2,487 matches
-
aci nu înțeleg... Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă.) Uitete la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu de ciudă și a tăcut. Ce șoc resimte cel care se autoînchipuie și nu se poate oglindi în mintea celorlalți!Ă Ca și cum te-ar trezi cineva brusc din somn. Ironia părintească dezvoltase în el o amărăciune, evoluând cu vremea în necaz. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea a tot ce e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mireasa viitorului și o mușcă de buci". Chiar și o exclamație aparent glumeață ca cea care se repetă în Trăiască poezia și marii visători nu poate ascunde ceea ce traversează în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să aducă fata. În povestea Broasca și ghemuI [Niculiță-Voronca], cel de-al treilea fiu a tras cu arcul într-o broască. Noaptea, broasca se preface într-o fată frumoasă. Văzând-o, împăratul cel bătrân și văduv simte că-l "mistuie ciuda pentru norocul fiului său". În situația următoare, nu mai intervin sulițele, arcurile, săgețile, ci împușcătura. Cel mai mic fiu a nimerit "într-un glod", de unde aude voce stranie: "Cine-a intra pân-în genunchi m-a lua! Cine-a intra
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
necondiționat în caz de nereușită pentru omul credincios a fost și va fi mereu divinitatea; p. 133, r. 22 24 : „moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății. Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă” în cazul unei îmbogățiri, beneficiarul se bucură nespus, iar „dușmanul” răutăcios îl privește cu invidie și suspiciune; r. 39 41 : „mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată și leneșă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sine pedeapsa, indiferent de natura lucrului sustras; r. 36 37 : „mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi deie curele”insistența folosită ca modalitate de obținere a lucrului mult dorit; p. 178, r. 14 15 : „Și cum uitam ciuda, fuga iar la moș Chiorpec după curele” rușinea prin care a trecut omul fiind uitată, se revine la insistență, chiar dacă se conștientizează riscul iminent; r. 34 35 : „la Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații”treburile gospodărești
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
192, r. 7 8 : „Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi” ironizarea spiritului speculativ și oportunist al munteanului; r. 11 13 : „o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.” tristețea și regretul despărțirii de cel mai bun prieten se pot transforma în indignare și condamnare a destinului; r. 18 19 : „coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă...” nostalgia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Adică întunecatul Iahwe era un nimica pe lîngă ,,Dumnezeul veacului acestuia” la care se închina mare parte din populația imperiului roman iar ei, ivriții, crăpau de ciudă că nimeni nu dorea să-l cunoască pe Talpa Iadului cu care ei se drăgăleau de ceva vreme. În Epistola lui Pavel către romani la 9,1-2, Saul scrie despre religia esenilor că este calea credinței, dar tot trebuia stîrpită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
intitulată A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, unde la 4,3-4 scrie că făcătura lui nu poate fi văzută de eseni pentru că aceștia pășesc numai pe Calea pierzării, închinîndu-se ca niște rătăciți și neascultători Dumnezeul veacului acestuia, din ciudă, ,,ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos.” Ei aș, prea multe pretenții mișelule! În fragmentele prezentate mai sus din scrierile Noului Legămînt, pot dovedi fără putință de tăgadă că Saul și celelalte căpetenii ale Frăției Noului Legămînt au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al armatei române, care, se pare, a fost executată de NKVD. Din punct de vedere ideologic, statul sovietic și partidul comunist erau incapabili să-și pună întrebarea dacă anumite acțiuni ale mișcării de rezistență au fost duse la capăt în ciuda imensului preț pe care populația civilă a fost nevoită să-l plătească, sub ocupația nazistă. În ceea ce privea incidentul de la Dalnic, raportul afirma că “...nouă depozite de acest tip au fost ticsite cu cetățeni. Soldații români au folosit furtune și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
român și, în special, într-o scrisoare adresată de mareșalul Antonescu, la 19 decembrie, feldmareșalului von Manstein. În această scrisoare, Conducătorul Statului român reclama fricțiunile dintre unitățile românești și cele germane. El reproșa, în special, conducerii supreme germane că, în ciuda tuturor avertismentelor în legatură cu o iminenta ofensivă sovietică, n-a tras nicio concluzie din situația alarmantă, creată prin curbarea liniei de front la Stalingrad 3. Mai mult, după încheierea bătăliei de la Stalingrad, Antonescu a adresat Armatei 3 române un
