9,252 matches
-
prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare, așteptând să ne croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
fi în temă cu tot ceea ce trebuie să știe o doamnă, dar pe deasupra, voi avea și o mulțime de dorințe împlinite. Dar aceasta va fi peste un an. Deocamdată, azi este Moș Nicolae. Iar Crăciunul bate la ușă. Cu lumini colorate, cu turtă dulce și cu zăpadă. În sania sa trasă de reni, Moș Crăciun, vesel, neobosit și încărcat de energie pozitivă, va aduce daruri multe. Micuții îl vor aștepta cu nerăbdare, privind pe fereastră, doar-doar va apărea... În cele din
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
ochilor: scaunul de lângă mine nu era gol, nu era așa cum ar fi trebuit sa fie după toate evidențele și sentintele; era împăcat sub greutatea jachetei tale, care îți ținea locul, în timp ce te pierduseși prin încâlceala ierburilor văratice, devenind un punct colorat, care promitea să se întoarcă. Scaunul nu era gol, iar dacă ar fi fost, toată lumina aceea străvezie, toata înlănțuirea albă a salcâmilor, toate răsăriturile și asfințiturile ar fi avut alt gust. Pieziș. Scaunul acela care nu e gol rămâne
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
nou un drum la oraș ca să-mi schimb dioptriile. Nu mai apelez la nici un control de laborator, toate costă din ce în ce mai mult. Am probat mai multe modele până când am văzut limpede să citesc. Și oculistul procedează la fel. Lentile groase, ușor colorate de cinci și jumătate, bifocale. Vânzătorul îmi oferă un model nou, și, ca să mă convingă, răsucește și îndoaie rama în toate felurile, lăudându-i elasticitatea, plin de încântare profesională. - Vedeți că nu se rupe, puteți să o faceți în toate
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
ele, să mă tîrăsc în genunchi după cururile lor, sigur că totul e disproporționat și mă prostesc, e ca și cum m-ar înnebuni o copie în ipsos după Canova, “Amour et Pshyche”!, de exemplu, statuetă cumpărată de la bîlci cu două-trei hîrtii colorate, echivalentul a două pachete de Kent sau al unei cutii cu Dero. Cînd am ajuns pe culme, m-am întors și am privit valea, acoperișurile caselor, șoseaua șerpuind printre livezi, stîlpii de telegraf, firul de apă care se strecura printre
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
fel. Lumea lui Moromete nu e nici mai bună, nici mai rea decât altă lume. Cu ochiul atent și nostalgic, Sorin Preda încearcă din răsputeri să reînvie această lume, să-i înnoade rămășițele, așa cum mama înnoda căpețelele de coarde viu colorate, ca să țeasă un nou covor dungat în curcubeu, pe care tălpile noastre să pășească spre viață. Mi-a fost dat (șansă extraordinară!) să-l întâlnesc la Salonul Literar AXIS LIBRI, pe nepotul marelui scriitor Marin Preda. Să asist, cu respirarea
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe tu dărâmă-ți zidurile din jur construiește cuptoare în ogrăzi chiar și în cele pustii la lumina lămpilor să coci pe vatră pâine și colaci în fiecare seară cînd zorii se trezesc împarte acolo unde foamea
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
poveștii și generațiilor viitoare ce înseamna adevărații maeștrii ai cuvântului, ce cu modestie ne învață și ne insufla talentul pe care l-au primit în dar, că poartă peste timp. Cu bucurie și multă generozitate ați deschis în noi Ferestre Colorate, si cu brațele întinse am primit în dar Cărțile prietenilor mei, ferecând în nemurire timpul, căci, Așa a fost să fie.... Va multumesc dincolo de cuvinte, maeștrilor de la care am primit o veritabilă și prețioasă lecție literară, de la sufletul cu aripi
PREŢIOASĂ LECŢIE LITERARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360485_a_361814]
-
când pe spate, fericite că se scaldă în umbrelă, nu în baltă! Mă gândesc că pot de-acum să vă spun un mic secret: după ce se-oprește ploaia, vom încinge un concert cum nu s-a văzut vreodată, în umbrela colorată. Referință Bibliografică: UMBRELUȚA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
UMBRELUŢA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360516_a_361845]
-
și atunci, am lăsat fluidul formelor trăirilor mele să încropească altarul auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu al vieții căutate pe cărările aspre ale cuvintelor nerostite, ale necuvintelor fără sensuri colorate de litere, un alfabet al cerului interior, uneori imposibil de pictat sau cântat în șirurile muzicale ale Poeziei... dar... Poezia mi-e Casă. o Casă a gândurilor, a undelor primite Dar în care, îmi revărs trupul trăirilor fără teama de
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
mână un copil nu mai mare de trei ani. Un băiețel cu ochi mari, albaștri. Se chinuie cu greu să țină pasul. Se oprește preț de două secunde în fața vitrinei unei librarii. Probabil i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
mână un copil nu mai mare de trei ani. Un băiețel cu ochi mari, albaștri. Se chinuie cu greu să țină pasul. Se oprește preț de două secunde în fața vitrinei unei librarii. Probabil i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
gust de parfum ce nu poți să-l identifici. Indiferent de subiect, iubire, sclipiri de inteligență, strigătul singurătății noastre, te prinde, ca într-un dans neștiut încă din debutul cărții înregistrând liniștea, imensa liniște a scriitoarei, cu decoruri fracționate și colorate de vis. Decorațiunile ulterioare, surprind, aruncând de valma sculpturi, picturi, lucrări de artă în piatră, metal sau în marmură, inteligențe, judecăți din alte epoci universal valabile, o iubire statornică pentru eternitate, ca o admiratoare veritabilă a frumosului și înțelepciunii. Poeta
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]
-
punând pe primul plan interesul celor pe care-i servește. Teatrul. Se spune ca la-nceput a fost Cuvântul! În teatru nu se poate extrapolă sintagma biblică. Actorul reușește să-și interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate și jocuri de lumini. Opera actorului este el însuși, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea și grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicționar cuvântul “teatru”. Așadar, la-nceput a fost actorul! Însă, cum lumea este într-o continuă
