3,278 matches
-
jur. Am lăsat mașina lângă șosea și am urcat pe jos spre vârful unui deal apropiat. Ajuns sus, m-am întins în iarbă cu fața spre cer. Mă simțeam parcă alt om. Undeva, mai departe, păștea o turmă de oi, ciobanul cânta la fluier. Se auzea atât de bine, încât aveam senzația plăcută că îmi cântă la ureche. Mi-am amintit atunci de păstorii din antichitate, de Dafnis și Cloe, de vechea Eladă... Teodora pășea ușor, aluneca parcă. Matei vroia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
istoria nu-l consemnează, dar este de bănuit, cu o logică electrotehnică. Probabil că de aici, Anaximandru, un discipol al lui Tales, a încercat să descifreze taina fulgerelor. Tot vechile scrieri spun că Pliniu, a consemnat o legendă a unui cioban Magnes, care păștea oile pe muntele Ida din Asia Mică. Magnes a observat că are dificultăți de a-și mișca picioarele atunci când încălțămintea sa, care avea cuie de fier, ca și vârful din fier al toiagului său, se aflau în
PAŞI PRIN ISTORIE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
fier, ca și vârful din fier al toiagului său, se aflau în apropierea unor pietre cu puteri supranaturale. Acestea fiind spuse, ne declarăm mulțumiți că am aflat cine sunt părinții oficiali ai electrotehnicii: un negustor călător și curios și un cioban analfabet și cu teamă de zei. Până a ajunge la noțiunea de electromagnetism, au mai trecut peste 2300 de ani. În cea mai mare parte a lor, electricitatea și magnetismul s-au dezvoltat de sine stătător fără să existe nici o
PAŞI PRIN ISTORIE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
sufletul celeilalte și dacă nu cumva o vrajă anume a dat amândurora un același suflet”. Se observă cum natura întreagă pare să se solidarizeze cu Vitoria în dezlegarea misterului dispariției lui Lipan. Apa, cerul, pământul, făpturile necuvântătoare (precum Lupu, câinele ciobanului) vin în sprijinul femeii în căutarea ei dramatică. Căutarea se desfășoară pe fundalul unui acompaniament eolian de gravă rezonanță, care potențează valențele expresive ale textului: „Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbârlit. S-a răsucit
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
la sfârșitul primului volum al romanului Moromeții: și reluată, ca pentru confirmare, în finalul volumului al doilea: Acest "eu” este conștiința auctorială, căreia, de fapt, îi revine misiunea de a răspunde la întrebarea devenită obsedantă pentru Ilie Moromete: „Dar socoteala ciobanului e achitată?” Spațiul microcosmic Titlul romanului Moromeții face trimitere la o pluralitate, este romanul unor personaje legate printr-o filiație care poate fi întâmplătoare, impusă sau acceptată. Toate aceste caracteristici sunt și elementele care particularizează legăturile dintre membrii ce compun
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Caligula, habar n-aveau. Italia a trecut printr-o perioadă grea în timpul celui de al Doilea Război Mondial și după aceea. Sărăcie și lipsă de cultură. Sărăcia a dispărut. Lipsa de cultură, nu. La noi însă și cel mai umil cioban știe cine a fost Decebal și ce este Sarmizegetusa. Eu știam tragedia de la Pompeii de când eram mică. Concetta nu avea habar. După ce a auzit tot de la mine, s a apucat să le povestească vecinelor, care numai că nu spuneau: — Zău
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
gândeam să plec de la ea, dar mă temeam să nu fie controale pe drum. La un moment dat, Valentina, o româncă din Onești care lucra dincolo de râul vecin, m-a fluierat. Eram în grădină, m-a vă zut; fluiera ca ciobanii, tare-tare, cu două degete în gură. Îmi făcea semne să cobor spre râu să-mi spună ceva. Nu puteam. M-a sunat: — Intrăm în Uniune. Gata! Poți să pleci de la Concetta. Poți să pleci unde vrei. Putem merge pe mijlocul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
au omorât etc. Politica italiană înghite peste un miliard și jumătate de euro anual, doar salarii și cheltuieli curente. Prim-ministrul italian are un salariu de zece ori mai mare decât prim-ministrul român. Într-o stână în care fură ciobanul, nu mai bine inventezi un lup ca să justifici lipsa oilor? Scrisoarea 163 Nae! Unde o fi? Nae era prietenul fratelui meu. Trăia pe o insulă de pe lângă Brăila. Într-o colibuță, cu un motan și un teanc de cărți. Nu lipseau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
De exemplu: pentru a răspunde privirii întrebătoare sau doar curioase a vreunui prieten francez, asupra unui portret, a unei fotografii, a unei amintiri, orice, nu ziceam numai „este generalul Cutare“ sau „este boierul Cutare, în costum oriental“, sau „e un cioban din Maramureș, cu cojoc“, ci începeam: „știți, trebuie să vă explic că, în secolul al XIX-lea, erau boieri patrioți“ sau: „România a fost o țară cu veche țărănime“, sau: „romanul românesc s-a născut în secolul al XIX-lea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
stâne, pe care poetul le contempla adesea în peregrinările sale meditative: „La stână mestecau tăcerea câinii Și cât de arzător umplea plămânii Ozonul scurs pe palele de vânt.” Undeva, Labiș își amintește cum, în timpul războiului, turmele satului erau aduse de către ciobani pricepuți în locuri ascunse prin munți. Trei dintre acești ciobani bătrâni, trădați de cineva, plătesc cu viața lor îndrăzneala de a divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
