2,578 matches
-
în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu propriile-i gânduri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aluzie guvernului român de tratative secrete austro-bulgare în defavoarea Românie. La 17 / 30 mai 1913 se semna Tratatul de pace de la Londra între membri ai Alianței Balcanice și Turcia, ceea ce a deschis totodată calea spre un nou război. Între aliați se cască o prăpastie în problema împărțirii Macedoniei, care trebuia să devină un condominium între Serbia, Grecia și Bulgaria. Aceasta din urmă, devenită o adevărată ” Prusie a balcanilor” - după expresia diplomatului francez Pinon - ce contribuise hotărâtor la înfrângerea Turciei, considera că a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
te-ai dus atunci acasă, într-un galop chiar, unde stăteai în chirie, ai căutat toate scrisorile primite de la Vlad, te-ai dus repede în grădină și le-ai dat foc. Făcuseși o vâlvătaie mare de întrebau vecinii ieșiți să caște gura, dacă frigi sau nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă îl faci sul, fără coperți, apoi îl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dona Mona, de către ninetiste. Nu o priveam, dar îi recunoșteam glasul de miorlau-miorlau și mă așteptam la un vis atât de lung, încât puteam să plonjez și eu, în voie, în brațele lui Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând instinctiv, de teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neîncetat, și arcul îmi va întineri în mînă." 21. Oamenii mă ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. 22. După cuvîntările mele, nici unul nu răspundea și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. 23. Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. 24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. 25. Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și scutură clădirea cu tot ce este în ea, luminile traversează ringul de dans și clipesc obositor de insistent și dement, timpul trece și atmosfera nu se schimbă, doar el începe să nu mai aibă răbdare, se uită la ceas, cască din cînd în cînd și încearcă să-și mențină atenția asupra scopului pentru care se află acolo. Apoi, pe la două noaptea, apare și ea. El se însuflețește într-o secundă și își caută imediat un loc de unde să o poată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l ia cu leșin. Intră în magazin și întreabă de prețuri. Toată marfa lui o putea cumpăra cu 12 milioane lei. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de lîngă perciuni. Cască gura mare și constată că dinții îs cam galbeni. Insistă cu periuța de dinți, dar nu-și face iluzii că va dispărea gălbeneala. Vîrsta, concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trecător. Trebuie să rămînă ceva în urma ta. Dacă ai moștenitori păcătoși, degeaba rămîne. Tocmai aici este buba. Trebuie să lași ceva tuturor. Cum adică? Eu voi cumpăra un teren și voi face o biserică și o casă parohială. Moșul George cască ochii ca la vederea ursului. Da, da, dom' Damian. Vreau s-o fac singur, singurel, să fie doar de mine lăsată la credincioși. De unde bănetul? Am și eu, dar voi colecta și donații. Ai un gînd bun, creștinesc. În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În tine sau În ceilalți ei spun mereu voi face voi fi tu cînd eram atunci mai aveam parcă te-ai Întoarce brusc din drum ei continuînd să meargă Înainte tu Înapoi și deodată te trezești În fața prăpastiei care se cască Între viitorul tău și al celorlalți ruptura dintre propria ta viață și viața speciei nu mai poate fi depășită altădată și cum nu-ți dădeai seama atunci cînd candidai la viitor că de fapt, acea luptă acea Înverșunare cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Gagarin, pe urmă se amestecau Sapho, dar nu era Sapho, era Sacco și Vanzetti, n-am mai auzit continuarea pentru că studenții rîdeau și băteau din picioare. Voiam să strig, să mă apăr - realizam În vis că sînt victima unei Înscenări. Căscam gura ca peștele pe uscat, dar nu ieșea nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vrancea În urma „alunecărilor de teren“. Dar bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ticuri de borfete o lovitură În stil mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște prăpastia na c-am Început să filozofez dacă mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]