3,215 matches
-
rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe ultima silabă), pe panta cea mai abruptă unde preferai să „iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum Îi plăcea tatii, ciclist pasionat, să spună, locul unde el o ceruse În căsătorie; mai era, În așa-numitul parc „vechi“, arhaicul teren de tenis, acum o zonă acoperită cu mușchi, cu mușuroaie de cârtițe și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta nu mi-a prea cătat în coarne, m-a lovit de cum am deschis ochii. Născut în pribegie, mereu fugar, orfan, umilit, flămând și singur, ca un câine al nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a grăbit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
barbă Stanciu. Mie-mi spui? În bătălie, greșești o singură dată. Adevărul e că suntem o mână de oameni, și ei ca "năsipul mării"... Singuri, nu putem... "Oastea cea mare a Moldovei e oaste de strânsură, mai mult țărani de la coarnele plugului". "Strânsură, strânsură", dar strașnic muștruluită, precizează Șendrea. Din fiecare țăran ai făcut un oștean și nu unul oarecare... Care are a lupta cu ienicerii, cu spahii, oșteni de meserie târșiți prin bătălii și războaie, "Tigrii pustiei", îl lămurește Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dracu' să-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii ăi mari din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a fost pentru mine "proba focului". M-am descoperit pe mine însumi: "Cine-i cu adevărat Ștefan Vodă?" În zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de puțin abundent. Credeam că, dimpotrivă, șampania - cu care nu mai sunt obișnuit - o să aibă efect laxativ. Dar după mai puțin de o oră sunt nevoit să merg iar la toaletă unde am, în fine, un scaun normal. Cele două coarne de rinocer erau, așadar, numai finalul unui alt proces. Am să revin asupra acestei probleme de interes primordial (...) azi dimineață, pe când mă aflam la closet, am avut o intuiție de geniu. Scaunul era, de altfel, neverosimil de unic, de fluid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
viața mea de 59 de ani de preoție. Mi-am adus aminte de o nuvelă a lui Leon Tolstoi în care oamenii scoși la plug în ziua de Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând „Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând”. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază l-am visat pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne pe frunte! La petrecerea lui Dagmar și Rune Gomer, la aniversarea lui Rune, într-un apartament luxos, pe Drottningatan, la doi pași de locuința mea. Erau acolo cei dragi inimii mele: prietena mea, organista Mary Ljungvist Hen, de la Biserica „Adolf
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ți-am dat chibritul? - Cred că doriți să vă fac teoria chibritului. - Exact. și i-am făcut-o. - Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbeștemi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. - Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
portului au imprimat un ritm mai accelerat defrișărilor, pe lângă speciile locale de arbori existente plantându-se masiv conifere și eucalipt, cu creștere rapidă. Din pădure copacii uriași erau scoși cu ajutorul a două sau patru perechi de boi la fel de uriași, cu coarne fantastice, de peste un metru! De la Valdivia am zburat spre Puerto Montt, localitate fondată la 1853, în perioada primului val de emigrație germană, purtând numele președintelui Manuel Montt (1851-1861), cel care avea să aprobe finanțarea emigrației germane, de care sudul nepopulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ion Neculce și Radu Greceanu 8). Ceea ce știm astăzi reprezintă reconstituiri moderne, după mărturii și desene precare, transpuse de pe fresce mănăstirești și din informațiile lui Asachi și Ciuchi. Prova înaltă și arcuită ; pupa dreaptă, terminată cu două excrescențe asemănătoare unor coarne ; puntea liniară, fără nicio suprastructură, dar cu bocaporți, pentru acces dedesubt, în magazie ; un catarg cu o velă mare, pătrată, învergată, pentru vânt din spate, și una triunghiulară, cu propria vergă mobilă, pentru vânt din travers ; cârmă de galeră, alcătuită
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
-și împingeau curajul intelectual mai încolo de stadiul reflexiv-critic. Visam să facem echipă, să ocupăm zone de decizie, să imprimăm profesionalism pe o arie cât mai largă de influențare. Lumea pe care voiam s-o schimbăm era cea în care coarnele dictaturii unipersonale începeau să crească din ce în ce mai vizibil. O lume care scotea de pe orbită exact categoria căreia ne încăpățânam să credem că îi suntem parte. În ciuda refuzului de a accepta că, de fapt, devenim generația castrată, semnele erau cum nu se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
eticienii occidentali vorbesc despre „politica mâinilor murdare”. Nu îndrăznesc să gândească până unde poate să fie împinsă murdărirea mâinilor dincolo de politică, dar cu complicitatea politicienilor, nu se gândesc până la ce nivel de propagare ajunge cultura instituțională a corupției. Nici câte coarne pot să fie puse pe la spate, în propria instituție, guvernamentală sau nu, exact celor care ar trebui să fie beneficiarii ei. În afara intereselor financiare, politicienii cu deficit de scrupule au însă și interese identitare pe care nu ni le spun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
