2,714 matches
-
nu doar televiziunea și radioul, dar și presa tipărită vor avea tendința să se încadreze într-un "plan național unic" în țările unde venitul pe cap de locuitor este foarte scăzut, cu excepția situațiilor cum sunt cele din unele țări foste coloniale în care costurile de capital pentru ziare și chiar pentru radio și televiziune sunt satisfăcute de "rețele" din fosta metropolă. În al doilea rând, sistemele politice autoritare vor permite crearea unei singure organizații și vor impune această organizație asupra întregii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ale Franței sau Portugaliei decât al fostelor colonii britanice. Aceste state sunt prin urmare în mod evident mai centralizate chiar decât cel mai puțin descentralizat stat federal sau semifederal. Totuși, centralizarea nu se datorează întotdeauna autoritarismului și (sau) unui trecut colonial. Poate avea loc și în mod natural, acolo unde populația și (sau) întinderea țării sunt foarte reduse. Problema descentralizării nu survine în aceleași condiții într-o țară cu un milion sau mai puțin de locuitori și într-o țară cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
reiese din enumerarea acestor țări, majoritatea statelor federale create din unități independente includeau țări care aveau motive istorice și culturale foarte puternice să fie strâns asociate; dintre acestea, Elveția și Canada sunt singurele țări multiculturale. În patru cazuri, o origine colonială comună justifică instituirea legăturii federale, iar în trei dintre aceste țări, Australia, Canada și Germania, legătura federală a fost efectiv impusă cu forța unităților componente de către o putere externă (Marea Britanie în primele două cazuri) sau de cea mai puternică unitate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
larg împărtășită de mulți în rândul elitelor politice din țările democratice, în special din acele țări europene și latino-americane unde populația a avut de suferit din cauza exceselor conducătorilor. Astfel, francezii au avut nevoie de un secol și de un război colonial prelungit în Algeria, dar și de conducerea "civilizată" a lui De Gaulle, pentru a-și putea "exorciza" frica de conducere și a-și accepta efectiv liderii. De aici și aparenta împotrivire a italienilor în privința reconcilierii cu conducerea puternică. Pentru apariția
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în activitatea universitară, ca profesor la Institutul de Studii Politice de la Sorbona. În afară de această carte, pe care Institutul European o prezintă publicului românesc, a mai scris tratate pe teme politice și militare, memorii (Le nationalisme français 1971-1914, 1966; L'idée coloniale en France de 1871 à 1962, 1972; Pour une introduction à l'imaginaire politique, 1986; Singulièrement libre, 1990). Chiar dacă cu o anumită întîrziere, datorată faptului că, în plină construcție mitologică oficială, tema miturilor politice a fost imposibil de abordat, teoretic
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deceniului al șaselea și pînă către mijlocul deceniului al șaptelea, învățămîntul a cunoscut pe plan mondial o puternică expansiune. A crescut mult numărul copiilor cuprinși în învățămîntul obligatoriu datorită, în primul rînd, reorganizării lui în țările atunci eliberate de dominația colonială și a extinderii duratei școlarității obligatorii în țările mai dezvoltate. Dacă în primele patru decenii ale secolului XX erau foarte puține țările care aveau un învățămînt obligatoriu de opt ani (Cehoslovacia, Anglia, S.U.A. etc.), cele mai multe state europene mulțumindu-se atunci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au creat, cu atît mai puțin în tinerele state care au nevoie, mai ales, de cadre pentru trebuințele urgente ale economiei ce se vrea complet emancipată. Situația se complică și datorită limbii; unele state mențin încă în școală limba țării coloniale. Altele au reușit s-o înlocuiască cu dialecte vorbite de populația majoritară. Acolo unde sînt mai multe dialecte vorbite de un număr aproximativ egal de locuitori (Nigeria, Malaezia ș.a.), problema n-a putut fi rezolvată, creînd multiple dificultăți procesului de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umanism, rațiune și democrația europeană nu vedeam un adevăr, ci o minciună: brutalitatea înfricoșătoare a conchistadorilor din Mexic și Peru, Africa supusă sclaviei și exploatării, puterea distrugătoare a Reich-ului german. După război, Franța și Anglia au continuat să fie puteri coloniale, iar Germania, aflată încă în comă profundă, nu căpătase un chip democratic. Nu luam poziție doar împotriva asupritorului european, ci și în favoarea celui asuprit. Citisem întîmplător Le crépuscule de la civilisation de Arturo Lambriola, acest Spengler italian cu față umană, care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în secolul al XVII-lea, statele se lansează într-un război ce are la bază conflictul religios, și anume Războiul de Treizeci de Ani. În scurt timp, rațiunea de stat va triumfa asupra rațiunilor Credinței, iar interesele dinastice, econo-mice și coloniale vor dezlănțui fără încetare războaie între state, care se vor extinde pînă pe continentul american. Astfel, tot ceea ce alcătuiește Europa o și dezbină, iar tot ceea ce o dezbină o și alcătuiește. Ea se naște, se dezvoltă și se afirmă din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