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
al armatei române, care, se pare, a fost executată de NKVD. Din punct de vedere ideologic, statul sovietic și partidul comunist erau incapabili să-și pună întrebarea dacă anumite acțiuni ale mișcării de rezistență au fost duse la capăt în ciuda imensului preț pe care populația civilă a fost nevoită să-l plătească, sub ocupația nazistă. În ceea ce privea incidentul de la Dalnic, raportul afirma că “...nouă depozite de acest tip au fost ticsite cu cetățeni. Soldații români au folosit furtune și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
român și, în special, într-o scrisoare adresată de mareșalul Antonescu, la 19 decembrie, feldmareșalului von Manstein. În această scrisoare, Conducătorul Statului român reclama fricțiunile dintre unitățile românești și cele germane. El reproșa, în special, conducerii supreme germane că, în ciuda tuturor avertismentelor în legatură cu o iminenta ofensivă sovietică, n-a tras nicio concluzie din situația alarmantă, creată prin curbarea liniei de front la Stalingrad. Mai mult, după încheierea bătăliei de la Stalingrad, Antonescu a adresat Armatei 3 române un ordin
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să îi anunțați că nu îi puteți plăti și vedeți cât de mulți ies pe ușă. +++ Ideea 128. Corectați și treceți mai departe Se știe că, dintre toate greutățile pe care le veți întâmpina, cea mai mare este invidia. Resentimentele, ciuda și invidia pot afecta chiar și cel mai stimulativ mediu de afaceri. Urmați cei trei pași - a confrunta, a corecta și a merge mai departe - și veți însenina atmosfera și veți elimina imediat tensiunea din afacerea dumneavoastră. Prietenul meu Jerry
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
mică - si tragem de mouse. Completăm dimensiunea aripii sau îndoiturii, în casetă de introducere a dimensiunii, în cazul nostru 35mm și obținem ce putem observa. De remarcat că, dacă introducem o cotă față de suprafață piesei, obținem dimensiunea de 36mm, în ciuda faptului că noi am introdus 35mm pentru lungimea aripii/îndoiturii. Acest lucru se datorează razei îndoiturii, rază de 1mm. Am precizat acest lucru pentru a nu va încurcă, în măsura în care veți introduce niște dimensiuni PMI. Dacă totuși doriți că dimensiunea aripii
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
însă a rămas același. În plan individual neîndeplinirea acestei trebuințe instinctive alterate, în contrast cu satisfacția celor care și-o pot realiza, determină apariția unui sentiment de insatisfacție și nemulțumire care se transformă treptat în invidie (pizmă), ceea ce îndeobște se definește ca ciudă sau necaz, aspecte ce pot degenera în ură neîmpăcată și vrăjmășie. Dacă individul aflat în această stare este și victima unei înșelăciuni, atunci apare tendința de răzbunare care poate lua formele cele mai monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea (1984). Invidiosul "contestă superioritatea celorlalți, fără a putea invoca o motivație clară, scrie Ph. Braud (2008); el
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu sau imposibil de mărturisit (Braud, 2008). Putem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să urmărească distrugerea fericirii celuilalt. La rândul lor, atât A. Smith, cât și Fr. Nietzsche remarcau faptul că nimic nu este mai greu de suportat decât conștiința faptului că numai noi suferim. În ceea ce-l
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să subevalueze și, prin aceasta, să diminueze lucrul, rezultatele, poziția pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe care îi stăpânește cu un sentiment general de ciudă pe viață. Cei care suferă de el, simțindu-și neputința, nu cred că se poate face mare lucru, dacă totuși se (mai) poate face ceva, în legătură cu sursa resentimentului lor. Cei care suferă de resentiment precizează J. Epstein (2008) "ajung aproape
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Fumul vânăt de țigare, Lunecând spre bagdadie, Este acru, fără gust, Preaiubitule Ilie! Din atâtea vorbe spuse Din noianul de iacoane, Ce-a ieșit sărmane Cici, Și stimate Ciceroane? : N-o să-mi spui că din nuvele Nu-mi transmite una ciuda. Totuși, unde să te public, Pricope, venit din Duda? Vom citi ca și-altădată Paginile cu berbecu' Sau cu un butoi anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care a făcut posibilă creația bărbatului și, ca străbunică a noastră, parcă ne-a transmis și nouă calea asta. Nu mi-a plăcut niciodată povestea și până când am avut anii la care simbolurile au căpatat înțeles, mă gândeam, totdeauna, cu ciudă la... sărmana Ana. Demne urmașe, iubim în disperare, ne luptăm cu orice furtună și orice piedică ni se ridică în cale și ne acceptăm apoi zidul, uitând de noi înșine. Și o mai aveam și pe Cătălina, în Luceafărul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]