propria instituție, guvernamentală sau nu, exact celor care ar trebui să fie beneficiarii ei. În afara intereselor financiare, politicienii cu deficit de scrupule au însă și interese identitare pe care nu ni le spun în campanie și ne mai pun niște coarne despre eficiența și competența lor spre binele nostru. Cine vine să ne ceară votul cu un discurs de tipul: „Dacă nu sunt senator, sunt nimeni, până și soacră-mea mă disprețuiește!”. Dacă li s-ar lua funcțiile, mulți nu ar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
subtile pînă la chintesență, un popor de țărani aspri, abia ieșiți din sclavia turcă, al cărui patriotism, somnolent în 1877, cînd armatele ruso-române se băteau pe pămînt bulgar, era acum exploziv, cu ieșiri sălbatice. Elita adică cei care, ridicați de la coarnele plugului, ajunseseră orășeni ce exercitau profesiuni liberale și se dedau politicii nu forma decît o poleială subțire. Dedesubt, masa rurală: țărani, muncindu-și cu îndîrjire palma de pămînt, dornici să se îmbogățească și prin învățătură (în satele fără școală comunală
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prima tinerețe. Amestecat în mișcările iredentiste din Rumelia, fugise și trăise mult timp în Anglia se afirma că aici căpătase naționalitatea britanică și făcea deja parte dintr-o elită socială, dat fiind că tatăl său nu se mai afla la coarnele plugului și pe deasupra mai moștenise o avere frumoasă și mari "speranțe" din lichidarea moștenirii ce-i revenea de la un unchi, Evlovie Ghiorghiev, stabilit în România. Acest lucru îl făcea să fie amabil cu statul vecin, din interes personal. În plus
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
noțiuni. După seara de 22 iunie 2004, România se va pretinde organic integrată spațiului incorectitudinii universale. Nu e nevoie de aclimatizare, ci doar de o mască de gaze. Cînd le va arde buza mai tare, compatrioții noștri își vor pune coarnele de vikingi pe cap și vor purcede la blaturi. Orice tragere de mînecă va fi contracarată prin arătarea insistentă a Nordului. Nu pentru a zări Steaua Polară, nici mușchiul de pe tulpina de miazănoapte a copacilor, ci pentru a căta spre ț
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pre niște spume. Luând pildă de la polonul Jan Kochanowski, mitropolitul Dosoftei (1624-1694) publică în 1673 Psaltirea în versuri. Talentul nu-i lipsea, dovadă comentariul la capul de bour dintr-o epigramă, mic tablou: Pre cîtu-i de mare hiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și cu inimă amară Prin Sion și pentru țară Aducîndu-ne aminte, Plângeam cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fructe într-o natură moartă: Pe vestita Chitră, cap a fi o puse; Rodia alese, cum și pe Lămâia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntîia; Iar a doua treaptă rândui pe Părul Cu Cireașa, Vișina, Zarzăra și Mărul; Iar pe supt aceștia Coarna și pe Pruna Cum și dopotrivă Nuca și Aluna. Pann făcea "metafore", antropomorfizând, cum e cazul în portretul cepei: Cum simți aceasta Ceapa, totodată, Cum e din natură foarte veninată, Se-mbrăcă îndată, iute, cu mânie, Douăsprece haine puse de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
statuete de Saxa, în care caricatura se amestecă, chinezește, cu bijuteria. Baronzi introduce în iconografia baladei elemente eline ori extrem orientale (după tehnica zugrăvitorilor de sibile), titani, bucefali, dromaderi, elefanți, tigri. Turmele lui Oprișan sunt zugrăvite ca într-o Halimà (coarne lucrate în pietre nestemate, lâna - șire de mărgăritare și beteli), Ana-Flori e o asiatică cu brațele pline de scule. O legendă ne poartă chiar în India, văzută cu un exact simț al locului, Baronzi fiind parnasian fără să știe (de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mascarache", Costa-Foru, "Costea-Furul", Carp, "Musiu Crap", Boliac, "Beau-Fleac", "Musiu Titu", "ungureanu unitu". Domnitorul Carol e atacat într-un chip nedemn. Mijlocul de divulgație al lui Orășanu era foaia săptămânală Nichipercea, căreia, spre a se sustrage represiunii, îi schimba des titlul: Coarnele lui Nichipercea, Coada lui Nichipercea, Ochiul Dracului, Arțagul Dracului, Codița Dracului, Ghearele Dracului, Cicala, Sarsailă, Ghimpele, Urzicătorul. GH. TĂUTU, C. V. CARP Cunoscut claselor prin onestele versuri patriotice ("Ș-orcît timp român voi fi, / Nu mă tem că voi pieri!"), Gh. Tăutu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Bărăgan, pastelurile de câmp în tradiția Eliade și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată S-amestecă prin bălării, Ca rămășița unui fum. Ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu te-ai zămislit nicicând, Cu ugeri de omăt - Doar anapoda și spârc, Iese așa fel de făt. Horele, în ce au mai original și mai serios valabil, intră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se apropie! Cine se apropie?... A-oo... A-uu... A-aa!... Figurile de ceară conțin metafore în serie într-un fericit joc de artifiții: Amurg Dama cameliilor a scuipat sânge, Vulturii pe stânci Presse-papieuri pentru poeți. Boul Unu căruia i-a pus coarne soarta. Poezia lui Adrian Maniu exală un puternic miros de vopsele. Afară de asta poetul ia un aer extrem de naivitate, amestecând proza cu poezia, simulând ca într-un dicteu automat stângăcia infantilă, fără a renunța la policromie. Lângă circul alb, un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]