6,191 matches
-
le ai pe amândouă. • E mai deștept decât oul, dar nu decât găina. • Dușmanul binelui nu este răul, ci prea binele. • Ești dat dracului! Dar nu de mine (Roni Căciularu). • Bătrânețea nu aduce tuturor înțelepciune... • Și-a urcat sacii în căruță. Acum când toți au mașină ? • Cu toții am fost tineri și proști. Dar tinerețea a trecut. • Bârfitorul cântă pe cont propriu, sau face parte dintr-o orchestră. • Cea mai mare capacitate de regenerare o are prostia (Mircea Radu Iacoban). • Dreapta a
ZICERI (207/208) – MARGARINA & OUL ŞI GĂINA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372569_a_373898]
-
o fac nevasta mea”. - Frumos vorbești, fiule. Vorbele tale, alifie de pus la rană. Bogăția nu poate înlocui niciodată dragostea, că „cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea”. Și acum, scoală-te, că trebuie să aranjezi caii și căruța și să te duci în deal, unde te așteaptă taică-tău, să băgați în pământ bulumacii pentru gard. Nicu se dădu jos din pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
am aflat-o prima dată de la tata, în toamna anului 1944, venind din acele vremuri când eroii se aflau la loc de mai mare cinstire decât în zilele noastre. În acea toamnă, tata mă ducea la școală în București, cu căruța încărcată cu alimente și cele necesare pentru un an școlar pe care urma să îl petrec la internat. Când am ajuns cu căruța în dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din căruță, și-a
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
mare cinstire decât în zilele noastre. În acea toamnă, tata mă ducea la școală în București, cu căruța încărcată cu alimente și cele necesare pentru un an școlar pe care urma să îl petrec la internat. Când am ajuns cu căruța în dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din căruță, și-a descoperit capul, a luat poziția de drepți și a salutat ostășește, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere. Continuându
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
București, cu căruța încărcată cu alimente și cele necesare pentru un an școlar pe care urma să îl petrec la internat. Când am ajuns cu căruța în dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din căruță, și-a descoperit capul, a luat poziția de drepți și a salutat ostășește, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere. Continuându-ne drumul, mi-amintesc cât de tulburată am fost când am aflat despre faptele de
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CIRCARII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se strecurau cu greu printre noroaie, vagoane și căruțe colorate, cătându-și loc la margini de cetate și adăpost de nesfârșita ploaie. Întâi deshamă caii de povară și le pun pături groase pe spinare, de foc se îngrijește fiecare apoi așează tabăra de seară. Aveau de la vlădica o scrisoare, anume
CIRCARII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372824_a_374153]
-
satul de-o parte și de alta grâu, porumb, bumbac și tutun. Când se cultiva tutunul toate gardurile gosopodăriilor satului erau împodobite cu șiraguri cu frunze de tutun arămiu, agățate la uscat. Măgarii erau animalele des întâlnite la tracțiune, la căruțele (fig.2) grele sub povara recoltelor. Pământ aveau destul. Nu era familie care să aibă mai puțin de cinci hectare. Cultivau pe pantele Dealului Oltina și vița-de-vie, peste care, deseori, era lăsată să cadă bruma, pentru că vinul avea o altă
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
moment dat. Au ridicat-o moșii mei, părinții mamei, pentru că ai tatălui muriseră, el în război, desfigurat de un obuz la Mărăști, iar maică-sa acasă, de friguri. Erau oameni înstăriți, gospodari. Au plecat într-o noapte din Transilvania, cu căruțele și cele câteva lucruri pe care le-au strâns în grabă, amenințați de unguri. Câte au mai pătimit și sufletele lor. Pe taică-meu l-au adus niște rude, unchi din partea lui taică-său, cei din familia Corcheș. Prinse în
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
2011. ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Citește mai mult ION BERCA - PREOTVICTIMĂ A COMUNISMULUIÎn Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > CĂRUȚĂ DIN INIMA MEA Autor: Daniel Samuel Petrila Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mircea Lăcătuș [Lăcătuș] este poet și sculptor rrom. Evenimentele sângeroase care au urmat după revoluția din decembrie 1989, Mineriadele din 1990
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mircea Lăcătuș [Lăcătuș] este poet și sculptor rrom. Evenimentele sângeroase care au urmat după revoluția din decembrie 1989, Mineriadele din 1990 și 1991, l-au obligat să părăsească definitiv România. „Căruță din inima mea”, apărută în volumul [bilingv] Rund um meine Eltern eine Burg Gedichte. / Construiam o cetate în jurul părinților mei (Wien, Ed. Exil, 2009), este o poezie a propriului destin de nomad, înstrăinat de pământul natal (plaiurile Gherlei), dar și
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
și pe care incearca, imaginar, să-l recupereze - cand ludic („decupam pentru mine o bucată de cer cu păsări cu tot”), cănd amenințător că Poseidon („apoi mai trăgeam pe roata câteva morți/ și iar mi se făcea dor de pământ”). Căruță din inima mea am stat la rand și-am așteptat dragoste nicio palmă de pământ n-am primit și la fiecare descumpănire decupam pentru mine o bucată de cer cu păsări cu tot o băteam în cuie pe coastele inimii
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
