14,490 matches
-
pânzele coturilor drumului pe care cad și calc pe tâmple metaforele pentru a izbucni în plâns sau poate pentru a găsi fântâna spiritului liber în care să mă arunc după fiecare clipă de creație drept protecție împotriva propriei minți un castel ridică iubirea acolo ajung de fiecare dată prin lanul de grâu în care mărăcinii potrivesc rănile iar lăncile soarelui ridică pasul spre cer ----------------------- când mă satur să cad mă ridic din praf și merg mai departe undeva iubirea devine plinătate
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
87-106. [3] Mihai Viteazu (n.1558, Târgul de Floci - d. 9 august 1601, Turda) Domn al Țării Românești, Domn al Moldovei și Principe al Transilvaniei [4] Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865,Sigmaringen - d. 20 iulie 1927,Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa Referință Bibliografică: Meciul Scoția - Transilvania. / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
iar în sec. XV „ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeași colonie(7), elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate și fenomenul de diasporă. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparținând „de fapt nimănui”, deși succesiv ținuse nominal de
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
spui mamei nimic. Nu vreau să știe unde sîntem. Vreau să-i facem o surpriză; să nu mai plângă, să nu mai fie tristă și supărată pe mine. Băiatule, nu plânge, vine tata la tine. Cât de curând vom construi castele din nisip și te voi da în leagăn. Și,mai târziu,va veni și mama.Vom fi iar fericiți.Nuuu!Oh, nu! Nu pleca,dragul meu!Stai,așteaptă! Așteaptă-l pe tata. Vin imediat!Așteaptă-mă,puiul meu drag!'' Se
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
X. (NE) RECUNOAȘTERE, de Mariana Kabbout , publicat în Ediția nr. 852 din 01 mai 2013. (Ne) Recunoaștere O privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate: „Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine ... Citește mai mult (Ne) RecunoaștereO privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate:„Aș dori s-o văd pe
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine ... Citește mai mult (Ne) RecunoaștereO privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate:„Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă:„Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă.Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume...Sau ești negustor
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine:„O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncăCe se contopea cu luna și castelul de pe stâncă,Revărsându-se în taină, pe veșmintele priviriiAdormită-n fața porții, în secunda nerostirii.„Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine...
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > (NE) RECUNOAȘTERE Autor: Mariana Kabbout Publicat în: Ediția nr. 852 din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului (Ne) Recunoaștere O privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate: „Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
ozon, Pădurea Mociar numită și Stejeretul de la Mociar, cu stejari vechi de peste 400-500 de ani, Parcul Dendrologic de la Gurghiu în care pot fi admirate peste 100 de specii de copaci autohtoni și exotici, Poiana Narciselor de la Gurghiu, ruinele Cetății Gurghiului, Castelul Bornemisza, Biserica de la Lăpușna, Băile Sărate de la Jabenița, sărbători populare, precum: Udatul Nevestelor de la Hodac, Târgul de Fete de la Gurghiu, Festivalul Văii Gurghiului, case și mâncăruri tradiționale, posibilități de relaxare, vânătoare și pescuit, oamenii harnici și puternici, păstrători ai tradițiilor
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
posibilități de relaxare, vânătoare și pescuit, oamenii harnici și puternici, păstrători ai tradițiilor, cunoscuți prin înverșunarea cu care s-au opus comunismului. Este numită și Valea Regilor, deoarece a fost zona preferată pentru vânătoare a regilor României care au construit Castelul de la Lăpușna și ulterior a președintelui Nicolae Ceaușescu. În anul 2006, Consiliul Județean Mureș, Prefectura Mureș, Comunitatea Văii Gurghiului alcătuită din localitățile: Ibănești, Hodac, Gurghiu, Solovăstru, Reghin au inițiat Festivalul de Tradiții și Obiceiuri al Văii Gurghiului pentru a conserva
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
prințesă care se visaseră unul pe altul o viață și acum li se împlinise acest vis. -Am sosit, domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un prinț alcoolic; amândoi muriseră cam în același timp și castelul fusese
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un prinț alcoolic; amândoi muriseră cam în același timp și castelul fusese pus la licitație publică. Doctorul Walter îl cumpărase cu gândul să-l transforme într-un stabiliment public sau
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un prinț alcoolic; amândoi muriseră cam în același timp și castelul fusese pus la licitație publică. Doctorul Walter îl cumpărase cu gândul să-l transforme într-un stabiliment public sau spital. Îi plăcuse atât de mult încât își mutase locuința aici, comună cu o aripă pe care-o rezervase spitalului. După
