2,881 matches
-
Anna au lansat un asalt asupra Misiunii Alamo de lângă San Antonio de Béxar (astăzi, San Antonio, Texas). Toți apărătorii texani au fost uciși, cu excepția a doi. Cruzimea lui Santa Anna din timpul bătăliei i-a inspirat pe numeroși texani—atât coloniști din Texas cât și aventurieri din Statele Unite—să se alăture armatei texane. Mânați de dorința de răzbunare, texanii au reușit apoi să învingă armata mexicană în bătălia de la San Jacinto, în 21 aprilie 1836, punând capăt revoluției. Cu câteva luni
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
182 și 257 de texani morți, în vreme ce majoritatea istoricilor estimează 400-600 de mexicani morți sau răniți. Mai mulți necombatanți au fost trimiși la Gonzales să răspândească vestea înfrângerii texanilor. Veștile au declanșat panica și armata texană, formată mai ales din coloniști, împreună cu noul guvern al Republicii Texas a fugit din calea armatei mexicane. În Mexic, bătălia a fost umbrită de evenimentele Războiului Americano-Mexican din 1846-1848. În Texasul secolului al XIX-lea, complexul de la Alamo a devenit treptat din misiune loc memorial
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
sub comanda ginerelui lui Santa Anna, generalul Martín Perfecto de Cos—s-a predat la 9 decembrie după asediul Béxarului. În acest moment, armata texană era dominată de persoane venite recent în regiune, în primul rând aventurieri din Statele Unite. Numeroși coloniști texani, nepregătiți pentru o campanie îndelungată, se întorseseră la casele lor. Înfuriat de ceea ce el considera a fi imixtiune americană în treburile Mexicului, Santa Anna a avansat o rezoluție prin care străinii care luptau în Texas erau clasificați drept pirați
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
-se o scădere de 23% a populației maghiare în comparație cu 1930. Cea mai mare parte a populației maghiare încă prezentă în Bucovina a imigrat în următoarele luni din cauza unei înăspriri la adresa lor a legislației românești. În satele secuiești, au fost aduși coloniști români care s-au mutat în casele secuilor emigrați. În anul 1908, comunitatea secuiască din satul Măneuți a construit o biserică reformată (calvină). Edificiul are un turn-clopotniță deasupra pridvorului, pe care se afla un cocoș din tablă. După datele Recensământului
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
persoane și mascând plecarea acestora sub o rutină de aprovizionare. Suspicioasă, Molima descoperă că una dintre nave are un dispozitiv de stocare, despre care crede că deține informații care îi pot dăuna. Imediat, Molima preia controlul asupra Laboratorului Superior, omorând coloniștii rămași la bord și folosind laserele de comunicație pentru a distruge nava pe care se află dispozitivul; a doua navă scapă, dar Molima o ignoră, crezând că a scăpat de pericol. În realitate, a doua navă conține adevărata contramăsură împotriva
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
pentru a distruge nava pe care se află dispozitivul; a doua navă scapă, dar Molima o ignoră, crezând că a scăpat de pericol. În realitate, a doua navă conține adevărata contramăsură împotriva Molimei și pornește spre adâncurile Exteriorului Inferior. Foștii coloniști aterizează, împreună cu un cargo de copii aflați în hibernoterapie, pe o planetă cu o civilizație de tip medieval formată din creaturi similare câinilor - lupii - care trăiesc sub forma unor haite. Conștiința individuală este dată de o haită de lupi, care
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
și ducele de Marlborough s-au distins ca lideri militari în Țările de Jos. Războiul nu s-a dat doar în Europa, ci și în Indiile de Vest și în America de Nord și de Sud unde conflictul a fost denumit de coloniștii englezi "Queen Anne's War" ("Războiul Reginei Ana"). Circa 400.000 de oameni au murit în lupte. Războiul a luat sfârșit prin semnarea tratatelor de la Utrecht (1713) și Rastatt (1714). Ca urmare, Filip al V-lea a rămas rege al
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
reușit în 1711. În 1712, amiralul francez Jacques Cassard a lansat o expediție ce a atacat Montserratul britanic și mai multe avanposturi coloniale olandeze, printre care Sint Eustatius, Curaçao, și Surinam. În America de Nord, războiul a fost dus mai ales de coloniștii englezi împotriva celor francezi și spanioli, fiecare parte atrăgând susținerea triburilor băștinașe, fiind susținuți și de expediții navale din metropole. În sud-est, Provincia Carolina a englezilor a dus o expediție eșuată la St. Augustine în Florida Spaniolă, precum și numeroase raiduri
