2,385 matches
-
care i-a permis lui Hubble să măsoare distanța până la corpurile cerești îndepărtate. Cefeidele pulsează, devenind mai mult sau mai puțin strălucitoare într-un mod foarte previzibil; felul în care pulsează are legătură strânsă cu intensitatea luminii emise. Ele reprezintă candela etalon, sunt corpuri cu strălucire cunoscută, și au devenit instrumente-cheie pentru Hubble. Erau precum farurile unui tren. Dacă privești un tren îndreptându-se spre tine, vei vedea că farurile sale devin tot mai strălucitoare pe măsură ce se apropie. Dacă știi câtă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au devenit instrumente-cheie pentru Hubble. Erau precum farurile unui tren. Dacă privești un tren îndreptându-se spre tine, vei vedea că farurile sale devin tot mai strălucitoare pe măsură ce se apropie. Dacă știi câtă lumină emite farul - dacă farul este o candelă etalon - poți afla cât de strălucitoare va părea lumina la o distanță dată. Cu cât se apropie mai mult, cu atât pare mai strălucitoare. Aceeași logică funcționează și invers: dacă știi câtă lumină emit farurile unui tren, poți măsura luminozitatea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
-l determina să se extindă la infinit. Astronomii au început să măsoare schimbările survenite în expansiunea universului. Un anumit tip de supernovă (stea care explodează), numită de tip Ia, reprezintă, la fel ca și cefeidele lui Hubble, un etalon al candelei. Supernovele Ia explodează cam în același mod, iar exploziile lor au cam aceeași strălucire. Dar, spre deosebire de cefeidele lui Hubble, ele sunt vizibile de la distanțe enorme, cât o jumătate din mărimea universului. Pe la sfârșitul anului 1997, astronomii au anunțat că se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobîndim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile și simbolurile esențiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia marilor întrebări existențiale: „Să îngenunchem în amurg / sub candela sfântă / a inimii noastre / și să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
sugestiv "Spre Națiunea Armată", p. 100), Cartea Românului încearcă din răsputeri să demonstreze nu doar necesitatea absolută a armatei pentru apărarea idealului național ("Necesitatea armatei este absolută. [...] o țară fără armată bună și puternică este un corp fără suflet, o candelă fără untdelemn", p. 45), ci și că "cea dintâi datorie și cel dintâi drept al cetățeanului român este de a fi ostaș" (p. 40). Nu există cinste mai mare decât aceea de a fi militar în slujba patriei, nici fericire
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la „Pe lângă plopii fără soț” este: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la „Pe lângă plopii fără soț” este: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de Fecioara Maria). Poetul vorbește, însă, de candela, una singură, aceeași, a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de Fecioara Maria). Poetul vorbește, însă, de candela, una singură, aceeași, a iubirii; după opinia mea, el nu compară femeea cu un înger, ci o consideră chiar înger cu prelungire în însăși Fecioara Maria ca descendență ori ca ascendență. Numai Arghezi în „Psalmul de taină” mai declară iubirea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune în față Evanghelia lui Hristos. în rugăciunea adevărată, fiecare creștin poate deveni o biserică vie, înlăuntru căreia sufletul, asemenea unui preot, oficiază prin rugăciune, pe altarul inimii, slujba sfântă cerută de Creator, pentru fericirea și mulțumirea noastră. în timpul rugăciunii, candela credinței se aprinde și, în lumina adevărului, omul este capabil a înțelege sensul cuvintelor credință, iubire, milă, bunătate, jertfă, pace, armonie, adevăr etc. Rugăciunea este cerută și de firea noastră creștină, fiind de mare folos pentru noi, deoarece Dumnezeu este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
urcușul spre desăvârșire. Ca se te poți socoti între cei ce au viață duhovnicească, rugăciunea trebuie să devină un act precum respirația, fără de care nu putem trăi. Toate activitățile noastre să le săvârșim în duh de rugăciune. „Fă din rugăciune candelă nestinsă a inimii tale, în care să ardă pururi untdelemnul credinței. Veghează ca fecioarele înțelepte, nu dormi ca cele neînțelepte, ca să nu te afle clipa morții nepregătit. Nu face din rugăciune roaba bunului tău plac. Nu spune nebunește: n-am
