20,803 matches
-
intre toate puterile-n el și-n mata... Îl lipești de trei ori de frunte, de trei ori îl duci la inimă și dup-aia ți-l pui pe degetul mic de la mâna stângă. Că sufletu’ morților intr-acolo și capeți puteri uite-așa, ridică mâna din cot, poți să faci ce vrei, numa’ pocnești din degete, îl răsucești oleacă și-ți cad toți la picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-mi reproduce cuvintele șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările lor, că de fapt caverna interioară, În pofida neînsemnatei intrări, al cărei diametru nu depășea doi metri, trebuia să ajungă la niște dimensiuni deloc de neglijat, pricină pentru care chiar În acea după-amiază căută să coboare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și el, Înfrunta adversitățile, Învingîndu-le, și Îl mulțumea să constate În același timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
priceapă că În curînd avea să-i dea motive să-l „pedepsească”. În pofida siguranței sale, preferă să aștepte ca portughezul să-i ofere motive Întemeiate pentru a face dreptate, fiindcă dorea ca oamenii lui să se teamă, știind, din experiența căpătată la bordul multor vapoare, că o asemenea teamă trebuia să se bazeze mereu pe convingerea că pedepsele nu erau niciodată arbitrare. În „regatul” lui, cel ce respecta legea era În siguranță, cu excepția cazului În care nu era de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se așază peste mine. Trebuie să arăți ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cît să-i dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu-ți mai dori nici o clipă lucrul ăsta. E la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii i-am împușcat în ureche. Ei, asta, cînd îi bați ori cînd îi împuști în ureche au aceeași privire ca și a unui om căruia îi vine rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
După cel mult doisprezece ani de rememorare ești ca o cutie goală de conservă, ca o lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși din pușcărie, nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu. Șerban Pangratty zîmbi iarăși îngăduitor, "literatură, domnule locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfaturi de la un socialist, dar în sistemul său de informații se aprinsese un beculeț, e drept, pîlpîia anemic, dar se aprinsese. Nu era doar impresia lui că se pregătește ceva! Pînă la urmă toate se vor lega, toate adunate vor căpăta un sens, vor deveni limpezi pentru toată lumea. Important era să nu se întîmple această limpezire mult prea tîrziu, atît de tîrziu, încît să nu mai poată fi nimic de făcut. Să se ajungă acolo, încît singurul lucru care ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-a privit printre gene, nu era înfloritor, pielea căpătase o culoare pămîntie, chelise ori numai i se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult mai în vîrstă decît era cu adevărat. Ochii lui galbeni nu clipeau. I-a făcut un semn, abia perceptibil, să ia loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prințesa înapoi, însă, până la întoarcerea ei, puterea trebuie s-o deții tu, care ești cel mai înțelept dintre înțelepți. Eu sunt prea bătrân. — Înțelepciunea cere timp, iar tu ai avut mai mult timp decât oricare dintre noi pentru a o capătă. Toți cei prezenți căzură de acord că Hiro Tavaeárii era omul ideal pentru a decide ce măsuri ar trebui luate începând din acel moment, iar Tapú Tetuanúi, care ascultă discuțiile adulților de afară, se simți foarte mândru că iubitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
supravegheau focul zi și noapte, suflând în jar atunci când era pe punctul să se stingă sau acoperind cu o piatră flăcările care se ridicau prea sus, astfel încât combustia să se îndrepte în jos și să fie constantă, iar scândura să capete o grosime de zece-doisprezece centimetri. Pe băieții mai mari îi puse să ascută pietre. Aceste pietre, cărora li se atașa mai apoi un mâner de lemn, se transformau într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la picioarele maestrului sau drept cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puternică sectă, ultimele îndoieli i se risipiră când simți tristețea din inimă uneia dintre persoanele cele mai bune și mai inteligente pe care le cunoscuse vreodată. Își dădea seama că în acest fel îi va fi mult mai greu să capete râvnitul titlu de Mare Navigator, dar era evident că Miti Matái îl obținuse, iar cei patru băieți ai lui reprezentau dovadă că n-a făcut parte niciodată din temută sectă. O oră mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
intre pe domeniile lui. —L-ai văzut vreodată? întreba Tapú Tetuanúi. Pe Tané? replică celălalt. Bine-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd valurile capătă nuanțe cenușii, si pe inserat, când apa are culoarea și consistentă unei curmale coapte. Își depărta mâinile, ca și cum ar fi vrut să cuprindă totul în jur. Tané se află în aerul pe care-l respirăm și în mirosul care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul nopții să capete forță. O jumatate de oră mai tarziu, cei care făcuseră de gardă pe creasta ar fi putut jură că nu se petrecuse nimic anormal pe insula în timpul cât fusese cufundata în întuneric. Și nu se petrecu nimic demn de menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]