3,264 matches
-
a distribuit fiecăruia hrana rece. Undeva aproape era destinația noastră: la Jilava? Simțurile și mintea deținutului se ascut. La percheziția de plecare, unul din milițienii tineri, nițel cam înfumurat de alura pe care i se părea că i o dau cizmele lui frumoase și cozorocul strălucitor al caschetei, dar tot atât de sărac cu duhul, a primit dispoziția să mă percheziționeze în mod amănunțit și să se poarte dur. „Ai grijă de ăsta că-i bandit bătrân”, i-a spus un ofițer venit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
diabolică stăpânilor. Într-o zi, unul dintre copiii care trăgeau cu urechea la ușă, Dinu Iorgulescu, ne făcu semn să tăcem. Se auzeau pași, înjurături și lovituri. Larma s-a oprit în fața celulei. Ușa se deschise și sub lovituri de cizme și pumni, fură aruncate în cameră trei schelete. Să mai țineți conferințe și aici, că vedeți voi pe dracu’, le-a strigat amenințător Ivănică, închizând ușa. Ne-am repezit toți. Copiii i-au luat în primire, ridicându-i pe prici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de milițieni au năvălit în cameră. Lumea înghețase acolo unde se afla. Maromet asista din ușă; nu prea vorbea, căci era bâlbâit. Ivănică întreba: „Cum te cheamă?”, primea răspunsul, verifica lista, te apuca de umăr și cu o lovitură de cizmă te arunca în coridor. Acolo primeai pentru bun venit alți pumni și alte cizme. Cum maiorul Ene lipsea, căpitanul T., care-și spălase chiloții și îi îmbrăcase pantalonii de trening, era al doilea pe prici. Pe el nici nu l-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din ușă; nu prea vorbea, căci era bâlbâit. Ivănică întreba: „Cum te cheamă?”, primea răspunsul, verifica lista, te apuca de umăr și cu o lovitură de cizmă te arunca în coridor. Acolo primeai pentru bun venit alți pumni și alte cizme. Cum maiorul Ene lipsea, căpitanul T., care-și spălase chiloții și îi îmbrăcase pantalonii de trening, era al doilea pe prici. Pe el nici nu l-a mai întrebat cum îl cheamă; confundându-l cu maiorul Ene, l-a apucat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai întrebat cum îl cheamă; confundându-l cu maiorul Ene, l-a apucat de picioare și l-a trântit jos. Încercarea căpitanului de a explica confuzia îi îndârji pe Ivănică și pe ceilalți și, sub lovituri dezlănțuite de pumni și cizme, l-au adăugat celor pedepsiți. Scoși pe coridor și dezbrăcați la piele, am fost aruncați într-o cameră fără lumină, iar după câteva minute duși unul după altul în curtea reduitului, plină cu zăpadă până la genunchi, fiecare cu o gardă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără lumină, iar după câteva minute duși unul după altul în curtea reduitului, plină cu zăpadă până la genunchi, fiecare cu o gardă personală de trei-patru milițieni, apoi trântiți pe câte o grămadă de nisip înghețat. Loviturile de gârbace, bâte și cizme începură să curgă. La început simțeam durerea, usturimea și sângerarea, apoi fierbințeala și leșinul, scutite de plăcerea de a înregistra numărul sau intensitatea loviturilor. Singurul gând viu în aceste trupuri era comun cu al tuturor celor ce împreună cu Domnul Hristos
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
el în îmbrățișarea rigidă, vii și liniștiți, după câteva momente de ezitare a strigat la noi: Afară! Afară, mama voastră de bandiți! La cameră! Desprinzându-ne unul de altul, ne prăbușeam. Un deținut de drept comun, un vlăjgan încălțat cu cizme de cauciuc, se repezi și, prinzându-ne de mâini și de cap, ne arunca în coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite în fecale. Sub
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Golgota spre Dumnezeu, nesimțind loviturile pe care le primeam. Când, sleiți de alergare, unii se prăbușeau, milițienii se repezeau să-i calce și să îi zdrobească cu lovituri fără cruțare, rupându le membrele, spărgându-le capetele sau burdușindule spinările cu cizme, după cum îi lăsa inima. Cu părintele Agaton, în timpul acestor alergări pe Golgota, când se simțea mai bine, ședeam de vorbă, întărindu-ne nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Sfinția sa cu orice prilej îmi tâlcuia înțelesurile sfinte din învățăturile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
