2,841 matches
-
nu vă place la noi, n-aveați decât să rămâneți acasă la voi!... Așa că basarabencele trebuie să tacă și să înghită. Dar asta nu înseamnă că dacă ele rămâneau "acasă", limba română ar fi fost cu ceva mai brează. Uite, cică "să stăm strâmb și să judecăm drept"! Da' de ce trebuie cineva să stea strâmb ca să judece drept? Nu se poate să stai drept și să judeci drept? Vezi, asta nu-nțeleg eu! spune Niuta. Ce atâta grabă? Cică "ziua bună
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
brează. Uite, cică "să stăm strâmb și să judecăm drept"! Da' de ce trebuie cineva să stea strâmb ca să judece drept? Nu se poate să stai drept și să judeci drept? Vezi, asta nu-nțeleg eu! spune Niuta. Ce atâta grabă? Cică "ziua bună se cunoaște de dimineață". Păi la noi tocmai că e invers! La noi lumea spune: "Așteaptă până seara ca să poți spune cum a fost ziua"!... Poftim de intră în sfadă cu ea și explică-i că nu-ți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
goale, pe o masă înconjurată de bărbați, lucrul ăsta era într-adevăr de neiertat. Oricât ar fi fost ei de tineri și de zvăpăiați. De altfel, ea însăși auzise o poveste urâtă cu un tânăr funcționar pe care familia Onofrei cică l-ar fi luat în gazdă. În primul rând așa ceva nu se face: tu, părinte, și mai ales om educat, magistrat sau ce-i fi fost pe vremuri, dacă ții cât de cât la onoarea fetelor tale, nu iei în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât la onoarea fetelor tale, nu iei în gazdă un tânăr flușturatic, fără doar și poate. În al doilea rând, Marilena sau Melisa? nu știu ce să zic avea față de el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în chiloți și nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit cât se poate de naturală o asemenea conduită. Cică făcea glume pe seama jartierelor cu care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit cât se poate de naturală o asemenea conduită. Cică făcea glume pe seama jartierelor cu care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar fi fost de față, în casă la ele așa spune lumea... Tânărul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de fapt nu prea vorbea despre ideile sale, ci, iată, mai degrabă despre ce i se întâmplase cu un manuscris asta îl rodea pe el și, pentru a câta oară! îi stârnea revolta. Povestea de o piesă într-un act, cică. "M-am așezat să mă cac, ca tot omul, pe scaun într-un closet public. Și am început să răsfoiesc manuscrisul. La un moment dat, când a trebuit să mă șterg, l-am îndoit și l-am strecurat pe după o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spunea mătușa Iuliana fără să împărtășească buna dispoziție generală, dar ceea ce s-a întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă. Domnul Prodan se afla în concentrare undeva prin Ardeal. Întâlnise acolo fel de fel de oameni. Nimeni nu știa exact ce se întâmplase. Cică domnul Prodan l-ar fi susținut cu aprindere pe Petru Groza și s-ar fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el pe patul care scârțâia. Își continuase apoi povestea: — Nu-mi amintesc din copilărie decât cum mă ducea mama pe șantier. Nu ne lăsau să intrăm, normal. Cică era prea periculos pentru copii, așa că mama îmi arăta cu degetul. La distanță îl vedeam pe el, mic de tot, știi, cum se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici vreo justificare. „Poate că mă acceptă cum sunt eu“, îndrăznise Bull să spere. — Cât de departe ai mers cu... știi tu...? — Cu schimbarea de sex? Ramona nu se rușina. Până la capăt, băiete. Știu că nu s-ar zice, dar cică mai mult de atât nu se poate. Sunt cam varză, nu? — Dar tu ești... Adică, eu credeam că... — Au, păi așa credeam și eu, băiete. Mă gândeam că tratamentul cu hormoni o să-mi facă un trup de femeie. Numa’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și fărâma de minte pe care-o mai avem, să aflăm de la el că soldații au venit doar ca să pună la cale înfrângerea noastră la meci, vor să ne bage