2,821 matches
-
aveau În jurul lor ziduri extrem de solide. Ca să ajungi la ele trebuia să sapi adânc și chiar atunci n-ai fi găsit mare lucru. Într-adevăr, acele ziduri solide Îi fereau uneori și pe cei răi - de la escroci la pedofili - În timp ce colindau din oraș În oraș. Dar ne fereau și pe cei ca noi, cu tot cu intimitatea noastră, Îngreunând accesul străinilor curioși la trecutul sau prezentul nostru. Însă Google, Yahoo! și MSN Search Încep să treacă foarte repede de ele, astfel Încât oricine poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
nimic în schimb". Afirmația lui a fost întîmpinată cu gesturi și exclamații de aprobare. Cumnatul spuse: Dar noi, evreii, sîntem generoși, le dăm întotdeauna ceea ce ne cer. În 1937, cînd Garda de Fier era puternică, băieții de la Cămășile Verzi au colindat pe la birouri adunînd fonduri pentru partid. Firmele evreiești le-au dat de două sau chiar de trei ori mai mulți bani decît românii. Și care a fost recunoștința?" Soția lui adăugă: "La universitate, băiatul nostru a fost aruncat pe geam
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
somnifer, m-am vârât în pat și m-am cufundat în somn. Am visat că am descoperit o încăpere nouă la Capul Shruff, și că în ea se afla o femeie moartă. A doua zi am fost ca nebun. Am colindat, aproape că am alergat, în jurul casei, în jurul pajiștii, peste stânci, pe digul rutier, în turn. Mă zvârcoleam asemenea unei fiare turbate, întemnițate într-o cușcă, izbindu-se dureros de gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tras și m-a ciocănit, și m-a decretat teafăr. Nu aveam nici un os fracturat și sufeream numai de pe urma șocului și a traumatismului. Aveam nevoie de repaos, de căldură și mi-a recomandat ca pe viitor să evit să mă colind peste stânci, noaptea, după ce băusem vârtos. La acest punct, s-a iluminat, în mintea mea confuză, ideea că, în afară de asasin și de mine, toată lumea credea că a fost un simplu accident. Acum era aproape zece dimineața. Din nou o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șederea dintr-un motiv al lui propriu. Intuiam că îl rodea moartea lui Titus și că se învinuia singur, așa cum mă învinuiam și eu, că nu fusese mai grijuliu cu privire la isprăvile băiatului. Eu evitam acum stâncile și marea, dar James colinda întruna aceleași locuri, urcându-se pe „muntele“ meu, adăstând pe podul lui Minn, cățărându-se pe stânci până la turn, de parcă ar fi vrut să măsoare distanțele. În câteva după-amieze, eu și Lizzie ne-am plimbat pe câmpurile dinspre uscat, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o făcuse Titus despre mine. Rumegam mereu, mereu, în mintea mea, toate aceste gânduri, spunându-mi ce aș fi putut să fac și ce ar fi trebuit să fac, și probabil că același lucru se întâmpla și cu James, în timp ce colinda în sus și-n jos stâncile la care eu nu suportam nici măcar să mă uit. Și jalea pricinuită de dispariția lui Titus, gheara sfâșietoare a senzației că pierdusem din viața mea ceea ce ar fi putut deveni cea mai mare binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imaginat că le-ar putea conține scrisoare, nici unul nu s-a apropiat de ceea ce conținea în realitate. De fapt nu am lăsat să treacă un răstimp chiar atât de lung. Am renunțat să mai beau whisky. Detesc băutura asta Am colindat prin casă, intrând în fiecare cameră. M-am urcat până și în pod și m-am uitat la gaura din tavan. Stăruia încă o pronunțată pată de umezeală. Lizzie și Gilbert așezaseră două găleți sub gaură. Gălețile erau pline vârf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adunam lucrurile, inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Am luat un prânz îndestulat, nu pentru ca-ș fi avut poftă de mâncare, ci pur și simplu din simțul datoriei, însă n-am băut nici o picătură de alcool. După prânz, am colindat iar toată casa închizând cu grijă și zăvorând ușile și ferestrele. Am golit apa din cele două găleți din pod, și le-am așezat pe loc sub gaura din tavan. Când am coborât în cămăruța roșie, am descoperit brusc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă gândeam la Hartley pe bicicleta ei, și la fața pură și deschisă pe care o avea atunci, atât de straniu asemănătoare și neasemănătoare cu fața ei bătrână și ostenită, care suferise și păcătuise în toți acești ani, cât eu colindasem pe alte tărâmuri cu Clement și Rosina și Jeanne și Fritzie. „Vai, dragostea mea, mă nedreptățești alungându-mă brutal, căci te-am iubit atâta amar de vreme, desfătându-mă în preajma ta.“ Pe măsură ce s-au scurs anii, am investit atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la spital. Poate că se simțea stânjenit de falsul comis în certificatul de deces. Toby mi-a oferit, cu jumătate de gură, să mă conducă în mașina lui, dar am refuzat. Cred că și eu doream să fiu singur. Am colindat, o bună bucată de vreme, printr-un labirint de străduțe dosnice, sordide, și am rătăcit drumul. Tocmai am descoperit într-un sertar din bucătărie ciocanul pe care mă străduisem să-l repar în ultima seară când James m-a vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu’60 am mers în lagărele din Baltă (Balta Brăilei - n.n.), pe care le-am colindat cu multă plăcere... Ne-au dus direct într-un lagăr nou din Baltă, la Grădina. O colonie, că așa se numea, în fața satului Ostrov, vis-a-vis de Dunăre. Comuna Ostrov venea în față, și comuna Dăeni puțin în dreapta... Și noi eram