valabil pentru toți oamenii, și eurocentrismul său de facto. Va ocoli această contradicție atîta vreme cît va considera omul european ca fiind omul adult împlinit, în raport cu omul incomplet al civilizațiilor "înapoiate" și "primitive". El va reuși să justifice astfel dominația colonială, distrugerea culturilor milenare, ca și judicioasa eradicare a erorilor, prejudecăților și superstițiilor, necesară introducerii adevăratei civilizații. Umanismul european a atins apogeul la finele secolului trecut. Europa imperialistă își impune dominația asupra lumii, însă Europa culturală își închipuie că aduce Lumii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu pare prea surîzător pentru eurocomunism (1975) și eurodreapta (1979). Pe de altă parte, noul termen de eurocentrism (1970) este mai curînd centrifug decît centripet. Pe parcursul anilor de început, identitatea europeană nu este întru totul eliberată de vechea ambivalență. Națiunile coloniale n-au încetat încă să fie astfel. Anglia slăbește frîiele asupra Indiei și Pakistanului (1947), apoi asupra Birmaniei (1948), însă se cramponează de Malaysia și alte regiuni. Țările de Jos sînt nevoite să cedeze Indonezia (1949), în schimb Franța și-
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ar fi înlăturat obstacolele majore aflate în calea constituirii unei unități federative europene. Însă dacă factorii negativi se atenuează considerabil, forțele pozitive lipsesc. Purificarea Un alt proces transformator are loc în anii 1960-1975: lichidarea treptată a trecutului și a pasivului colonial european asupra lumii. Decolonizarea engleză desfășurată în Malaysia (1957) este dusă la capăt în majoritatea teritoriilor sale dependente (cu excepția punctelor strategice Gibraltar și Falkland). Belgia abandonează definitiv Congo după 1960. După ce cedase în fața Marocului și în Tunisia (1956), Franța recunoaște
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
democrația este tardivă și, cu excepția Angliei, instabilă. În ciuda caracterului său remarcabil, democrația engleză nu a introdus votul secret decît abia la sfîrșitul secolului al XIX-lea și votul universal abia la începutul secolului XX; în plus, în imensul său imperiu colonial democrația nu a fost instaurată niciodată. Și totuși, în ciuda faptului că istoria sa a fost doar parțial și nu îndeajuns de democratică, Europa de Vest a devenit astăzi democratică în totalitatea sa, iar toate democrațiile s-au eliberat de vechiul colonialism, ceea ce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
copii-lup care rătăcesc, cu cuțitul în mână, prin câmpiile rusești". Să continuăm cu un fost prim-ministru (care a făcut parte din Legiunea Străină)*: "Educația națională nu face un efort considerabil pentru a oferi repere, în special copiilor africani. Sistemul colonial avea defectele lui, dar avea și calități, mai ales în privința educației. Nu avem încrederea pe care o aveau colonialii". În fine, un director de liceu, invitat la dezbatere, a încheiat astfel: "Sunt un administrator civil la Afacerile indigene"**. Metafora deșeului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
făcut parte din Legiunea Străină)*: "Educația națională nu face un efort considerabil pentru a oferi repere, în special copiilor africani. Sistemul colonial avea defectele lui, dar avea și calități, mai ales în privința educației. Nu avem încrederea pe care o aveau colonialii". În fine, un director de liceu, invitat la dezbatere, a încheiat astfel: "Sunt un administrator civil la Afacerile indigene"**. Metafora deșeului poate fi așadar xenofobă. "Nucleele dure" sunt estimate, în general, la o "medie între 5% și 10%". Dar ce
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și îl simbolizează prin metaforă. Astfel, suprarealiștii au asociat global Parisul cu femeia [Tadié, p.77]. Figură Parizienei oferă observații interesante despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și colonial, agresiv și dominator), cât și trăsături feminine 98 (caracterul seducător și capricios). Parisul se poate defini în mod diferit în funcție de receptarea de gen: "ainsi la différence est d'un neuvième entre le sort final des hommes et des femmes dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe jumătate scufundate și munca scafandrilor în căutarea victimelor erau proiectate în SUA. Ele vor înclina balanța în favoarea intrării Americii în război. Operatorii Biograph au filmat și secvențe cu refugiați cubanezi, arătați ca o mulțime pasivă și terorizată de puterea colonială spaniolă. Operatorii concurenți, ai lui Thomas Edison, au făcut și ei același lucru. O adevărată canonadă propagandistică vizuală s-a declanșat asupra americanilor. Odată cu izbucnirea conflictului, pe lângă imaginile documentare reale, s- a trecut la utilizarea pe scară largă a celor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Franța, printre multele reportaje „de front” turnate pe pajiștile Angliei. La sfârșitul anului 1915, Ministerul de Război decide să utilizeze filmul ca mijloc de propagandă. În urma semnării unui parteneriat stat- privat cu principalele societăți producătoare din Anglia (Barker, British and Colonial, Gaumont, Juri’s Topical, Kyneto), sunt trimiși câțiva operatori pe frontul francez, dar imaginile obținute sunt încă modeste, fiind situate mult în spatele liniei întâi. Propaganda, din ce în ce mai utilizată de puterile combatante, provoacă schimbări majore în cinema. Un obiectiv esențial, convingerea populației