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
de austrieci în 1783, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Ilișești deținea în Bucovina următoarele sate: ¾ Ilișești cu o moară, Bălăceana și Săsciori cu păduri de stejar; ½ Iacobești și Fogodisten (Iacobești unde s-au așezat coloniști unguri) cu 4 mori, un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
de pe continentul nord-american. Circa 700 de soldați din armata regulată britanică, sub comanda locotenent-colonelului Francis Smith, au primit ordine secrete să captureze și să distrugă proviziile militare despre care se știa că sunt stocate de milițiile din Massachusetts la Concord. Coloniștii au aflat, însă, cu mai multe săptămâni înainte de expediție, că proviziile lor sunt în pericol și mutaseră mare parte din ele în alte locuri. Ei au aflat în noaptea dinaintea bătăliei detalii și despre planurile britanicilor și au reușit să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
retragere tactică și a ajuns în cele din urmă la Charlestown. Milițiile cumulate au blocat căile înguste de acces terestru către Charlestown și Boston, declanșând asediul Bostonului. Ralph Waldo Emerson, în „Concord Hymn”, descrie primul foc de armă tras de coloniști la North Bridge ca fiind „împușcătura auzită în toată lumea”, deși nu a fost primul foc de armă al războiului. Infanteria britanică, poreclită de coloniști „tunicile roșii” (în ) și uneori „diavolii”, ocupaseră Bostonul încă din 1768 și fuseseră întăriți de forțele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
declanșând asediul Bostonului. Ralph Waldo Emerson, în „Concord Hymn”, descrie primul foc de armă tras de coloniști la North Bridge ca fiind „împușcătura auzită în toată lumea”, deși nu a fost primul foc de armă al războiului. Infanteria britanică, poreclită de coloniști „tunicile roșii” (în ) și uneori „diavolii”, ocupaseră Bostonul încă din 1768 și fuseseră întăriți de forțele navale și infanteria marină regale pentru a pune în aplicare Legile Intolerabile, adoptate de Parlamentul Britanic cu scopul de a pedepsi Provincia Massachusetts Bay
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
coloniei de cele de general al unei forțe de ocupație. Edmund Burke a descris relația conflictuală a lui Gage cu Massachusetts-ul declarând în Parlament: „un englez este cea mai nepotrivită persoană de pe Pământ să împingă un alt englez în robie.” Coloniștii își alcătuiseră diverse feluri de miliții începând cu secolul al XVII-lea, la început în principal în scopuri defensive împotriva atacurilor triburilor băștinașe. Aceste forțe au intrat în acțiune în Războiul Francez și Indian din anii 1750 și 1760. Ele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Ele erau în general miliții locale, oficial aflate sub jurisdicția guvernului provincial. Când situația politică a început să se deterioreze, în particular atunci când Gage a dizolvat guvernul provincial în conformitate cu Legea Guvernării Massachusetts-ului, aceste legături deja existente au fost utilizate de coloniști sub egida Congresului Provincial al Massachusetts-ului în scopul rezistenței față de ceea ce ei considerau a fi o amenințare militară. La 14 aprilie 1775, Gage a primit instrucțiuni de la secretarul de stat William Legge, earl de Dartmouth, să dezarmeze rebelii, despre care
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
miliția din Lexington a început să se adune în acea seară, cu câteva ore înainte de a primi vești de la Boston. O poveste celebră susține că după căderea nopții, un țăran pe nume Josiah Nelson, a confundat patrula britanică cu niște coloniști și i-a întrebat: „Ați auzit cumva când or să iasă soldații?”, la care ar fi fost lovit în cap cu o sabie. Povestea datează, însă, de la o dată cu circa un secol mai recentă decât perioada, ceea ce sugerează că ar putea
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
examinând drumurile spre Concord. La 8 aprilie, Paul Revere s-a dus la Concord călare pentru a-i avertiza pe localnici că britanicii par să plănuiască o expediție. Localnicii au hotărât să desființeze depozitele, distribuind conținutul în orașele din apropiere. Coloniștii știau și de misiunea din 19 aprilie, deși ea fusese ținută secretă de toți soldații britanici și chiar față de ofițerii misiunii. Există speculații nedemonstrate că sursa confidențială a acestor informații ar fi fost Margaret Gage, soția lui Gage, originară din
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