meditative: „La stână mestecau tăcerea câinii Și cât de arzător umplea plămânii Ozonul scurs pe palele de vânt.” Undeva, Labiș își amintește cum, în timpul războiului, turmele satului erau aduse de către ciobani pricepuți în locuri ascunse prin munți. Trei dintre acești ciobani bătrâni, trădați de cineva, plătesc cu viața lor îndrăzneala de a divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
amintește cum, în timpul războiului, turmele satului erau aduse de către ciobani pricepuți în locuri ascunse prin munți. Trei dintre acești ciobani bătrâni, trădați de cineva, plătesc cu viața lor îndrăzneala de a divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ascunse prin munți. Trei dintre acești ciobani bătrâni, trădați de cineva, plătesc cu viața lor îndrăzneala de a divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mioare... De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări? Despletit ți-i părul , - albă vâlvătaie... Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un presentiment tragic și înglobează în sine o problematică de origine mioritică. Invocarea mamei de cioban ne-o amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un presentiment tragic și înglobează în sine o problematică de origine mioritică. Invocarea mamei de cioban ne-o amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vreo două, trei zile Să stea vadra lânga mine. Crâsmărița-i mititică Dar puțin cam frumușică Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trei zile Să stea vadra lânga mine. Crâsmărița-i mititică Dar puțin cam frumușică Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-ai venit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
întîmplă des ca un enunț non-ambreiat să fie construit cu ajutorul verbelor la prezent, ca în următoarele prezentări de film: BABE (1995). Într-o fermă în care animalele vorbesc între ele, un mic purceluș tenace și ambițios, educat de cățeaua unui cioban, înfruntă cei mai buni cîini paznici de trupe. FERICIREA ESTE PE CÎMPIE (1995). La 65 de ani, un om de treabă, tiranizat de muncitoarele sale, de soție și de fisc, profită de o întîmplare pentru a-și căuta fericirea sub
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
producțiile din domeniul civilizației răspund necesităților vieții practice. Dar sunt forme de cultură care n-au nici o utilitate practică și totuși spiritul omenesc le plăsmuiește mai departe, cu toate că e conștient de gratuitatea lor sau, mai bine zis, tocmai de aceea. Ciobanul din Carpați taie din codru creanga de corn și-și cioplește toiagul. E o unealtă practică, neîndoios. Dar acest toiag, până în cele din urmă, apare înflorit de atâtea crestături meșteșugite încât ne putem întreba: cărei nevoi practice răspunde această simcelire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vieții păstorești, rătăcitoare între munte și mare. În arta noastră folclorică, dorul e geneza doinei. Izolat în singurătatea înfiorătoare a muntelui, departe de sat și de ai lui, geniul păstoresc a ridicat sentimentul nostalgiei la proporțiile unui mit grandios. Chipul ciobanului asemuit în umbra din lună nu e altceva decât portretul proiectat în cosmos al acestui sentiment de singurătate și de înstrăinare; iar doina, cu nesfârșitele ei inflexiuni melodice și cu pătrunzătoarele-i nuanțe cromatice de o prăpăstioasă melancolie, nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cosmos al acestui sentiment de singurătate și de înstrăinare; iar doina, cu nesfârșitele ei inflexiuni melodice și cu pătrunzătoarele-i nuanțe cromatice de o prăpăstioasă melancolie, nu e altceva decât sublimarea muzicală a distanței. Doina e strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e imaginea cea mai tipică a nostalgiei, vin parcă din zădărnicia oricăror strădanii de-a înfrânge captivitatea unui destin fără ieșire Chipul, care apare mereu pe cer, al ciobanului din lună dă un accent aproape tragic acestui sentiment al singurătății și al înstrăinării. Legat de ideea paradisului, sentimentul nostalgiei capătă o perspectivă dincolo de lume și dincolo de moarte. Din omenesc cum era, el devine un sentiment fundamental religios al supranaturalului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vreo două, trei zile Să stea vadra lânga mine. Crâsmărița-i mititică Dar puțin cam frumușică Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
trei zile Să stea vadra lânga mine. Crâsmărița-i mititică Dar puțin cam frumușică Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-ai venit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pe o piatră veche care se află astăzi încastrată în cadrul de piatră ce înconjoară ușa de intrare în actuala biserică a comunei Provița de Sus. În jurul acestui metoc a început să se formeze nucleul satului. Aici, pe lângă călugări au venit ciobani coborâți din Transilvania, odată cu negustorii brașoveni care făceau legătura comercială între cetatea Brașovului și capitala țării, pe drumul principal de pe Valea Prahovei. După ce domnitorii au fixat vama la Câmpina, ocoleau acest drum dând pe valea Proviței spre București sau spre
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]