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lucrare spirituală de înnoire, de refacere a ssufletuluiui, care este rugăciunea. Copilul, și omul în general, fără credință și fără rugăciune este târât în vâltoarea tuturor ispitelor. Rugăciunea este o forță spirituală care vine în ajutorul părinților, pentru a aprinde candela credinței în ssufletului fraged al copiilor. Mântuitorul Iisus Hristos ne învață: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.”. Cea dintâi pildă pe care părinții creștini trebuie să o dea copiilor lor este pilda
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Se făceau apoi instilații cu untdelemn cald, pus pe o foaie de ceapă sau de praz și picurat În ureche pe coada unei linguri, sau pe un vârf de cuțit. Potrivit tradiției populare, cel mai eficace untdelemn era cel din candelă, mai ales dacă era sfințit. Se punea pe ureche o cărămidă caldă, ca să "tragă răceala " sau un tampon din pânză curată, umezită cu apă călduță, care se așeza pe o cărămidă caldă, pentru a păstra căldura cât mai mult timp
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
frunze de tei fierte În lapte dulce, În ulei sau muiate În smântână, varză verde unsă cu grăsime de pasăre. Alifii din ceară curată cu ulei, cu miere și untură, din ceară topită, apă de var, sacâz și ulei de candelă, tămâie albă, ulei, ceară albă și sacâz, pudră de orez, praf de cărbune de tei. Pentru copii mici: humă (argilă) sau făină de porumb, care se aplică pe iritații. Spălări cu ceai de tei, după care rana se presară cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
lui cinstit, lumina de statuie de parc a fizionomiei. Parcă ar avea o pelerină lungă, neagră, și parcă, dedesubtul ei, o spadă de sma lț”... ...” Mi‐ar plăcea să știu că Tutoveanu e un om fericit. Licărește în el o candelă din noaptea Crăciunului pe zăpa dă, o virginitate de naștere din nou, și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul! (Din „Medalion: poetul G.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aceasta se datorește în bună parte existenței lui Virgil Caraivan, însușirilor lui deosebite, dintre care cea mai importantă a fost dragostea de satul natal, de neam, de țară și de istoria lui. ... Acolo, la Șuletea, Virgil Caraivan a fost o candelă 414 aprinsă a dragostei de neam, de istorie și de limba românească.” Iată și ceva din informațiile „de cronică bârlădeană” ale profesorului Traian Nicola, care‐ l privesc și pe Virgil Caraivan: „1933: s‐a constituit la Bârlad Sindicatul presei: G.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia lui Petru Cercel, București, 1941; Critică și onestitate (răspuns d-nului Ș. Cioculescu), București, 1941; S-a stins candela, București, 1942; Povara recunoștinței, București, 1944; Poezia trupului, București, 1947. Traduceri: Edmond Rostand, Puiul vulturului, Iași, 1924. Repere bibliografice: Mihail Sorbul, „Rândunica”, „Scena”, 1914, 4; Gh. Voina, „Camaradul Vâltoare”, „Mișcarea”, 1915, 34; Ștefan George, „Nebunul”, „Gândul nostru”, 1926, 6; Em
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Izabela Sadoveanu, „Catrinel”, ALA, 1937, 887; Eusebiu Camilar, „Catrinel”, IIȘ, 1938, 2; N. Iorga, „Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu”, „Gazeta cărților”, 1940, 1-2; Octav Șuluțiu, „Tragedia lui Petru Cercel”, G, 1941, 3-4; Cioculescu, Aspecte, 426-432; Alexandru Raicu, „S-a stins candela”, SE, 1942, 1284; Al. C. Ionescu, Autori, actori și regizori, București, 1943, 119-122; Murărașu, Ist. lit., 410-411; Perpessicius, XII, 214-217, 549; Dicț. scriit. rom., III, 51-53. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei lumina chipul Maicii Domnului din icoană, iar noi, toți așteptam dimineața de Crăciun. În prima zi de Crăciun mergeam cu toții la biserică,stăteam la slujbă, iar la amiază când ajungeam acasă, ne așezeam la masă, mâncam,ne odihneam o oră
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. În stil folcloric Eminescu a scris adevărate capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]