenomen destul de ciudat. Cei care-l cântăresc și nu-i găsesc merite și calități justificative uită că orice om politic este un destin înainte de a fi o valoare. Dictatura care n-are o ieșire imperialistă sfârșește în tiranie, precum iubirea în scârbă sau în milă. Elanul dictatorial
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
originile dinamismului lor. Mulțimea iubește să fie biciuită și fanatizată. Apoi vin... ideile. Destinul social-democrației este ilustrativ pentru un curent ideologic lipsit de simț politic. Greu am găsi o mișcare de o cumințenie filozofică mai remarcabilă, care să-și fi cântărit mai serios conceptele și să fi dat o demnitate mai onorabilă utopiilor. Cine, ca ea, a temperat mai "burghez" excesele spiritului revoluționar și a atribuit evoluției atâtea virtuți ca să scuze comoditățile oamenilor? Fără ideea de evoluție, social-democrația este un zero
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierde strălucirea. Acestor idealiști trebuie să le răspundem că la acel tribunal i se deschid lui Napoleon toate porțile, iar popoarele vor fi judecate după cât au riscat. Ele vor avea înscrise pe frunte războaiele și revoluțiile. Un tribunal al istoriei cântărește fapte, și nu idealuri; de idei, să nu mai vorbim. El ar studia și ar achita pe conchistadori; filozofii n-ar fi introduși, fiindcă n-au fapte pe conștiință... Iată lucruri care aparțin cunoașterii, și nu pesimismului. Fiecare țară își
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest nume trebuie să se conducă după propria-i rațiune, să judece fără patimă lucruri și ființe, să acționeze în deplină cunoștință de cauză. Trebuie să accepte cu discernămînt opiniile celorlalți doar după ce le va fi examinat, după ce va fi cîntărit imparțial, ca un savant, argumentele pro și contra, fără a se fi supus verdictului autorității sau al numărului. Ne așteptăm așadar ca fiecare să acționeze în mod rațional, îndrumat de inteligența și interesul propriu, atît atunci cînd e singur, cît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]