avea origine sănătoasă, pentru a deveni ofițer de securitate. Biata lui mamă, o țărancă pe care o înșelase în adolescență un pădurar, nu știa ce face copilul ei în București. După trei luni de școlarizare, îmbrăcat în haine ofițerești, cu cizmele lustruite și caschetă pe ureche, s-a dus acasă, într-o permisie de trei zile, ca să facă furori prin sat; învățătorul lui, după amar de școală, abia era sublocotenent, iar el numai în trei luni ajunsese locotenent. Când l-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cerut să se ridice în picioare. Socaciu i-a făcut semne, gesticulând și bâlbâind că nu se poate ridica. Goiciu l-a înjurat și nenea Vasile, atât cât a putut articula, i-a strigat: „Tâlharule!”. Goiciu l-a lovit cu cizmele și cu pumnii și a dat ordin milițianului să-l ducă la izolare. Am încercat să-i explicăm că omul e paralizat, nu poate nici să mănânce și are nevoie de un însoțitor. Oricare dintre noi ar fi intrat în locul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
opună partidului și reprezentanților statului (deci „reeducarea” nu era o acțiune personală a lui Crăciun, așa cum vrea acum să-i absolve pe adevărații responsabili) vor avea de-a face cu o forță (și se umfla în pene și-și privea cizmele și gradele de pe umăr) care îi va strivi. A făcut aluzie la familia mea de reacționari și bandiți, la fratele meu care luptase în munți. După ce s-a săturat de injurii și calomnii, ne-a trimis la Zarcă, unde „ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se transmiteau peste generații, fapt care făcea ca legăturile dintre urmași să rămână de respect și într-ajutorare, creând o unitate spirituală, morală și materială de mare putere. Între timp, se apropie alt motociclist, cu cască, haină de piele și cizme, stârnind nori de praf în urma lui. Opri lângă noi. Ai nevoie de ceva, măi Gălaie? Nu, că am rezolvat! Da’, măi Vasile, știi tu cine-i dânsul? Eu știu? De unde să știu, zise Vasile părând încurcat de întrebare. E naș
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Bunica dinspre mamă a murit de tânără, și în amintirile mele din Shaxton apare doar ca o fotografie. Iar bunicul meu patern, care nu-mi plăcea și de care mi-era teamă, îmi apare acum doar ca o pereche de cizme tip Wellington și o voce tunătoare. Adam și Abel au populat lumea copilăriei mele, dominând-o asemenea unor zei gemeni. Mama era o forță separată, întotdeauna separată. Și apoi, desigur, mai era vărul meu James, care, ca și mine, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bună. Când mă gândesc la Lizzie o văd în pantaloni bufanți. La început și-a câștigat oarecare faimă jucând un rol de băiat într-o mică pantomimă de provincie. Era foarte zveltă pe atunci și avea o înfățișare băiețească, purta cizme și își tundea părul scurt. Marea ei ambiție, niciodată realizată, a fost să-l joace pe Peter Pan. Era (într-un cuvânt) foarte potrivită pentru fetele în travesti din Shakespeare. (Mai târziu, sub regia lui Sidney, a jucat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Angie, și s-a pocit singură, e atât de grotescă... Pamelei nici că-i pasă... ea e... mă rog, ai văzut-o chiar adineauri pe Pamela... a fost înăuntru, nu-i așa, sau am visat eu? Angie, da. Poartă cizme și numai lucruri de piele. Și bea de stinge. Toate beau. Charles, ești un om fericit. N-ai familie. Familia, leagănul iubirii. Și când te gândești că eu nu numai că m-am convins singur că le iubesc pe alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soba de gaz continua să ardă. Mă pregăteam să aprind focul în cămăruța roșie, când Rosina m-a întrerupt. Ședea cocoțată pe scaun, cu un genunchi ridicat la bărbie, și purtând niște pantaloni largi de pânză albastră suflecați peste niște cizme din