9,952 matches
-
semnificative de preț. Astfel: Suma minimă (RON) Suma maximă (RON) Reducere (%) 0 20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut: • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe. Jurnal
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și se șterge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da dracu le putea ține minte. — Ăsta mi l-a adus Lulu înainte să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul Lulu când a venit să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am întrebat dacă nu s-a mai ivit, trecând vremea, o noutate... Gândindu-se la generoasa ipoteză despre sufletul vulnerabil al musafirului, ascuns în spatele acestei sintaxe căznite, Profesorul Mironescu se simte un copil nerăbdător, tentat să sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
joace și cu mine ! Când îi auzeam motorul automobilului, alergam să-i sar de gât ! Ce frumos mirosea obrazul lui, neted și mângâietor, proaspăt ras, totdeauna, și părul creț, care se ondula sub briantină ! Totdeauna urca scările la mine cu cartonul de prăjituri, cu ciocolată Suchard și fructe glasate. Iar eu mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că nu sunt prea reușite. N-a fost niciodată Muti sensibilă la genul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pufnești ? Ce-ai de sări așa ? Păi, nu ? Să vedem dacă se mai găsește v-unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și înăbușitoare, strecurată pe lângă cartonul transperantelor. Mă zăresc cu neplăcere în oglinda garderobului... — ...da cum vine hoața aia de Oița, că tre’ să vină, mai are să-mi dea obzeci de lei, și de când mă duce cu vorba ! Cum vine hoața, îi zic să facă bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va uita vreodată cum arătau stadioanele patriei pe data de 23 August a fiecărui an. Mii de oameni asudați din pricina arșiței de sfîrșit de vară, Încercînd să se sincronizeze În lehamite, ca să formeze cu trupurile lor prost hrănite sau cu cartoanele pe care le țineau ridicate deasupra capetelor litere ce compuneau cuvinte sau imagini pline de un patriotism grotesc. Sclavi ai absurdului. În anul 1989, Ceaușescu anunța victorios că datoria externă a fost plătită. 10 miliarde de dolari americani - se poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se substituie moralei socialiste. Cam asta era treaba cenzurii, să-și de avizul. În atelierul din teatru pe care Îl Împarte cu Viorel, celălalt scenograf, mirosurile sînt blînde... mirosul catifelat al creioanelor proaspăt ascuțite sau cel de aracet și de carton ori de revelator foto. Viorel, care stătea la masa lui și făcea fie niște schițe de costume, fie o machetă de decor, ridica privirea: Ura, Vasile! Bă, ce-a crescut fiu-tu! Mă... tu ești fericit, ai ieșit de la tîmplărie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sabotajului prin indolență. CÎt timp ei fumează și discută așezați fiecare la masa lui de lucru, faci un inventar al locului: fotoliul scoică Într-un pluș zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame ciudate de carton, și... hmmm, da, scaunul... scaunul ăsta cu spătar foarte Înalt, scaun cu care era să-ți spargi capul odată, Încercînd să-i faci ceva, poate să-l răstorni, Într-un moment de furie pe care nimeni nu și-a explicat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere, cu toate piesele expuse. Și tu privești de sus de la balcon șirurile de capete din sală și te Întrebi cam ce o fi În ele... ai vrea să știi, să le auzi mințile, expresiile grave
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele care se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru labe pe ușă, pe hol, spre dormitorul lui, după ce le Îndeasă În sîn, alături de restul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
murim Înghețați. N-avem de unde să știm că pînă atunci cel mort și Îngropat va fi Ceaușescu Însuși - iată și miracolul! -, poate că o asemenea idee ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și folii de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm peste noapte televizorul deschis, poate mai face un pic de căldură. Un veteran sugerează că mama celui care a avut ideea cu televizorul trebuie să fie o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că taică-tău e scenograf și pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi atunci nu crezi că ar putea să-mi facă și mie vreo 100 de felicitări pentru Anul Nou? Așa, de mînă, artistic, pe un carton mai subțire, ceva cu un tun și niște lauri frumoși de bronz... Înțelegi cum? Ia vezi, vorbește cu el, te rog frumos. Hai, mă, așa ca Între niște oameni ca lumea, tu ești om cu mine, sînt și eu om