avrăl jekh maruth sar jekh ӡukel kaj te rovel palal manθe (traducere în limba rromani: Daniel-Samuel Petrila) Mircea Lăcătuș [Lăcătuș], Autoportret (sursă foto: din arhiva personală a autorului) Nr. 474/ 22.01.2017, publicat pe: www.literaturadeazi.ro Referință Bibliografica: Căruță din inima mea / Daniel Samuel Petrila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Samuel Petrila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
Nadia intrase pe poarta imaginară a ghetoului cu o oarecare reținere. Nostalgii, un pic de părere de rău, nerăbdare și frică de viitor... - Hristos a înviat! îl auzi pe bătrânul contabil pensionar, care se ținea cu o mână de loitra căruței din capul șirului ce se pusese în mișcare. - Adevărat a înviat! îi răspunse fata, profund emoționată de ce vedea în fața ochilor”. Ideea cărții, între altele, chiar nemărturisită, chiar neconștientizată, aceasta pare a fi: Eșecul oricărei lumi, oricărei organizări, din care este
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
creat, ce-ați reușit? De dați sfaturi tuturor, Astăzi sunt dezamăgit Și-mi doresc să vă ignor. Zilnic criticii răsar, Să-și aprofundeze stilul , Parcă au un calendar Să ne programeze timpul. Nu au intenții pozitive, Își pun sacii-n căruța lor, Sfaturile le sunt nocive Suntem prada hienelor. Uneori ei decid soarta, Celor care-s creatori, De fapt, ei ne închid poarta Și rămân mereu datori. Ne dau sfaturi, comentează, Tot ce prind în jurul lor, Sincer nu mă deranjează Decât
APEL LA NORMALITATE (PAMFLET) de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371119_a_372448]
-
Acasa > Strofe > Timp > HAN PUSTIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu Cu pete mari de mucegai Când vin căruțele cu cai Și căruțași după rachiu Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit, pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții, Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371217_a_372546]
-
colț pentru ca gestionarul, în „imperiala” lui generozitate (și postură de „șef peste „cele ale gurii !”) să te cheme și să-ți mai dea un coltuc (felie) „c-atât s-a ajuns, poate mâine va rămâne mai multă, tovarășe profesor!”. Descărcam căruța cu „aurul copt în cuptor al holdelor patriei” alături de bătrânii care n-aveau somn sau îi trimiseseră odraslele (ditamai părinții la rândul lor!) la o oră sau două după miezul nopții, unii uitând, cum se zice „și de mamă și
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
omeneștile lui gesturi generoase! Începuse asaltul șevaletului cu flori pe pânză, temă riscantă. Însumi, ca unul ce am absolvit și practicat pictură monumentală, am teamă pentru cei care se ating de sufletul florii, căci pot cădea în patima picturii de pe căruțele de la bâlci. Dar nu s-a întâmplat aceasta cu Paul Surugiu. Inerentele stângăcii ale începutului au trecut în galop - eu mă mir și că are timp și că execută atâtea tablouri ce evidențiază un progres apreciabil și neîntârziat. M-au
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
fost transportați în camioane până în lagărul morții de la Mihailovka, care era sub administrație germană. Acolo au lucrat la construirea unei șosele și la carieră de piatră. Bărbații scoteau piatra din carieră iar femeile trebuiau să încarce, fiecare, câte 21 de căruțe cu piatră pe zi. Munceau ca niște sclavi - zi lumină (ziua începea la ora 3,30 dimineața) și primeau ca ”hrană” doar o supă de mazăre furajeră (mai mult apă decât supă) pe zi de persoană și trei sferturi de
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
acum? Ce proiect de viitor aveți? - Proiectul de viitor ar fi să-mi pot tipări și “opera mea critică”, contractată cândva de edituile Ideea Europeană și EuroPress, prin directoarea lor operativă, poeta Aura Cristi, și lăsată, cum se spune, cu căruța ruptă-n drum. Cele două volume CLASICII NOȘTRI MODERNI și EXCELSIOR ( care a fost și culeasă, ultima, și corectată de autor după culegere) s-au împotmolit “din lipsă de bani”. - În opera dumneavoastră există multe teme biblice. De unde această influență
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
protocolar, întinzându-i scrisoarea și dorind, în același timp, să-i transmită că discuția s-a încheiat. Petre Clăpăugea, care are motivele sale „întemeiate” ca discuția să nu de prelungească, fu mulțumit că poștașul sesizase faptul că e „luat în căruță” și că el e cel care inițiază încheierea acesteia. Privi cu o oarecare curiozitate plicul pe care i-l întinde slujbașul de la Poșta Română, îl luă cu o mișcare reținută, care trăda însă o ușoară nervozitate, și-l studie pe
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
multe ori întoarcerea acasă. Cât fusese elev, mereu se închipuise îmbrăcat orășenește ca acum, cu pălărie, doar devenise cineva asemeni fostului său dascăl, salutat de toți, fiindcă acum era și el domn. Din față, stârnind colbul drumului uscat, apăru o căruță. Era bădia Niculae, vecinul de peste drum.Văzându-l, uită toate gândurile despre apariția lui triumfală în postura de învățător în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se-nfrupta din perele
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
da' să știi, noi tot cu necazurile noastre... Stânjenit, îngăimă: oile nu-ș ce au, da-s cam betege... și dădu bice cailor. Mai strigă: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă nu-și uită niciodată copilul. Ea cum o mai fi? Sănătoasă, sau spetită de muncile grele, fără ajutorul lui în
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]