4,924 matches
-
care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință. Experiența publicistică, îndeosebi cea a cronicarului literar, i-a înlesnit lui
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
din Shakespeare (Femeia îndărătnică, Romeo și Julieta), Victor Hugo (Hernani), Racine (Atalia), Sienkiewicz (Quo vadis), Maupassant (O viață), Swift (Gulliver în Țara Uriașilor), Balzac (Moș Goriot) ș.a. A știut să selecteze și să dea versiuni în limba română ale unor capodopere, doar în acest sens fiind un făuritor de cultură. SCRIERI: Prima (1890-1895), pref. B.P. Hasdeu, București, 1896; Cinci poeme, București, [1896]; Secunda (1895-1897), București, 1898; Tertia. Casta Diva, București, 1899; Quarta. Jucătorii de cărți, București, 1900; Quinta. Suprema forță, București
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
subliniază că susținerea sa pentru estetica și dinamica inovatoare din „toate mișcările literare de după război” respectă principiul teoretic al diferențierii, fără să însemne și recunoașterea valabilității lor, cu atât mai puțin adeziunea propriei sensibilități, cu o „elasticitate” limitată; potrivit teoreticianului capodoperei, „adevărata literatură de avantgardă este a literaților înzestrați cu genialitate creatoare”, ca Dante, Shakespeare, Goethe, Flaubert, iar fenomenul contemporan autodenumit astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei - „unicul ei personagiu” - depășește resursele reprezentării scenice, pentru care potrivită ar fi fost tehnica teatrală antică. Alți colaboratori: Aurel Iancu
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
necruțătorul lui spirit critic, care denunța gustul comun, improvizația snoabă, miticismul, imitația servilă și grimasa. Ca mai toți criticii importanți ai epocii, și R. s-a entuziasmat de Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, în care a văzut o capodoperă a genului, ca și de Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apreciind talentul portretistic al autorului, spiritul sclipitor, ironic, bogăția informației și a punctelor de vedere originale. Nu e de acord însă cu eclectismul sau integralismul metodologic. Nu putea
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
de critică a lui R., Eminescu și poezia populară, urmărește prezența și asimilarea elementului folcloric în creația poetului național. Analize literare și stilistice (1967, în colaborare cu Sorin Alexandrescu) include comentarii ce utilizează diferite modalități de analiză stilistică, aplicate unor capodopere ale poeziei, prozei și dramaturgiei românești. Propunându-și să ofere unghiuri variate de examinare a textelor literare și să impună, în școală, ideea literaturii ca artă a cuvântului, această culegere de studii analitice a fost continuată, mult amplificată și revăzută
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Paul Verlaine ș. a. Transpunerile, pentru care i s-a acordat și un premiu al Institutului de Literatură în 1925, sunt publicate în periodice sau în volumul Flori de mare. De prețuire s-au bucurat și tălmăcirile în franceză ale unor capodopere folclorice - Miorița, Meșterul Manole - sau culte - Luceafărul (tipărită în revista pariziană „Revue de l’ACILECE”, 1972), precum și alte versiuni după Vasile Alecsandri, Perpessicius ș.a., rămase în periodice. SCRIERI: Flori de mare, Constanța, 1928; Fierbea az-noapte marea..., București, 1933; Basmul zmeilor
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din R. ctitorul romanului românesc modern. După Adam și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea și limbajul țăranilor din Regat, romancierul cutreierase îndelung satele argeșene de lângă Valea Mare, unde avea intenția să plaseze acțiunea, și stătuse de vorbă cu nenumărați săteni, supraviețuitori
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmărește evoluția liricii noastre folclorice „de la resemnare la acțiunea creatoare”, cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate și aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, așa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Miorița și Ciobănașul, homo activus în Toma Alimoș, homo constructivus în Meșterul Manole. Deși interesul esențial al lui R. merge către estetică și aplicarea principiilor acesteia la celelalte domenii, între care folclorul ocupă un loc privilegiat, sfera
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