“ACŢIUNE!” LA TEATRUL MUNICIPAL TÂRGOVIŞTE de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360659_a_361988]
-
ai să auzi numai minciuniUnde tot ce contează e să razbestiSa lupți de vei vrea ca să trăiești... XXVII. AM INVATAT, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 432 din 07 martie 2012. Și zambete-or să-ți bată la fereastra, Colorate la fel ca florile în glastra, Tu ai încredere că o să fie bine Și c-o să fii mai mult iubita chiar de mâine, Ca viata o să-ți dea doar ce-i frumos Și o să ia tot ce e rau și
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
-Uau!Ce ar trebui să fie locul acesta? Karon privea acum la un colț de rai.In spatele plantelor se află un fel de grădină de care nu știuse,cu o fântână arteziana mare în centru,tot felul de flori colorate și arbuști tunși în diferite forme. -Asta e, Karon cadoul meu anticipat. Dacă ar mai fi putut să spună ceva,poate că i-ar fi mulțumit,insă Karon înconjura cu privirea grădină care se întindea destul de mult,fiind delimitata de
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
costumație în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în așa fel încât privirile ne-au fost fascinate de apariția fiecărei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndrăgostiți. La sfârșitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reapărut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteză accelerată, însoțind coloritul corespunzător al costumației dansatorilor veseli, fericiți. Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabilă a lui Dmitri Șostakovici, compozitor și
PILOBOLUS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360022_a_361351]
-
De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor, ne picau pe haine. Abia în următoarele canale am început să ne uităm atenți în stânga și-n dreapta. Libelule colorate, verzi și albastre, se învârteau în jurul nostru. Pe maluri vedeai câte o pasăre, care ne îndemna să ne etalăm cunoștințele: - Uite o egretă ! - Ăla e un stârc ! - Ba nu, e cormoran ! Unde nu știam, îl întrebam pe pescarul care conducea
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
nasul băgat în ștergar și așa am venit în satul ăsta, că sunt vreo șase kilometrii. Pe drum am mers suiți în trăsura lu’ nașu care avea gume pe roți și era trasă de doi cai roibi cu hamuri noi, colorate ca coaja de nucă. Cinstit îți spun, că di la început nu mi-a plăcut de el, dar am crezut că o să mă deprind. Din prima zî am durmit în hodae cu ai lui. Noi în patu’ di la vale
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
ace mă înțepau datorită amorțelii. Am îngenuncheat lângă marginea peluzei umede. Pentru o clipă am uitat unde mă aflu, și am întins mâinile să primesc puțină răcoare de la picăturile de apă sfântă care cădeau într-o pulbere de minuscule scânteii colorate într-o paletă de roze-pal, străveziu. Prin fața ochilor îmi treceau în pas de defilare scene fantastice din perioada copilăriei, când mă jucam în pădurea din Scorțăreaua cu prietenul meu Enescu Ion și ne stropeam cu apa din fântâna Fecioarelor, așezată
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
i se rupă chiotorile... (că așa-i spusese o bătrână, Predușinca Bușe, care-i descântase de dor și-mpețit, să fie iubit de fete), iar el spunea la toți care aveau timp să-l asculte: „Ioane, maică, dacă miile de luminițe colorate ale curcubeului o să-ți pătrundă printre dinții tăi frumoși (ca de de cal), o să ai mare trecere la codane... când o să mergi la horă-n sat. Fetele au să te placă ca pe un soare cald, și au să se
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
artistică a poporului Găteala părului și acoperitoarea de cap Fetițele de până la 7-8 ani poartă părul rătunzat (tăiat rotund de jur împrejurul capului), iar pe masura ce crește îl împletesc în 2 cozi lăsate pe spate (de care se agață o partă-panglică simplă sau colorată, care reflectă statutul social sau lâna colorată-pletence). Boresele (femeile mai în vârstă) și bătrânele poartă părul în cozi strânse la ceafa sau peste cap (cele două cozi de la spate sunt aduse în cerc către frunte, peste care se pune marama
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
insistă asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variații.De pildă, în Maramureș: pieptarul este scurt până la brâu, din piele, căptușit cu blană (chiar și cel din timpul verii), fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă (aplicații de piele subțire, colorată) și harast (broderii în motive florale, cu predominantă rosului, pe toată suprafața). Pieptarul bărbaților permite o largă desfășurare ornamentala existând, astfel, în mai multe variante: a) cel bătrânesc sau de lucru, care are spații albe vaste, cu borderii doar pe
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
îi sporească încrederea în propria persoană la niște cote amețitoare. Pe de altă parte, tăcuta ei colegă părea pasionată de vitralii. În timp ce ea își admira trupul perfect din diverse unghiuri, Ema putea să se zgâiască cât dorea la scenele intens colorate. Odată le aruncase și ea o privire. Erau niște aiureli. Florile exagerate care înghițeau trupuri, chipurile cărora le ieșeau flăcări pe gură și mâinile care vânau niște păsări nu erau pe gustul ei. Dacă nu ar fi fost oglinzile s-
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
mână un copil nu mai mare de trei ani. Un băiețel cu ochi mari, albaștri. Se chinuie cu greu să țină pasul. Se oprește preț de două secunde în fața vitrinei unei librarii. Probabil i-au atras atenția cărțile cu coperte colorate și imaginile lor zărite prin geamul mare. Mama îl trage grăbita de mână mică: ”hai să mergem!” și el rămâne cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]