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
front, deși teama noastră e să nu ajungem pe vreunul. Fumăm și discuția merge de la sine În altă direcție. Moise chiar Își face planuri de Crăciun, o să scrie acasă să-i trimită... Ce? Confeti și șampanie și un coif de carton galben? Pentru că În anul de grație 1989 nu te aștepți la miracole culinare. O să facem un chef cu ceai de mușețel și cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre, Aurelian Andreescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ferăstrău. Așa că orele serii mă prind Împărțind chinuit un pat cu Claudiu, Într-un salon a cărui capacitate a fost dublată. Toată lumea zîmbește cu gura pînă la urechi, toată lumea scormonește printr-o pungă de celofan gălăgios sau o cutie de carton, pentru ca mai apoi fie să ducă la gură ceva, fie să privească cu uimire un obiect, poate vestimentar, poate de uz gospodăresc. — ’ Ai mă băieți, zice una dintre cele două doamne din patul din fața noastră, nu vreți și voi din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sute de metri de linia tunurilor. Pentru că deplasarea se produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Erau fotografii de la Kilometrul zero, zona care a fost considerată inima protestului, cu demonstranți veseli fluturînd steaguri sau pancarte cu lozinci anticomuniste, cîntînd, discutînd sau rîzÎnd, printre corturi improvizate făcute din pături și din folii de plastic și cutii de carton, În spate se vedea clădirea Universității sau hotelul Intercontinental. Dar era și un set de poze la care abia dacă am putut să mă uit. Decoruri cu mașini și camioane incendiate, bărbați aruncînd cu pietre din pavaj sau cocktailuri Molotov
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare - produsele ni le livrează Cristian direct din piața centrală din Caracal. Drept pentru care deasupra intrării a apărut o firmă (atîrnată de o sîrmă), pictată cu vopsea roșie, pe un carton: Haute cuisine Ritz. Și toate au fost bune și frumoase pînă am descoperit unele inconveniente: ciorba de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o situație imposibilă; nu îndrăznea să-i mărturisească lui Brian extravaganța ei și își dădea seama că ar fi imoral să-i ceară lui Adam să ascundă de tatăl lui darul. Între timp, oul vinovat zăcea în cutiuța lui de carton, în dulapul ei. Alex se apropie și ea de fereastră. — Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am spus ca vâscul. Privind peste umerii lor, Tom văzu peruca blondă a lui Emma (sau mai curând a lui Judy), atârnând ciudat printre ramuri. — Nu arată a plantă. E mai curând o cutie de carton sau un sac vechi. Hei, băieți, nu vrea unul dintre voi să se cațăre în copac și să vadă? — Eu n-am de gând. Sunt prea bătrân. Să se cațere Tom. — Am s-o iau eu jos, se oferi Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mesei, cel dinspre fereastră, era așezat pomul de iarnă, auster, rar și chiar cam trist, înalt până în tavan, în vârf cu o stea în cinci colțuri, roșie, bordată cu auriu. În loc de globuri avea atârnate de crengi destul de multe cutii de carton, în formă de cuburi, legate și ele cu funde roșii. Fundele erau aidoma banderolelor cu care erau legate pachetele înșirate pe masă. Crengile se lăsau foarte puțin sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
premiul întâi! Nici vorbă de-așa ceva! Înaintea ei, pe masă, rămăsese deschis un catalog. Mâna doamnei Mușat căuta pe dibuite colțul unei file. Tocmai urma să întoarcă foaia. Sub ochii lui Rareș catalogul zăcea întins cu cele două aripi de carton încremenite în umbra cancelariei... Era oare cel din anul care se încheiase? Sau te pomenești că deja scriseseră catalogul din anul viitor, când nimeni încă nu știa ce avea să se întâmple... Rareș se întoarse și o porni spre ușă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
repede în fire. Prezența lor nu atrage așadar atenția. Sunt tratați ca orice alt client. Continuă să se înțeleagă prin semne și prin pst-pst-uri. Brusc, Chițu se ridică de la locul său, înhață de pe o masă din apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]