2,496 matches
-
ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat. Apoi s-a apropiat de mine. - Leopold își va frânge mâinile când va auzi, spuse. Și nu mă va ierta niciodată că l-am trimis la Dumbrăvi... - El a voit, am încercat eu să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de vreme ce-i folosea chiar barca. Pe măsură ce ne apropiam, am Început să simt mirosul algelor din golf, amestecat cu mirosul dulce care vine dinspre tufele de pe țărm. — Du-te-n față, i-am spus lui Eddy. — N-avem de ce să ne ciocnim pe partea asta. Reciful e dincolo. Vezi, fusese un tip de-ncredere cîndva. — Ai grijă de vas, i-am spus după ce m-am asigurat că ne pot vedea. Cum nu erau valuri, putea s-audă și motorul. Nu voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și vă zic. — În ce formație erați cînd i-ați văzut? — PĂi ne eșalonaserăm În V-uri. Pe urmă ne-am aliniat la stînga și ne-am aruncat asupra lor trăgÎnd cu toate armele pînĂ ce aproape că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare. N-au coborît pînĂ n-am rămas singur, ca să admir peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn de protest, și apoi o bufnitură-n apă. Valurile mici se ciocneau de piloni. „Ăsta tre’ să fi fost Untură“, se gîndi. Kate ieși din apă ca o focă și se prinse de scară. — A venit Wemedge, strigă către ceilalți. Hai În apă, Wemedge. E minunată. — Salut, Wemedge, spuse Odgar. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o asemenea întrebare? Atunci la ce bun să ai prieteni dacă nu-i cercetezi tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le ciocnesc cu luare aminte și beau prelung și însetat... Abia când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ne ostoi setea de frumos. Cu un zâmbet ce ar fi topit și ghețurile polare, hangița s-a depărtat cu mers alintat. Rămași singuri, am pus mâna pe ulcelele cu vin și, cu gesturi obosite, le-am ridicat și am ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce nu am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau o persoană senzuală, te supui stimulilor crezînd că sînt bornele kilometrice spre pămîntul făgăduinței. Dar nu e deloc așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar fiecare bolovan de care te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încît te forțezi să crezi tîmpeniile celor despre care știi instinctiv că sînt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care au trecut prin situația asta și n-au cedat. Culmea e că recenzia n-a apărut. Nici mercenariatul nu mi-a fost de folos. N-am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia, mi-am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos, mă rog de cîte ori mă ciocnesc prin tîrg de baba cu cap de bomboană fondantă. Înșfac o canadiană cu glugă, îmi pun ghetele de nouă poște și dau să ies. Tano pricepe că nu-l iau. Ai grijă de casă. Uite, ți-au venit bebelușele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ieșiseră din gură înnebunitor de ușor. Nu și-ar fi imaginat vreodată că va putea discuta - cu o voce misterioasă, halal partener de dialog! - despre uciderea cuiva cu atâta ușurință. Se ridică de la birou și aproape că așteptă să se ciocnească de Magicianul care îi vorbea din spate. Nu se lovi de nimeni - cum ar fi putut să se lovească de o voce, totuși? O întrebare îl împunse instantaneu și era tare ascuțită: Dar cum este posibil ca un personaj din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am continuat: — Ei da, tehnic vorbind, va fi un prunc Harrison, dar știu că sufletește va fi un Sachs. În cinstea lui Kyle și și a lui Jill, viitori părinți perfecți ai celui mai perfect copil de pe fața pământului. Am ciocnit cu pahare de suc și cești de cafea și am toastat În cinstea cuplului zâmbăreț și a taliei de șaizeci de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit cum ochii ei continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Madison 640. Deși clădirea se numea Elias-Clark, JS Bergman, una din cele mai prestigioase (evidentă bănci din oraș, Închiriase jumătate din ea. Noi nu Împărțeam nimic cu ei, nici măcar lifturile, dar asta nu-i Împiedica pe bogații bancheri să se ciocnească zilnic cu splendorile noastre la modă și să se măsoare reciproc din cap până-n picioare În hol. — Bună, Andy. Care mai e treaba? Nu ne-am văzut de mult. Vocea din spatele meu părea insidioasă și răuvoitoare, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă cineva mă atrage magnetic spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau zâmbindu-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski, dar după prima probă de fizică, mi-am luat dosarul de Înscriere, deși aveam bursă asigurată la electronică și am tulit-o la filologie. „Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de bine, mă simt la mine acasă Între acești oameni culți. Sunt cea mai mică din cenaclu, dar pot spune că mă simt tot atât de bine ca oricare dintre membrii săi. Fiecare suflet Îl simți parcă cum vibrează, opiniile proprii se ciocnesc, se contrazic, se aprobă. Azi l-am comemorat pe Sadoveanu. A fost, cred, un vis, acea căldură cu care i-au evocat viața, opera marelui maestru și când au povestit scene când s-au Întâlnit cu el și au discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată de hazardul privirii; nu am cu ce să-mi clătesc ochii, nu se profilează nimic interesant la orizont. La colțul de la ceas, mă ciocnesc de Bazil, care o așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o oră!“ „Nenorocitule, faci de ocară tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți nici un minut și ai să vezi că va fi prima la Întâlnire. Hai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a permis să-și cumpere automobil când în toată țara de-abia sunt două-trei duzini de descreierați cu asemenea dihănii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]