2,870 matches
-
dintr-o intoxicație cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ștefănescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai târziu doctor la Ploiești a murit infectându-se pe când diseca un cadavru. Era un bun român, excelent camarad și bun medic. Sicriul, până la mormânt, a fost urmat de o mare mulțime de ploieșteni. Olchovsky, mai târziu doctor, a fundat sanatoriul din Calea Călărași. Eminent practician, mort tânăr, cosit de o boală mizerabilă. Emil Frunzescu a părăsit medicina pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
copii. Pe lângă mediciniști, aveam și alți prieteni printre studenții de la Drept; aceștia erau: Paul Scorțeanu, despre care am scris altă dată; Ion IancovescuJano; Grigore Golescu, fost* director al Băncii Agricole etc. Toți aceștia erau dintre cei mai inteligenți și buni camarazi din facultate. în grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mișu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de la Ploiești și încă vreo doi, am petrecut ani de zile, anii începători în studenție. în colțul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în fața farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ținut de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de lucru a ținut 15 zile. Într-o zi, un prieten de la R. Vâlcea, Costică Vlădescu, cumnatul lui Gri gore Golescu, veni proaspăt din provincie. Bineînțeles, ne-a poftit pe Go lescu, pe Iancovescu și pe Iancu Zografos, un alt camarad din Vâlcea, la o înghețată la cofetăria Rădulescu, sub otel High Life, otel Mano pe atunci. Eram nemâncat de 9 zile și grozav aș fi luat, în schimb, o cafea cu lapte. Însă, deși prieten intim cu Vlădescu, mi-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză și îngropat la Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit și el de tuberculoză. Toți acești atleți, toți acești premianți întâi la gimnastică, rupți dintre brazii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ale anturajului. Devii prieten cu prietenii partenerului de viață. Dar niciodată relația nu se va compara cu cea cu propriii prieteni din copilărie. Prieten/prietenă mai înseamnă, în română, ca și în engleză, iubit/iubită. Mai poate însemna, în funcție de context, camarad, dar și cunoștință. Nici un prieten nu se compară cu „prietenul cel mai bun“. Iar mulți dintre noi n-au nici o problemă să cunoască o persoană într-un bar și s-o prezinte peste doar câteva minute drept prieten. Unii crainici
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
că Mr. Yee avea o figură fioroasă și presupunea că Mai Tai Tai s-a îndrăgostit prima. Eu am zis că a fost invers și că Mr. Yee nu i-ar fi spus tai-tai femeii, ordonând să fie omorâtă alături de camarazii ei, dacă n-ar fi iubit-o foarte mult. Cu tot sexul lui explicit, Ang Lee n-a făcut decât să adâncească misterul dintre doi oameni care, fie că se cunosc într-un război mondial sau în timp de pace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Carroll se apropie de el și îl dojeni: \ DAN, E RUȘINOS PENTRU REPUTAȚIA TA. NU MĂ POT ABȚINE, VENI RĂSPUNSUL PRINTRE SUSPINE. CEILALȚI ÎL SCOASERĂ ȘI PE EL AFARĂ. UN AL TREILEA CEDĂ LA RÂNDUL LUI. SUB OCHII CONSTERNAȚI AI CAMARAZILOR, DEVENI IMOBIL, CU CORPUL RIGID CA O STATUIE, CU TOȚI MUȘCHII CRISPAȚI, CU OCHII MĂRIȚI. UN DOCTOR ÎI FĂCU ÎN GRABĂ O INJECȚIE ÎN BRAȚ ȘI OMUL SE PRĂBUȘI INERT, CA O PĂPUȘĂ DE CÂRPĂ. CARROLL ÎL ANUNȚASE PROBABIL PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gând să desființeze compromisul dintre principiul colectivist și cel al liberei inițiative. Aruncaseră mănușa ― în cazul de față, răzvrătirea lui Trask. Condamnându-l pe savant la Convertizor, dictatorul dovedea clar acum că se găsea în opoziție absolută cu foștii lui camarazi. Marin aruncă o privire lui Trask. ― Ce crezi despre toate astea, Wade? Inventatorul stătea cu ochii fixați în gol. Se mișcă și murmură obosit: ― Cine și-ar fi închipuit că cel de-al treilea război atomic nu s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
e ca și cum noi am fi cu adevărat, în ceea ce privește sentimentele lui." Simți că era vorba de unul din marile mistere ale firii omenești. Avea senzația că, dacă oamenii l-ar accepta, și-ar îndeplini dorințele. Îl căutaseră prin cuvinte ca: prieten, camarad, frate, dar aceste idealuri pieriseră rapid în umbra istoriei. Poate că astfel de sentimente erau un ciment pe care noile relații de grup îl vor întări. Abandonă gândurile serioase. Se surprinse zâmbind; era mulțumit. Știa care era cauza exuberanței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să măsurăm cu cât s-au mai Înălțat puieții. Apoi, când lumina Începea să pălească, ne așezam pe terasă ca să vedem cum se Întunecă dealurile. Aproape fără să vorbim, Însă ca niște prieteni. Sau așa credeam. Ca o pereche de camarazi de arme care nu mai au nevoie de cuvinte, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Acum mi se pare că și asta a fost o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