19 aprilie, deși ea fusese ținută secretă de toți soldații britanici și chiar față de ofițerii misiunii. Există speculații nedemonstrate că sursa confidențială a acestor informații ar fi fost Margaret Gage, soția lui Gage, originară din New Jersey, care simpatiza cu coloniștii și avea relații amicale cu Warren. Între orele 9 și 10 pm în seara zilei de 18 aprilie 1775, Joseph Warren i-a spus lui William Dawes și lui Paul Revere că trupele regelui sunt pe cale să se urce în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
britanică de război HMS "Somerset" ancorată. Traversările cu barca la acea oră erau interzise, dar Revere a acostat în siguranță în Charlestown și a continuat drumul călare până la Lexington, evitând o patrulă britanică și avertizând aproape fiecare casă de pe drum. Coloniștii din Charlestown au trimis și ei călăreți înspre nord. După sosirea în Lexington, Revere, Dawes, Hancock și Adams au discutat situația cu miliția adunată acolo. Ei credeau că forțele ce ieșeau din oraș erau prea mari pentru simplul rol de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ajuns la Concord. Alți călăreți au fost trimiși și din Concord. Călătoria lui Revere, Dawes și Prescott a declanșat un sistem flexibil de „alarmă și adunare” dezvoltat cu grijă cu câteva luni în urmă, ca răspuns la reacția slabă a coloniștilor față de "Powder Alarm". Acest sistem a fost o versiune îmbunătățită a unei rețele mai vechi de notificări pe arii extinse și de adunare rapidă a milițiilor locale în caz de urgență. Coloniștii utilizaseră periodic acest sistem încă din primii ani
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în urmă, ca răspuns la reacția slabă a coloniștilor față de "Powder Alarm". Acest sistem a fost o versiune îmbunătățită a unei rețele mai vechi de notificări pe arii extinse și de adunare rapidă a milițiilor locale în caz de urgență. Coloniștii utilizaseră periodic acest sistem încă din primii ani ai războaielor indiene din colonie, înainte ca el să nu mai fie folosit în timpul Războiului Francez și Indian. Pe lângă alți curieri călare care au transmis rapid mesaje, clopotele, tobele, focurile de armă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
oraș Burlington și mai târziu la Billerica. Pe la orele serii, generalul Gage a convocat o ședință o ofițerilor la Province House. El i-a informat că au sosit ordinele de la Lord Dartmouth, și că i se cere să acționeze împotriva coloniștilor. El le-a spus și că locotenent-colonelul Smith avea să fie la comandă, iar majorul John Pitcairn va fi ofițer executiv. Întrunirea s-a încheiat pe la orele 8:30 pm, după care Lord Percy s-a plimbat printre localnici în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
cu muscheta în fața trupelor britanice. Britanicii au avut o singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor de după un tufiș sau de după colțul unei taverne. Unii martori au relatat că un ofițer britanic călare ar fi tras primul. Ambele părți au căzut de acord că primul foc nu a venit de la niciunul din cei care stăteau
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
la foc. Restul au fugit. Trupele regulate au șarjat apoi la baionetă. Jonas, vărul căpitanului Parker a fost depășit. Opt massachusettseni au fost uciși și zece răniți; un singur soldat britanic din Regimentul 10 Infanterie a fost rănit. Cei opt coloniști uciși au fost John Brown, Samuel Hadley, Caleb Harrington, Jonathon Harrington, Robert Munroe, Isaac Muzzey, Asahel Porter și Jonas Parker. Jonathon Harrington, rănit mortal de un proiectil de muschetă, a reușit să se târască până la el acasă și a murit
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
dacă se trage asupra lor, după care le-a ordonat să înainteze. Laurie a ordonat companiilor britanice care păzeau podul să se retragă dincolo de el. Un ofițer a încercat apoi să scoată scândurile defecte de pe pod pentru a împiedica înaintarea coloniștilor, dar maiorul Buttrick a început să strige la soldați să nu mai distrugă podul. "Minutemanii" și milițiile au avansat în coloană către infanteria ușoară, rămânând pe drum, deoarece el era înconjurat de apele revărsate ale râului Concord. Căpitanul Laurie a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
răniți, dar milițiile s-au oprit doar când maiorul Buttrick a strigat: „Foc, pentru Dumnezeu, soldații mei, foc!” În acest moment, liniile erau despărțite de pod și de râul Concord, și se aflau la doar distanță. Cele câteva rânduri de coloniști din față, neputând ieși de pe drum și blocate în față de alți oameni, au reușit să tragă peste umerii și peste capetele celor din fața lor către soldații masați pe pod. Patru dintre cei opt ofițeri și sergenți britanici care se aflau
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]