prelată albastră, și o bluză oarecare în dungi albastre și purpurii, strânsă în talie cu un cordon îngust. Arăta indolent\, practică, prădalnică, uimitor de tânără. Ochii negri, pătrunzători, sașii, mă priveau cu un amuzament acaparator. Părul gros, sârmos, negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se strâns de balustradă, în timp ce pantofii ei cu tocuri înalte păcăneau și lunecau pe trepte. Am dat s-o urmez, dar Rosina m-a prins cu forță de braț, și mi-a pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid. — Las-o să plece. S-a auzit bufnitura ușii din față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un pardesiu ușor, foarte elegant, dintr-o stofă fină, cadrilată, gri închis, o fustă din același material, o bluză albă de mătase și cizme foarte lungi, albe, încrețite, cu tocuri înalte. Părul negru strălucitor îi fusese tăiat sau strâns de un coafor iscusit într-o compoziție rotundă, segmentată, care arăta în același timp și elaborată și naturală. (I-ar fi plăcut lui Horațiu.) Fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie-stropi și cu nisip, intra în obraz ca acele... Noi aveam încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai în câte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În închisoare era în funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi, trei pe nivel, erau foarte vigilenți... Purtau cizmele încălțate în niște târlici, și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate... și te prindeau. Ce faci acolo, băi? Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de fapt înființată în 1955. Ea pornea de la o idee: era potrivnică trupelor de ocupație. De la venirea rușilor până la plecare, Constanța semăna mai mult cu un oraș asediat. Toată zona peninsulară, dar și restul... era plină de ruși. Mai multă cizmă rusească, decât gumar românesc, cum ziceam noi... Pe vremea aia oamenii erau săraci și erau la modă niște așa ziși gumari făcuți din cauciuc. Și era mai multă cizmă rusească, foarte bine făcută, din piele, din talpă... Și în general
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zona peninsulară, dar și restul... era plină de ruși. Mai multă cizmă rusească, decât gumar românesc, cum ziceam noi... Pe vremea aia oamenii erau săraci și erau la modă niște așa ziși gumari făcuți din cauciuc. Și era mai multă cizmă rusească, foarte bine făcută, din piele, din talpă... Și în general tinerii aveau această nemulțumire... Nu puteai să nu simți că țara ta este cotropită. Liceu Mircea era ocupat de ei, acolo își aveau ei sediul... Cele mai bune clădiri
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așteptam inamicul... să văd cum o să reacționez când vine inamicul peste mine. N-a trecut mult, au trecut vreo două zile cred, și am luat prima bătaie, cruntă, e adevărat. Am fost lovit, trântit pe jos, pe urmă lovit cu cizmele... Toți făceam același lucru... instinctul de apărare ne spunea să ne punem mâinile la cap, să ne apăram capul și fața. Au venit doi găligani m-au ridicat, da’ degeaba, că nu mai puteam să mai stau pe picioare... M-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
încă un coleg din celulă din Piatra Neamț, Cozma. Și când gardianul a început să împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat, și în loc să se verse gamela în cameră s-a vărsat pe cizmele lui. A început să țipe de acolo! Și i-am spus: Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea. A închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spunea? - domnu’ „Ferometal”, așa îi spunea, că avea toată dantura îmbrăcată, că așa îi plăcea lui... Și m-a scos afară: Banditule, ieși afară! Ia uite-l cât e de mic, și e bandit notoriu... Futu-ți Dumnezeu’! Pac, o cizmă, două în fund, pe spinare nu mai zic... Și zice: Unde e crucioiu’, mă? Care crucioi domn’le? Am trecut cu crucea aia prin multe percheziții, dar nu m-a găsit nimeni. În primul rând îți scoteai și maieul, rareori
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]