2,808 matches
-
află mormântul unui oarecare Gheorghe și un altul a cărui inscripție este ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea. După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea. După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
care sunt de menționat următoarele: Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea. După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece. În prezent, din aceste chilii nu mai există decât
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece. În prezent, din aceste chilii nu mai există decât niște ruine pe latura de sud și de est. Ruinele caselor mănăstirești au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 294, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.02. În anul
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
se ruineze. Într-un document din 26 noiembrie 1662, care consemnează reparațiile efectuate în timpul domniei lui Vasile Lupu, se menționează că Mănăstirea Hlincea ""a fost pustiită din vremuri de demult și nimic n-a fost la acea sfântă mănăstire: nici chilii, nici trapezărie, nici averi, nici împrejmuiri împrejurul mănăstirii, nici odăjdii (...), ce stătea numai biserica pustiită și a început și biserica să se strice și era un lucru pustiit și pietrele au căzut"". Potrivit celor consemnate în același document, în timpul domniei
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
un lucru pustiit și pietrele au căzut"". Potrivit celor consemnate în același document, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) s-au efectuat importante lucrări de reparații și extindere. A fost înălțată o turlă deasupra naosului bisericii și s-au construit chilii pentru călugări, o trapeză, o pivniță de piatră, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. Vasile Lupu a închinat mănăstirea la Arghirocastro de la Adrianopole (mănăstire grecească din Rumelia, astăzi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fost folosită ca lazaret pentru bolnavi, iar în timpul "holerei celei mari" din 1848 în jurul mănăstirii au fost înmormântați morții de holeră din Iași. În anul 1854, viitorul episcop Melchisedec Ștefănescu găsea mănăstirea într-o stare deplorabilă, cu acoperișul spart și chiliile ruinate. După propriile cuvinte, ""biserica dela Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată. Pe părete în partea dreaptă sunt portretele a trei ctitori, îmbrăcați în costume domnești. Cei d'întăi ține în mână o biserică, iar în
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fiind scrisoarea ștearsă de timp. Biserica este în stare decăzută; acoperemântul spart, și plouă prin turlă; păreții crăpați în două locuri. Curtea este împresurată cu zid de piatră, înalt de 2 stânjini. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sunt câteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericei, șede preotul. Afară de case, mai sunt niște șuri, care se vede că au rămas din timpul administrației călugărilor greci, sub cari mânăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite, în care stare
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Hlincea. Avariată în cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost supusă unui amplu proces de consolidare și restaurare din inițiativa mitropolitului Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei. Astfel, în perioada 1980-1984, au fost reparate zidul din incintă și clădirea chiliilor. Schitul Hlincea a fost redeschis în anul 1990, după căderea regimului comunist, fiind aduși călugări de la Mănăstirea Horaița, în frunte cu ieromonahul Metodie Oprică, care a fost numit stareț. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
și Bucovinei a scos Schitul Hlincea de sub administrarea Mănăstirii Cetățuia și l-a ridicat la rangul de mănăstire cu o autonomie administrativă proprie. În anii următori, s-au realizat, prin râvna călugărilor, ample lucrări de restaurare și construire de noi chilii. Între anii 1995-1998, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel și cu îngrijirea protosinghelului Metodie Oprică, starețul mănăstirii, s-a construit o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria și trapeza. Mult timp, drumul de acces la
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
râvna călugărilor, ample lucrări de restaurare și construire de noi chilii. Între anii 1995-1998, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel și cu îngrijirea protosinghelului Metodie Oprică, starețul mănăstirii, s-a construit o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria și trapeza. Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ, nemodernizat, dar în vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o porțiune de circa 3 kilometri. Hramul Mănăstirii Hlincea este sărbătoarea Sf. Gheorghe
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
ample lucrări de renovare care s-au desfășurat între anii 1957 și 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomești. Astfel, dacă în anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodărești, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică care aparținea de Parohia Tomești. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