prin întorsături neașteptate în derularea subiectului înlocuiește preocuparea pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o capodoperă în materie de „comedie tragică”, cum se subintitulează piesa. De fapt denominațiunea „comedie tragică” este fără motivare, deoarece piesa e o dramă pasională cu aspecte secundare de umor. Drama modernă este tocmai adunarea laolaltă, spre a da sentimentul vieții, a
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
caricatură genială”) la François Mauriac și Michel Butor. Centrul de greutate îl constituie interpretările referitoare la romanele lui Émile Zola și curentul naturalist, privite din unghiul receptării lor în Franța și în România, apoi cele despre Marcel Proust și destinul capodoperei sale în literatura română interbelică sau despre relațiile marelui scriitor cu românii. În ce privește receptarea lui în spațiul românesc, romanul lui Proust va fi caracterizat drept „reactiv pentru definirea unor poziții critice, pentru descifrarea modelului personal al fiecăruia de a gândi
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
rezultate din vizite la fața locului (casa mătușii din Illiers, locuința Marthei Bibescu din insula Saint-Louis). Sunt recitite volumul Pastiches et mélanges, nuvela Indiferentul (până în 1978 inedită) sau cele din „aproape uitata” culegere Plăceri și zile, toate abordate din perspectiva capodoperei, ca etape ale ei, și sunt reproduse texte mai puțin comentate, precum prefața lui Anton Bibescu la roman (în versiunea românească a lui Radu Cioculescu). Cartea, densă documentar, este indispensabilă oricărei abordări pe teren românesc a operei lui Marcel Proust
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
la fel de șters. Totuși, textul trezește interesul prin surprinderea relațiilor ambivalente din câmpul puterii comuniste. Romanul care i-a adus lui S. recunoașterea literară este Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino (1995; Premiul Academiei Române), despre care s-a spus că bate „spre capodoperă” (cum îl recomandă Gabriel Liiceanu). Gândită ca parte a Trilogiei creștine - alături de Misiunea dominicană (1997) și Noaptea incendiului (1999) -, cartea imaginează o ipostază demonică a lui doctor angelicus, care devine astfel o portavoce a cinismului, a fanatismului și a voinței
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
A. Trapé, trad. M. Palmieri, V. Tarulli, N. Cipriani). Pentru problema sufletului: G. Menestrina, Tra il Nuovo Testamento e i Padri, Morcelliana, Brescia, 1995, pp. 133-150 și bibliografia citată acolo. Concomitent cu acest important tratat de exegeză, este construită treptat capodopera teologiei occidentale, Despre Treime (De Trinitate). Și această operă i-a luat lui Augustin mult timp, adică perioada dintre 400 și 420, iar compoziția ei, intersectîndu-se cu aceea a altor opere la fel de semnificative, s-a dovedit extrem de laborioasă. în timp ce se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă nu se dă pentru idealuri, ci pentru niște bani păcătoși. Nudul antic este prima regină a frumuseții planetei. • Incompetentă natura a făcut din nud o capodoperă pentru toate tipurile de civilizație. • Ca să placă, nudul trebuie să aibă forme armonioase, nu să fie doar carne și oase. • Toată arta vestimentației este de a da nudului un aer tulburător. • Din grație în grație, nudul face salturi dincolo de imaginație
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
desemnarea "neoficiala" a celui mai frumos oraș din lume! Frumoasă distincție! Râvnit trofeu! Dar pe ce criterii am putea alege cel mai frumos oraș din lume? Cel mai vizitat? Cel mai bogat în spații verzi? Orașul cu cele mai multe muzee sau capodopere arhitectonice? Orașul cu cea mai îndelungată sau controversată istorie? Pe cât de multe, pe atât de diferite toate criteriile de selecție... Nu aș vrea să fiu eu cea care să va impună aceste criterii! Aș vrea că fiecare dintre voi, cei
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
amintit de Louis de Funès în rol de polițist de la circulație. Vremea n-a ținut cu copiii, îmbrăcămintea lor sumară, avînd ceva în comun cu a personajelor de la Muzeul Egiptean (elevii germani au norocul să poată sta - pe scăunele - în preajma capodoperelor artistice ale omenirii), ar fi fost mai potrivită în vara bucureșteană decît în cea berlineză. întoarsă la București, am remarcat că Aeroportul Otopeni e decorat cu chipul lui Caragiale. Căldură mare!