câteva mortiere și o mitralieră, Învârtindu-se de colo-colo fără nici o grijă, ca niște cercetași ieșiți la un foc de tabără. Când au terminat toate pregătirile, s-au Întins pe jos și au deschis focul asupra lui Fima și a camarazilor săi. „Puteți ghici“, a Întrebat Fima, „care a fost primul meu impuls? Nu, nu să fug. Nici să trag și eu asupra lor. Pur și simplu să sun la poliție și să reclam că niște nebuni trăgeau În noi. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea ocroti mai bine. In dezordinea fericită a reîntoarcerii, când se făceau liberări, se dau concedii și se simțeau viduri mari, cererea lui fusese binevenită. Pe camarazi Lică îi evita. Amintirile lor proaspete de eroism îl supărau. Conversațiile care nu aveau alt subiect îl puteau atrage în cursa unor detalii asupra propriei lui petreceri. Șefilor însă știa să le fie iar folositor. Trimis din nou cu misiuni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum la cofetărie și cinematograf. Culmea distracțiilor selecte în tovărășia acelui cavaler fercheș! Totuși ea regreta lucrurile de mai înainte, dar Lică hotărâse că nu se mai poate merge acolo. In schimb, îi povestea amănunțit tot ce făcea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lică i le vindea în detaliu și pricepea pasiunea lor pentru dânsul. Viața nu avea pentru ea nici mister, nici sfială. Lică era în timpul din urmă primul intim la un căpitan de intendență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
secției de chimie se putea întoarce împotriva lui însuși. Cu oarecare abilitate, Grosvenor îl putea împiedica pe Kent să tragă foloasele pe care le aștepta. Apropiindu-se de unul dintre chimiști, i se adresa astfel: - Fii bun și spune-le camarazilor dumitale că sunt încântat de ocazia ce mi se oferă de a ridica nivelul de pregătire al personalului secției de chimie. Sper că n-aveți nimic împotrivă să învățați câte ceva, fără a vă întrerupe lucrul. Se îndepărta apoi fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ființele acestea inteligente să moară atât de ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi oameni cu câte o armă în mână apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. Ixtl avea acum un plan destul de precis: va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându-l. Morton și grupul lui, care nu se aflau în linia de foc, fuseseră atinși de radiațiile secundare. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Iar de la acest faimos „paradis unguresc“, sătmărenii și moroșenii au derivat pentru pătlăgeaua roșie un nume pe care ar trebui să-l rostească pios ca pe unul de sfîntă: porodică. Afară de Zoli și de Caița care-mi erau vecini, cu camarazii clasei Întîi m-am reîntîlnit rar. Cu gemenii, bunăoară, nu m-am mai regăsit niciodată. Peste Gheorghe Grosoș Însă am dat Într-o vară. Aveam amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci speranța din Încurajările mele a putut să-i micșoreze Întru cîtva tulburarea, aș vrea ca acum, cînd știu că băiatul a pierdut războiul cu boala, compasiunea mea să aline În parte durerea tatălui. În schimb, reîntîlnirea cu fostul meu camarad de bancă Vasile Borlan a fost bizară În sine, penibilă pentru mine și de neînțeles pentru el și prietenii lui. Prietenii lui și ai mei, căci era Însoțit de Tibi Fromercz și de János Báholczer, toți trei urmînd cursurile de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ungurii au Început să-și refacă rîndurile, blocînd căile de acces spre vest. Se mai putea fugi peste munți, pe cărări nebătute, prin păduri pînă În Mol dova, ori tot peste creastă, spre nord-vest, către Sighet. Ajuns acolo Împreună cu un camarad, au fost sfătuiți să nu ia trenul din gara Sighet fiindcă e plină de jandarmi. Să caute, mai bine, să treacă podul peste Tisa la Slatina, de unde să-și Încerce norocul. În orășelul ce se aflase Între cele două războaie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capitala Moldovei. Spre amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu nu și-a zărit camaradul printre cei prinși, dar a recunoscut fețele altor deportați de la Havas Mezö, fiind și el recunoscut de aceia. Au avut cu toții Înțelepciunea de a nu-și vorbi și a nu-și face semne. N-a apucat să vadă Însă ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se cu iuțeală la orizont, iar al emigranților tîrÎn du-se anevoie Înainte, În sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]