2,856 matches
-
pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai scump la parfumeria „Central“, ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
recupera banii de la nevastă-sa. ― Fără îndoială, dar ești de acord că puteau să se spele pe mîini? În fond, n-aveau nici o obligație legală. În loc să se eschiveze, ne solicită, ne roagă chiar să-i lăsăm să se ocupe de ceremonial. Știu că gândești altfel, dar personal parada asta de sentimente nobile nu mă convinge. Tânărul e un golan, talentat, dar absolut indiferent vizavi de tot ce-l înconjoară și nu-l atinge. Popa... făcu un gest cu mâna în aer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala tradițională ne - ar dori aproape asexuați. Ne suportăm greu. Ca indivizi, dar și ca specie. Frica rămâne o pârghie importantă a progresului. În jurul demnitarilor apar lingușitorii precum muștele pe cadavre. Ceremonialul înjurăturii este mult mai condimentat decât cel al rugăciunii. Imbecilul îl lingușește pe călău, nu pe judecător. Încăierarea valorilor autentice dă senzația de incest. Răutatea mizează întotdeauna pe sprijinul dezinteresat al multor colaboratori. Femeile își ascund cu atâta spaimă vârsta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și Gara de Nord propriu-zisă. După orele douăsprezece noaptea, pietonul, ce se încumetă să parcurgă cu pasul asemenea itinerarii, se poate aștepta la orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă de gunoi, când în plină stradă; o ceată de cheflii excomunicați din mediul bahic, dornici să-și continue cheful, din calea cărora trebuie să te ferești, să întâlnești din când în când câte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Margareta Nicoară. Cei patru au avut chiar fericirea să vadă minunea nou apărută pe lume chiar înaintea tatălui care, preocupat cu scoaterea unor documente absolut necesare, a pierdut momentul propice. Nu se vedea printre scutece decât o față de îngeraș. După ceremonialul de creștinare prin botez, petrecerea care a urmat s-a desfășurat acasă la mama soacră. În afară de familie, din care aproape că făceau parte și ceilalți membri ai sextetului amintit mai sus, de nași, o colegă de serviciu cu Gladiola împreună cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
draci birocrația despre care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
închid un ochi, seara târziu, până când nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată. Eram, acum câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Am rămas tăcut. În așteptare. Ce așteptam? Nu-mi era clar deloc... Gândul îmi era doar la Zâna, când a căzut întrebarea: ― Când vrei să pleci? “Adică cum? <Să pleci?> Da’ ce, voi pleca iar singur? Atunci, la ce tot ceremonialul din această nopate? Ce, bătrâne? Chiar nu ai suflet? Nu știi ce înseamnă tinerețea? Nu pricepi ce înseamnă viața?” - mă întrebam în culmea disperării, când glasul călugărului s-a auzit din nou. ― Rogu-te să ierți un bătrân care este
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei, de la acest rest de ceremonial, nu lipseau notabilitățile: primarul, preotul, jandarmul, goardul localității. Evident, mai ducea și el aghiazma aia la gură, o turna pe gât, după care, cinstirea colectivă continua. Într-o zi, moș Costache n-a mai venit, în nici unul din satele de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poposiră, de câteva ori, până când, ajungând la ieșirea din localitate, schimbară direcția de mers, și măriră viteza, întrucât, de unde tocmai plecaseră, întârziaseră mai multișor decât au stabilit, la plecare, că vor poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
absolut nou, gata În sfârșit să trăiască, să intre În curentul existenței. Nu va mai cunoaște nici frica, nici rușinea; se va hrăni normal, se va purta normal cu fetele. „Azi este prima zi a restului vieții tale.” Acest mic ceremonial nu avea nici un efect asupra timidității, dar câteodată se dovedea oarecum eficient contra bulimiei; uneori treceau două zile până să-l apuce din nou. Atribuia eșecul insuficientei concentrări, apoi, foarte curând, Începea să creadă din nou În metodă. Era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chirurg care organiza abortion-partys. După operație, fetusul era strivit, malaxat, amestecat cu aluat și Împărțit Între participanți. David Înțelese rapid că sataniștii cei mai avansați nu credeau deloc În Satan. Erau, ca și el, materialiști convinși, și renunțau rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și negre; acest ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
abstracție ce ar putea să nu corespundă cu realitatea. Nu înseamnă că nu e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e adevărată iar, dacă ceremonialul nu era respectat, primejdii grozave se abăteau asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se apropie de mal, cu crapul în brațe. I-l oferi domnișoarei. Cu iuțeală, aceasta îl mistui într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte în alta se face pe nesimțite și, de aceea, paradoxal, gesturi cvasiritualice (curățarea mesei, în colibă cu izmă verde, de pildă), obiecte de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri, Steaua Polară a creației lui Horia Zilieru, care-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul orfic, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încurc sau, poate, eu mă strecurasem pe poarta șurii, spre vale, nepricepând de ce se agita lumea din curte, ocupată, cum era obiceiul, cu tot felul de pregătiri înainte de plecarea la cimitir. Curios e că n-am reținut nici un detaliu din ceremonialul înmormîntării. Cu totul altceva m-a impresionat. Era o zi de toamnă târzie, cu soare blând, una din ultimele zile frumoase de toamnă, probabil. Lumina curgea ca un ulei galben pe coaja merilor rămași fără frunze și înroșiți de primele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu seară câteva duzini de găleți cu apă. Era un ceremonial nou și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și câte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulți laolaltă; iar dacă o întîlneam singură, nu îndrăzneam eu. Mi-era teamă să nu calc vreo regulă din acel necunoscut ceremonial al bunei-purtări indiene. De aceea mă prefăceam adeseori că n-o văd și mă retrăgeam în odaia mea. Mă întrebam câteodată ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atit de schimbătoare a feței (căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ajunsei acolo într-o clipă. Mă aștepta la ușă, cu o față obosită, ochii rugători și buzele straniu de roșii. (Amănuntul acesta m-a frapat: am aflat mai târziu că, de câte ori ieșea în oraș, își vopsea buzele cu pan, după ceremonialul eleganței bengaleze.) ― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea. Rămăsei în ciorapi, și aceasta mă făcu să mă cred ridicul, zăpăcindu-mă și mai mult. Mă pofti să stau lângă ușa ce da în balcon, pe o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbind rar și căutîndu-ne fiecare cea mai comodă poziție, cu perna sub cap. Eu venisem în sandale și-mi jucau picioarele în aer, încercînd să le rezem decent și oarecum întîmplător de parapet. Învățasem în aceste ultime luni un întreg ceremonial al picioarelor; știam, de pildă, că de câte ori lovesc pe cineva, fără voie, trebuie să mă plec și să-i ating cu mâna dreaptă piciorul; că niciodată nu trebuie să schițez, nici în glumă, gestul lovirii cu piciorul în cineva, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]