cupolă de tablă. O altă ieșire din incinta Mănăstirii, are o boltă de piatră și duce către un mic cimitir amenajat pentru viețuitorii Mănăstirii trecuți la cele veșnice. La 150 de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În incintă s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate. La 100 de metri nord-vest se află o altă construcție, din zid de cărămidă, lungă de 80 de metri, orientată
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
electivă din București votează în unanimitate propunerea lui Vasile Boerescu, Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Româneși și al Moldovei. Având ca reper biserica patriarhiei, aflată în centrul pieței de pe Dealul Patriarhiei, celelalte construcții sunt amplasate astfel: la Vest vechile chilii, transformate ulterior în birourile Patriarhiei, la sud-est Palatul Patriarhal, la est Paraclisul și Camera Deputaților, iar la nord Clopotnița. Ansamblul este clasat ca monument istoric, . Biserica, purtând hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost construită între anii 1654-1658 de
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
de la Mănăstirea Teodoreni din cartierul sucevean Burdujeni, împreună cu maica stareță Teodora Marinescu. Maicile au inventarul de la ultimul egumen al schitului, protosinghelul Vichentie Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
protosinghelul Vichentie Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești. Apoi, Mănăstirii
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
fiind înaltă până la arca prin care se susține bolta naosului și altarului. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei. S-a construit apoi un zid de incintă prevăzut cu turn-clopotniță la intrare și mai multe corpuri de chilii. Până în prezent s-a succedat un număr de 6 preoți duhovnici. La data de 13 mai 1999, a fost numită ca stareță monahia Maria Deac. Astăzi, viețuiesc în cadrul mănăstirii, circa 90 de maici. Hramul mănăstirii este praznicul Sfântului Gheorghe, sărbătorit
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data de 16 noiembrie 1976 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul "Hunedoreanul", fiind hirotonit întru arhiereu și instalat la 25 iunie 1977. Din anul
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
în perioada 1858-1861. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: La acestea se adaugă și Casa scriitorului Alexandru Vlahuță (o chilie în care locuia scriitorul când venea în vizită la mănăstire), transformată în 1966 în muzeu memorial. Ea datează din 1885 și are codul NT-II-m-B-10628. Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din deal. Denumirea
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu. Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă: În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
mobilier înnoit, lucrat la Viena și Paris. Biserica a fost resfințită la 25 ianuarie 1862 de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos. Cu acel prilej, pe peretele vestic al pronaosului a fost pictată o lungă inscripție: De asemenea, au fost renovate chiliile din incintă și biserica Mănăstirii Agapia Veche. În mănăstire au fost organizate o școală de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare și broderii, precum și o școală de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu. În anul 1873, stareța
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu. În anul 1873, stareța Tavefta a îmbrăcat icoanele din catapeteasmă în argint, precum și icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. La 23 iulie 1903, un nou incendiu a produs pagube mănăstirii: au ars chiliile din incintă, clopotnița, acoperișul bisericii mari și 16 case din afara incintei. Biserica a fost reparată la începutul secolului al XX-lea, dar i s-a păstrat numai turla de pe Pantocrator, celelalte două turle nemaifiind reconstruite. Paraclisul a fost refăcut pe
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
pentru consolidarea construcției și salvarea picturii parietale. Ca urmare a agravării avariilor și degradărilor la complexul mănăstiresc, stavrofora Olimpiada Chiriac, stareța mănăstirii, a intervenit în anul 1995 pentru introducerea Ansamblului monument istoric Mănăstirea Agapia (biserica mare, clădirile de incintă, casele chilii din satul monahal, celelalte edificii de cult) în programul național de restaurare. În perioada mai-iulie 1995 au fost efectuate studii preliminare aprofundate sub coordonarea dr. ing. Vasile Dascălu pentru a se elabora o documentație care să fundamenteze necesarul de fonduri
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
cu apă, au fost consolidate fundațiile bisericii. S-au realizat intervenții și la clădirile de incintă, în special pentru corpul de sud-est și de sud-vest: s-au consolidat fundațiile, s-a consolidat și restaurat aripa de est a corpului de chilii etc. Majoritatea intervențiilor la clădirile din incintă au necesitat lucrări pregătitoare de eșafodare. Lucrările au fost efectuate de SC Construcții Unu Iași, fiind conduse de ing. Alexandru Marian (directorul firmei) și ing. Adrian Cociorvă (șeful de șantier). Pe lângă Mănăstirea Agapia
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]