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de reeducare... Dar erau dormitoarele 1 și 2, și într-un alt capăt era dormitorul unde erau cei cu reeducarea. Și cumnată-mio, avea vioară și s-o dus cu colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache ... te distrai cu el, pur
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era dormitorul unde erau cei cu reeducarea. Și cumnată-mio, avea vioară și s-o dus cu colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache ... te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat Moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
destul de mult... Nu știu în altă parte cum era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era’ vreo 10.000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că de un Crăciun, în baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era’ vreo 10.000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că de un Crăciun, în baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
colonia mare, era’ vreo 10.000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că de un Crăciun, în baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: Ce-ați colindat? Și era unu’ Mușat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: Ce-ați colindat? Și era unu’ Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... Ei, am colindat „O ce veste”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: Ce-ați colindat? Și era unu’ Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... Ei, am colindat „O ce veste”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo 7-8 inși, și ne-o’ băgat în închisoarea coloniei, care era o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lui Radu Gyr, și „O brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: Ce-ați colindat? Și era unu’ Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... Ei, am colindat „O ce veste”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo 7-8 inși, și ne-o’ băgat în închisoarea coloniei, care era o barcă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a chemat ajutorul de comandant: Ce-ați colindat? Și era unu’ Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... Ei, am colindat „O ce veste”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo 7-8 inși, și ne-o’ băgat în închisoarea coloniei, care era o barcă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig, și cu 125 de grame de pâine pe zi și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea în colțuri ne mai vâram, și ne mai culcam și peste zi. Și în ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea, și am spus cum se spune aici, la noi: Slobod îi a colinda? Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O ce veste minunată”, toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa, și-o intrat comandantu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ușa, și-o intrat comandantu’ cu o sergentă majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: Să vină aici, înaintea mea, colindătorii. Eu m-am dus prima, că io am fost capul răutăților, că io le-am trezit pe toate. Și am fost vreo șase care ne-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intrat comandantul și-o zis: Să vină aici, înaintea mea, colindătorii. Eu m-am dus prima, că io am fost capul răutăților, că io le-am trezit pe toate. Și am fost vreo șase care ne-am anunțat c-am colindat... N-apăi ne-o scris, și-o zis: Nu-i nimic, o să vă plătesc pentru colindele astea când o să fie mai mare gerul... Aia era în perioada gerului Bobotezii, când era’ la minus 30-32 de grade. Și într-adevăr, atunci ne-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în cameră și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: Domnul ofițer uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am fost vinovată, am colindat, am râs, s-o găsit un ac la mine, dar ca să fac nevinovată asta nu mai îmi convine... Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de pedeapsă, să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]