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
așezăminte care izolează de restul comunității persoanele considerate a prezenta un pericol voluntar: închisori, penitenciare, lagăre de prizonieri, lagăre de concentrare; (4) unități în care izolarea decurge din nevoia organizării și desfășurării eficiente a unei activități: cazărmi, nave, internate, forturi coloniale; (5) așezăminte care grupează persoane pentru care izolarea reprezintă o opțiune personală: abații, mănăstiri ș.a. Caracteristicile comune tuturor acestor tipuri de instituții sunt următoarele: * practică izolarea cvasi-totală a unui număr important de persoane într-un același univers claustral; * practică ruptura
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Institutul Superior de Comerț din Anvers (1852), Institutul Agronomic din Gembloux (1860), Școala de Război din Bruxelles (1868), Școala Superioară de Textile din Verviers (1894), Institutul Superior de Comerț din Mons (1899), Institutul de Medicină Tropicală din Anvers (1906), Universitatea Coloniala a Belgiei din Anvers (1920)3. Monopolul statului asupra învățământului universitar a luat sfârșit relativ rapid. Actul fundamental belgian din 1831, pe lângă faptul că a consacrat un nou regim politic, a proclamat formal libertatea învățământului la articolul 17, în baza
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
procedură civilă ori economie politică 37. În 1876 legislația belgiană revenea asupra prevederilor din 185738. Către sfârșitul veacului și în primele decenii ale secolului al XX-lea apăreau noi cursuri în programa în funcție de diversificarea activităților din societate (drept industrial, drept colonial, drept notarial, elemente de legislație financiară, drept penal flamand; notam aici și fondarea secției de drept maritim în 1922), profesorii căutând să aibă din ce in ce mai mult un demers comparatist (drept constituțional comparat, drept administrativ comparat, legislație civilă comparată)39. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
1902)50. În fine, putem spune că fondarea Școlii de Științe Politice și Sociale cu cele trei secțiuni ale sale la origine (științe sociale, științe politice și administrative, științe economice - vor mai apărea și altele, cum ar fi, bunăoară, științele coloniale) a contribuit la întărirea domeniului, dar nu a eliminat cu totul ambiguitatea să identitara. Facultatea de Filosofie și Litere și-a început activitatea cu șase profesori, organizându-și programele de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
era cel mai dezvoltat stat din punct de vedere economic, nu se compara din punct de vedere teritorial nici cu Marea Britanie, nici cu Franța. Același lucru este valabil și pentru Germania care nu avea teritorii la fel de multe ca marile state coloniale amintite anterior. După terminarea celei de-a doua conflagrații mondiale, americanii au avut în persoana președintelui Harry Truman, un președinte expansionist, un conducător dornic de teritorii și de sfere de influență. După teribilul atac atomic de la Hiroshima și Nagasaki, din
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
președintele Comisiei, reprezentantul unei țări destul de șterse, din punct de vedere al ritmului de dezvoltare și al inițiativelor în cadrul organismului continental. Portugalia a reprezentat ceva important între secolele al XV-lea și al XVIIIlea, când deținea un mare imperiu colonial. Astăzi, Portugalia reprezintă un stat ce a trecut cu greu de un regim dictatorial, cel al lui António de Oliviera Salazar<footnote a fost un om politic portughez. Fondator și președinte al partidului corporatist Uniunea Națională. Salazar a înființat partidul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
definitoriu eficiența organizației, din cauza lipsei de coordonare și a nesiguranței membrilor în demersurile diplomatice. Niciodată nu s-a pus problema în cadrul organizației de a crea o structură suprastatală sau federativă panafricană (deși au existat teorii de acest tip în perioada colonială, când anumiți teoreticieni africani simțeau că o uniune le-ar asigura mai multă forță). Acest lucru poate fi explicat prin faptul că momentul dobândirii independenței era încă viu în amintirea colectivă, iar popoarele africane nu erau pregătite să renunțe la
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]