27,125 matches
-
cobza și naiul nostru." Grupul Arghezi-Cocea-Galaction, pomenit în cuvinte cum azi nu se mai găsesc, decît ici-colo, în clipele de recunoștință ale semenilor noștri rari, minunați: "E încă un ban din tributul meu către acei oameni fermecători, contagioși..." Ciupite la colțuri - pentru ce însemnare urgentă îi vor fi făcut trebuință vechiului proprietar? - paginile cu Goga aduc aceeași adiere de familiaritate, cu cine nu te-ai aștepta. Cu Caragiale. Cel pe care nu-l știm (dar l-am putea lesne bănui), care
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
Maicii Domnului și, în al doilea rând, înălțarea ei la cer. În Occident, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Înălțarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat tradiția conform căreia apostolii și ucenicii au fost adunați în mod minunat din toate colțurile lumii, pentru a fi prezenți în Ierusalim la moartea Fecioarei, și că i-au îngropat trupul în Grădina Ghetsimani; conform unei tradiții, câțiva israeliți au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenți și, când
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
în amintire prin câte o imagine anume. N-am nici o iluzie că despre scrisul meu se va vorbi în viitor (nu se prea vorbește nici astăzi!). Dar sunt sigur că măcar o fotografie minusculă va rămâne pe undeva, prin cine știe ce colț de istorie literară ilustrată dedicată generației ivite în ultimul deceniu al comunismului românesc. Dacă o să mă vedeți, peste cincizeci sau o sută de ani, să știți că fotografia nu mă reprezintă! Pentru că un scriitor trebuie să arate așa cum arătau, în
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
de căutat originalitatea acestuia, în rarele momente când se decide să intervină. Când sistează fluxul verbal pentru o remarcă hazoasă, când lungește un banc pe câteva capitole, când, în locul diacriticelor, adaugă pe copertă o maiestuoasă și sovietică stea în cinci colțuri. Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
a mai întîmplat de mult să văd asemenea imagini de autor. M-a întors la specia lor, a scenelor pe care le creezi citindu-le și le recunoști după aceea, în lumea lor, sau oriunde aiurea, o experiență recentă. La colțul unei străzi, în centrul vechi, medieval, al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
mai puțin completă - o să vi se pară că exagerez... - decît Melancolia lui Dürer, cu inventarul ei de simboluri pretențioase. Căci ce e lumea lui Caragiale altceva decît o societate de fideli, cărora le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă a combinației de pîndă cu blazare. Pălăria și umbrela sînt însemnele stăpînului așezat care, din piesele și schițele Iancului (și nici, ros de genealogii bolnave, din nuvele), nu lipsește niciodată
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir subțire de salivă/ ce curge singur în colțul gurii încremenite" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). De subliniat că disperarea nu e defel metafizică, ci exact materială, dur despiritualizată precum o suferință fără contenire a unui trup absolutizat: "tot ce calc în picioare sînt eu/ conștiința
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir subțire de salivă/ ce curge singur în colțul gurii încremenite" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). De subliniat că disperarea nu e defel metafizică, ci exact materială, dur despiritualizată precum o suferință fără contenire a unui trup absolutizat: "tot ce calc în picioare sînt eu/ conștiința mea și creierul meu/ un corp fără suflet/ pleacă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
bă-nu-ia-la că fe-me-ia asta vrea sa-l re-va-dă. - Cred că nu mai are ne-vo-ie de ca-ta-loa-ge-le alea cu co-le-gii pe care i le-am adus acum o lună. - Sper că nu le-a pierdut. Ca-me-ra lui e o co-ci-nă, în afară de colțul în care se roagă. Tre-bu-ia să ți le dea înapoi, Jack. - No pro-ble-ma, senora. Unii din-tre oamenii din mul-ți-mea agi-ta-tă, en-tu-zias-tă, dar care deja în-ce-pe să se împrăștie, îi privesc de la distanță, simțind că acolo se coa-ce ceva
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
tradusă, montată, analizată, mai peste tot, premiată. Opțiunea regizorului Mihai Fusu să o pună în scenă la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău. Marea mea bucurie să văd acest spectacol aproape perfect. Mă gîndeam că, în același timp, în alt colț de lume, la Theatre du Soleil se juca același text, regizat de Myriam Azencot, una dintre actrițele-acompaniatoare ale Arianei Mnouchkine. Teatrul este dincolo de frontierele, strîmte, în care, de regulă, îl obligăm să se situeze. Iar dinamica lui trebuie studiată în raport cu
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
desparte realitatea de convenție, care îi ține prizonieri pe protagoniștii autoarei în societatea suprasaturată de violență, de ură, de gesturi limită, reprobabile, perverse, societatea lui Milosevic și a războiului aberant, lumea, de fapt, în care pendulăm și noi, în orice colț de lume. Violența a devenit o stare aproape ubicuuă, un dat, un fel de fatalitate. Dincolo de gard, un loc de joacă banal, cu elemente uitate parcă pe acolo. Un loc în prelungirea existenței și a trupurilor noastre rostuite pe gradene
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
siguranță decît primul motociclist al țării și cu un machiavelism principial. Răzvan Vasilescu face un rol reușit de nevertebrată politică, iar Gheorghe Dinică, deși nu stă mult în cadru, e necurăția întruchipată, parcă s-a născut cu țigara Bucegi în colțul buzelor, gata aprinsă. Cu toate acestea, scenariul este slab, discursul șarjat lasă să se vadă tot mecanismul poveștii, mi se explică inutil atunci cînd sare în ochi că ticăloșii sunt ticăloși. Grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