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
cumpărase cu gândul să-l transforme într-un stabiliment public sau spital. Îi plăcuse atât de mult încât își mutase locuința aici, comună cu o aripă pe care-o rezervase spitalului. După câtva timp transferase spitalul în altă locație și castelul rămăsese doar locuința familiei. Era un mic Versailles cu grădina lui tăiată geometric, cu flori alese după culori și anotimpuri, cu fântâni țâșnitoare, cu lacuri odihnitoare, dar și cu sălbăticia de secole a pomilor crescuți parcă anume să semene cu
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
foc venind din puste Și cu hangițe strânse-n fuste Răpite noaptea de-un balaur Cu lăutari cântând în strună Și cimpoieri doinind cu jale Azi plânge vântul în lagună Toate nimicurile tale Un arsenal de amăgiri Oh, dinastie! Iluzoriu Castelul vostru de ivoriu Și decupat din amintiri! Referință Bibliografică: Hanul amintirilor / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
HANUL AMINTIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348064_a_349393]
-
înainte de a-l pierde pe Hamlet din priviri, Am înțeles că povestea ta fusese adevărată, Așa precum durerea adâncă din sufletul meu -Un exemplu de memorie neîmplinita Folosind versul în locul prozei. “Horatio, spune-mi, te rog, Care este intrarea în castel?” Pentru azi, restul este imagine, Căutarea labirintului cioplit, Doar un exercițiu de privire. HIC ET NUNC - COPILUL Se uită la mine, cu ochii lui mari și căprui, Fără vorbe să înțeleg ce va gândi după plecarea mea, Ce va rămâne
PRIER de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348198_a_349527]
-
și coordonate, duce mai departe exegeza, parte cu parte, întreg cu întreg. Construim, așadar, un zigurat, templu de ortografie și culoare, metaforă și gând. IMITATIO DEI - COSMOGONIA Ne privim înainte de vreme, Chipurile noastre în oglindă, ca vechile vlăstare domnești în castel, uitând timpul și păzind furtună. O, Doamne, câtă exacitate și câtă durere... Ce liniște deplină în illo tempore. FOTOGRAFIA - ARTĂ Acest Apus, Plin de lumină și de muzică! Concerte în vitraliile de rocă, Înclinate după adâncimea imaginii. Este adevărat: Nu
PRIER de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348198_a_349527]
-
bulgăresc nu erau mai mult de șaizeci de kilometri. Și-au propus să viziteze orașul, dar mai ales complexul “CastelulRegina Maria” care amintea de vremurile când acest ținut al Cadrilaterului a fost pământ românesc. Aici își ridicase regina Maria un castel care de fapt era un complex format din mai multe clădiri cu pereții albi și acoperiș din olană roșie, ridicate la malul Mării Negre pe trei terase, construite într-o combinație arhitecturală: maură, mediteraneană și dobrogeană specifică zonei bulgărești, zonă populată
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
albi și acoperiș din olană roșie, ridicate la malul Mării Negre pe trei terase, construite într-o combinație arhitecturală: maură, mediteraneană și dobrogeană specifică zonei bulgărești, zonă populată în general pe atunci ca și acum, cu mulți cetățeni de etnie turcă. Castelului i se mai zicea și Cuibul Singuratic sau Tenha Juvahcum îl denumeau localnicii de origine turcă. Clădirea prin-cipală în care venea să locuiască regina, era străjuită de un minaret întâlnit de regulă la geamiile turcești și tătărăști, de unde muezinul își
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
enoriașii la slujbă. Aici avea doar scop de observator. Regina Maria, vizitând acest ținut, a rămas fascinată de frumusețea sa și a hotărât să construiască acest edificiu. În acest scop a cumpărat un petec de pământ la malul mării. Pe lângă castel a amenajat o grădină botanică care este un unicat în Europa centrală și de est, mai ales prin cactușii săi. Balcik-ul este una dintre localitățile bulgărești cu o mare întindere istorică, el fiind acreditat cu o vechime de peste 2600 ani
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
a mai aparținut României timp de 17 ani, din 1913 până în 1940 după cel de-al doilea război balcanic, fiind cedat definitiv Bulgariei în 1940. Odată ajunși la Balcik, mai greu a fost să găsească un loc de parcare, decât Castelul, în această privință fiind indicatoare peste tot. Pentru Ștefan nu era prima dată când îl vizita. În fața intrării castelului, pe o alee care începea cu existența unor restaurante, (unul avea chiar o firmă scrisă în limba română: “La Ariciu”,)se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
fiind cedat definitiv Bulgariei în 1940. Odată ajunși la Balcik, mai greu a fost să găsească un loc de parcare, decât Castelul, în această privință fiind indicatoare peste tot. Pentru Ștefan nu era prima dată când îl vizita. În fața intrării castelului, pe o alee care începea cu existența unor restaurante, (unul avea chiar o firmă scrisă în limba română: “La Ariciu”,)se continua cu dughenele de pe ambele părți una lângă cealaltă, pline până la refuz cu obiecte de artizanat local și se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]