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
față de excesul de politică din literatura timpului, critica junimistă a afirmat specificitatea esteticului, dar fără a susține teoria „artei pentru artă”. Circumspectă față de inovații, J. nu a fost exclusivistă, condamnând doar excesele și raportând orice noutate la modelele oferite de capodoperele literaturii universale. Remarcabilă școală scriitoricească, întreținea, la ședințele ei, o atmosferă de exigență și față de lucrările propriilor membri. Așa se explică de ce scriitorii români de seamă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au putut să apară în
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
a publicat foarte puțin din tot ceea ce a scris. A lăsat în schimb peste 30 de caiete, în copii împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Autorul a dorit ca manuscrisul lui, gata de tipar încă din 1945
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
mijlocul de a rămâne fidel acesteia, nefăcând altceva decât să o pună pe ea în valoare, nicidecum pe sine. Numai dacă accepți smerenia de a te supune operei, vei avea tu însuți voce personală - crede criticul. Știind că adaptarea la capodoperă e dificilă, se silește să nu simplifice ceea ce este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
de o melancolie a descendenței, a imperfecțiunii. SCRIERI: Călătorie spre ceilalți, Craiova, 1976; Doar o transcriere, Craiova, 1990; În voia literaturii, Târgu Jiu, 1998. Antologii, ediții: Hyperion, I, Târgu Jiu, 1980 (în colaborare cu Nicolae Dragotă); Prima carte albă asupra capodoperei, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși. Pași pe nisipul eternității, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși, acum, Târgu Jiu, 1997; Petre Pandrea, Brâncuși. Amintiri și exegeze, Târgu Jiu, 2000. Repere bibliografice: Victor Felea, [Nicolae Diaconu], ST, 1970, 3; Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
Grețe Tartler, Privighetorile și... contextul, RL, 1983, 5; Aurel Dragoș Munteanu, Poezia persana, LCF, 1983, 5, 6; Mircea Anghelescu, Scrisori persane, RL, 2001, 7; Ion Cristofor, Țara Sfântă, ÎI, 124-127; Marius Chelaru, Coranul lăuntric, CL, 2003, 3; Romulus Căplescu, O capodoperă a literaturii persane, ADV, 2003, 30 iunie; Lucian Zeev Herșcovici, Între trei lumi: valoarea operei lui Otto Starck, „Orient-Expres” (Israel), 2003, 1 septembrie. G. Dn.
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
că protejatul lui Constantin a lăsat intenționat deoparte capitole întregi ale tratatului apologetic, capitole în care expunea în detaliu o serie de teorii și de afirmații antiimperiale. Cartea a VII‑a a tratatului Diuinae institutiones Pierre de Labriolle vorbește despre capodopera apologetică a lui Lactanțiu în felul următor: „Lactanțiu este primul apologet latin care a oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost abordat superficial de B. McGinn (The Antichrist, New York, 2000, pp. 262‑273). I se cuvenea o lucrare aparte, care să pună în lumină extraordinara sa capacitate de reîntinerire. Cităm doar câteva titluri, tot atâtea reușite artistice, uneori chiar adevărate capodopere: V. Soloviov, Trois dialogues sur la guerre, le progrès et la fin de l’histoire universelle avec un bref récit sur l’Antichrist, 1900; R.H. Benson, Lord of the World, 1907; A. Belyj, Sankt‑Petersbourg, 1916 (ediție definitivă, 1922); S.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]