în minte." Cocteau își oferă, la rându-i definițiile: "Atelierul lui Brâncuși avea înfățișarea unui peisaj preistoric; trunchiuri de copaci, blocuri de piatră, un cuptor, unde pro-prie-tarul... un primitiv, frige bucăți de carne, înfipte în țepușe de fier. În fiecare colț, brontozauri și-au depus ouă, iar statui strălucitoare atrag americance ca pe ouă." Și, în sfârșit, o declarație proprie, capabilă oricând - pe deasupra - de o carieră în sens didactic și nedorit. Să o citim, însă, firesc și să-i urmărim volutele
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
Tudorel Urian Parisul este visul secret al fiecărui artist. Orice creator, din aproape orice colț al lumii, indiferent de domeniul artistic în care activează, are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
sediu asupra unei organizații pre-cum Grupul pentru Dialog Social dovedește că, în esența sa, Apelul a țintit just. Reacția isterică a confirmat diagnosticul. România este condusă de o oligarhie care, atunci cînd interesele sale devin cu adevărat amenințate, își arată colții și chiar mușcă." Traian Ungureanu ("Intelectualii nu sînt pe placul oligarhiei"): Noii patroni de imperii media și-au făcut socoteala că îl pot lăsa pe Miron Cozma să facă burtă și gușă, pentru că au la îndemînă un procedeu mult mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un moment dat, un călător care părea că moțăe într'un colț al compartimentului, se adresă celorlalți călători, cari începuseră a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune capăt acestei neînțelegeri. - S-o auzim! cerură toți. - Aș fi de părere așa: să închidem fereastra ca să se
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
astă dată, cel francez, marcau intrarea la Instituto Franco-Portugues și, iar, Instituto Cultural Romeno. Secretul stă în faptul că imobilul, cu intrări pe două străzi, cunoscut până de curând publicului lisabonez drept Institutul Francez, găzduiește acum, pe trei etaje superioare, colțul de țară românească ce poartă sigla ICRL. Alăturându-se altor 15 institute de cultură română înființate de către ICR cam prin toată Europa - dar și în Israel și Statele Unite - ICRL, inaugurat oficial în primăvara aceasta și condus de către inimoșii și competenții
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
se putea, totul plin de sens și apoi, într-o dimineață, primăvara asta, după ani de muncă în singurătate. A spus: "Vreau să-ți arăt ceva". Am urmat-o în camera de oaspeți, mi-a făcut semn spre măsuța din colț, pe care stătea mașina de scris, flancată de două teancuri de hârtie, cam de aceeași înălțime, ne-am îndreptat amândoi spre mașina de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și a spus
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Rică Olaru pufni Într-un râs Înfundat care o făcu pe mama militarului să ridice iute capul de sub flanela cu care se Îmbodolise. Văzând că nu a deraiat trenul și nici hoții nu-i umblă prin bagaje, femeia Își trase colțul de flanelă peste cap și rămase cu visele ei. Rică Olaru reveni la gândurile sale și nu știa cum să catalogheze anii În care vorbele Anetei și cele ale domnișoarei Elisabeth-Reby Stenmayer au căpătat statut de normă imuabilă Îndepărtândul de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
preocupat de ceva anume, Victor folosea un limbaj cazon, expresiv și convingător, Maria Întruchipând plutonul de care răspundea. Ajuns În fața spitalului, Victor privea către interior și așezându-se pe o bancă din stația de autobuz Încerca să vadă poarta de după colț, crezând că nu-l poate observa nimeni și că Își realizează bine misiunea de „pândă”, deși oricine putea observa un om de la țară, foarte agitat, care probabil că Își așteaptă nevasta bolnavă și internată În spital să vină În pijamale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o felicitare pe care erau scrise aceste versuri, singurele versuri scrise de Ștefan ... „de la liceu Încoace!”, așa cum a precizat În ziua majoratului ei. Intră grăbită În cofetăria imensă și aproape goală, se așeză la o masă din cel mai Îndepărtat colț și l invită pe Victor, care se sfia cu sfiala omului de la țară ce nu prea are obiceiul de a intra În cofetării. Fata Începu imediat: Încă odată vă mulțumesc și Îmi pare rău de ... Început! Unde este? Victor care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu iartă, eu am cam trăit dar mata’, ai toată viața Înainte și ar fi păcat! Te las cu bine și ai mare grijă de mata’, ești deșteaptă și frumoasă, mai spuse Victor Olaru care avea două lacrimi mici În colțul ochilor săi buni, ochi care Îmbătrâneau și nu fără motiv. Victor Olaru ajunse acasă pe Înserat. Era bucuros că parcursese o altă grea etapă din „războiul nostru, Marie!” Pe drum se gândise la multe, se Întrebase multe și găsi și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
către Ben și nu descifră nici un semn că ieri ar fi suferit ...un șoc. Studios, Rică descoperi mai târziu una din acele priviri pline de cunoscute semnificații aruncate de „profesor” către eleva sa, ochii Întorși În direcția opusă fetei și colțul stâng al gurii ridicat impercetibil pentru toți ceilalți, nu și pentru Ty și Rică. Acest semn i-a certificat băiatului că totul este În regulă. Abia seara, după ce toți colegii au adormit, a realizat prin ce „primejdie” trecuse și cum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu trăsnete, o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea la privată. Vecinii nu prea Înțelegeau de ce Victor mutase privata mai lângă colțul din spate al casei dar nu Întrebau de teama unui răspuns elaborat și dur. Ștefan Își amintea foarte clar chinurile Îndurate, măsurile și metodele specifice al Securității, beciul și mai ales pe maiorul Roznoveanu, fostul căpitan avansat, perfidia și duritatea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]