în sperieți ca să nu apărăm cum trebuie, i-auzi acolo, cică să evităm contactul cu mingea, spunând asta, nea Gică s-a înfuriat atât de tare, că a răsturnat o bancă, a căzut și cuierul de lângă bancă, de era să spargă geamul, și atunci nea Gică s-a liniștit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț, ca și acum, când l-am salutat, s-a oprit, mi-a făcut semn cu bastonul și mi-a zis, servus Dzsátá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia poștală a Prodanilor un porumbel decapitat, plin de sânge, împreună cu o filă de caiet, cu pătrățele, pe care, cică, s-a scris cu sânge de porumbel declarația de război, Prodan l-a rugat pe Jancsi s-o citească cu voce tare, scria că bătălia va avea loc duminică, în lanul de grâu, și să fim convinși că ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am auzit în spatele meu, care Feri ajungând lângă mine, mi-a șoptit că n-ar fi crezut că reușim, după cum nu crezuse nici că există o sală secretă, credea că-i o legendă numai, ca aia cu tunelul care cică ar trece pe sub tot orașul, de la castel până la marginea pădurii și vechea mină, i-am zis să-și țină gura, iar dacă vrea, totuși, să spună ceva, s-o facă în șoaptă, nu să strige, și atunci Feri mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână. — Ce faci? am întrebat-o eu. — Citesc o carte. — Ce face? Ținea un exemplar din Sugar pe coapsele-i îndoite. Tot lângă ea era și un program TV. — Ce mai face Barry? — A, okay. — Ai văzut ce pipiță are? Cică o să se însoare cu ea. Zilele trecute iar s-a dat la mine. Nu e adevărat Ce s-a-ntâmplat? — Și-a înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii îndreptați spre scenă. — Toată chestia s-a făcut sub coregrafia fătălăului de Rod, spuse el. Fotograful. Ascultă ce-ți spun eu, că e spre binele lui să fie curist, altfel îi bag pe amândoi în spital. El a asigurat, cică, luminile. Era așa de întuneric aici, că e izbea lumea de pereți și-și vărsa băutura pe jos. N-a fost ca de obicei - știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre așezare. La început a crezut că sunt câini, erau departe, dar după un timp au început să urle, ridicând boturile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
deloc străin de cele petrecute”, l-a întrerupt Profesorul de naturale. „La găzărie - se zice - chiar Pitpalacul i-a pus pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă, dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai bine. Cu ploaia - bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pene, te-ai fi lăsat orbit de bunele tale senti mente și ai fi rămas ca toți ceilalți, În balta certitudinii de sine. — Ce Înseamnă certitudine de sine? — Nu știu. L-am auzit Într-o zi pe maistrul Căreală că cică a citit expresia asta În Hegel. Ha! Ha! Maistrul Căreală citește Hegel, Vasile! — Ha! Ha! Nu vă cred, tovarășul profesor. — Ba da, Vasile, i-am Împrumutat eu o carte de Marx căreia i-am rupt copertele și i-am lipit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tu?... Dar dacă tatăl tău va afla cumva... putem face ca totul să se Întoarcă Împotriva lui Siboiu. O asemenea calomnie pusă În cârca tovarășului Parolică nu va rămâne nepedepsită... — Ai dreptate. Și așa tata are necazuri cu partidu’. Că cică nu s-au făcut cireșele... Da’ ce p... mă-sii, economia merge cu cireșe? La muncă și se vor face și cireșele! Stai, nu te ambala. Trebuie doar să-l sperii un pic pe nemernicul ăla și totul se va
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
poezie... cum Îi zice... compromițătoare și o semnăm cu numele lui. Să-l văd eu atunci... O să-l chemăm la beci să-i punem veioza În ochi. Scuipă tot, dușmanule! Dar ce necazuri are tovarășul Parolică? — Nu-i treaba ta. Cică vine unu’ mare de la , Birică, și tata e-n găleată cu producția, cu raportările, ce mai, nu are cu ce să-i ia ochii... — Păi, după câte știu eu, Birică ăsta e mare la cultură, nu? Știu eu cum se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]