2,394 matches
-
singuri, spontan, să depună flori la monument. Alții vin În grup, cum ar fi pionierii care, aliniați solemn În fața mausoleului, Îi raportează lui Ilici succesele și misiunile Îndeplinite (C. Lane, 1981, p. 210). Observăm, În acest exemplu, caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii care „dau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Lenin În ceea ce privește activitățile desfășurate În anul precedent. Instituirea sistemului de Subbotniks socialist În onoarea aniversării nașterii lui Lenin permite aducerea unor sacrificii În onoarea lui Lenin, sub forma ofrandelor În muncă, aduse În timpul liber (C. Lane, 1981, pp. 211-212). Comemorările iau În stăpânire spațiul, după modelul riturilor În mișcare, prin cortegiile care schimbă modul de utilizare a orașului: coloanele strict organizate ale defilărilor unităților militare sau sportive, procesiunile alegorice care evocă momente ale istoriei sau cortegiile masive ale militanților și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iar scopul lor este să protejeze valorile și reprezentările despre realitate care s-au născut din experiențe directe, mai degrabă În comunități mici, decât În marea „comunitate imaginată” a națiunii În ansamblu (J. Bodnar, 1994, p. 75). În acest sistem, comemorările sunt instrumente În egală măsură politice și culturale, oficiale și populare: ele contribuie la construirea memoriei sociale, la impunerea ei, la stabilirea consensului și la promovarea identității comune. Prin calendarul comemorărilor, „o memorie socială se universalizează și se prezintă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ansamblu (J. Bodnar, 1994, p. 75). În acest sistem, comemorările sunt instrumente În egală măsură politice și culturale, oficiale și populare: ele contribuie la construirea memoriei sociale, la impunerea ei, la stabilirea consensului și la promovarea identității comune. Prin calendarul comemorărilor, „o memorie socială se universalizează și se prezintă pe sine ca memoria Întregii societății, nu ca proprietatea unui singur segment al acesteia” (J. Nerone, 1989, p. 95; vezi și A. Eriksen, 1997; R. Evans, 1998; J.R. Gillis, 1994; W. Johnston
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
C. Amalvi, 1994; A. Corbin, 1994; J.R. Gillis, 1994; M. Ozouf, 1976; R. Sanson, 1976) au urmărit etapele prin care data de 14 iulie a fost construită și impusă ca sărbătoare națională a Franței și tehnicile ceremoniale prin care mecanismul comemorării a reordonat și resemnificat trecutul. Dacă inițial finalitatea sărbătorii era una „conservatoare” (a păstra și apăra memoria revoluției), foarte repede o nouă perspectivă, teleologică, și-a făcut loc: sărbătoarea trebuia nu numai să comemoreze faptele de odinioară, ci și să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al speranței, un viitor care garantează victoria finală a revoluției din 1789 (M. Ozouf, 1976, p. 200). Astfel, Încă din primii ani de după 1789, un ansamblu ceremonial articulat Începe să se contureze și să se generalizeze, având În centrul său comemorarea evenimentelor din 1789 și impunerea elementelor simbolice care evocă semnificațiile acelui moment: Ceremonia cunoaște diferite variante, dar liturghia laică se modelează progresiv, prin cortegii alegorice, cântece, embleme, psihodrame. Cântecele au revelat gestul civic: vehicule ale noului credo, ele exprimă aspirațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu asalt și dărâmate În aplauzele spectatorilor. Acest eveniment ține de actul religios, care nu mai este o simplă imitație, ci o reluare a actului sacru inițial, din care oficianții și spectatorii extrag virtuți noi (R. Sanson, 1976, pp. 15-16). Comemorarea zilei de 14 iulie, sărbătoare aparținând unui grup social și politic, contestată de alte grupuri, este revalorizată peste timp, sub domnia regelui Louis Philippe, Într-un efort de reconstruire a unei memorii oficiale și de asumare a istoriei naționale ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-un efort de reconstruire a unei memorii oficiale și de asumare a istoriei naționale ca sumă a „aminitirilor monarhice, memoriei revoluționare și gloriei napoleoniene” (A. Corbin, 1994, p. 82). În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se mută acum dinspre elementele de comemorare către cele festive: Sărbătoarea se desfășoară În două etape succesive
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se mută acum dinspre elementele de comemorare către cele festive: Sărbătoarea se desfășoară În două etape succesive: dimineața este În general consacrată manifestărilor oficiale și/sau partizane, iar după-amiaza este rezervată jocurilor și distracțiilor populare. În aceste două faze, cele trei categorii de actori ai sărbătorii - oficialitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a zilei. Sărbătoarea se Încheie cu balurile din cartierele orășenești sau din sate, prelungite până noaptea târziu, ocazie mult-așteptată de a dansa pentru oamenii obișnuiți (C. Amalvi, 1994, p. 442). Acest sistem politic, social și ceremonial care instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit (prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonial care instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit (prin presă, intelectuali lideri de opinie, produse artistice, organisme etatice, școală, biserică etc.) oferă coerență unei anumite reprezentări, care se referă simultan la trecut și prezent. În felul acesta „comemorările construiesc un eveniment ca un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit (prin presă, intelectuali lideri de opinie, produse artistice, organisme etatice, școală, biserică etc.) oferă coerență unei anumite reprezentări, care se referă simultan la trecut și prezent. În felul acesta „comemorările construiesc un eveniment ca un fapt obiectiv al lumii Înconjurătoare” (N. Frijda, 1997, p. 111). În același timp Însă, confruntările politice nu dispar - ele sunt evidente la nivelul memoriilor sociale, specifice diverselor colectivități. Un exemplu elocvent al bătăliilor asupra memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al lumii Înconjurătoare” (N. Frijda, 1997, p. 111). În același timp Însă, confruntările politice nu dispar - ele sunt evidente la nivelul memoriilor sociale, specifice diverselor colectivități. Un exemplu elocvent al bătăliilor asupra memoriei prin intermediul instrumentelor ceremoniale este oferit de dubla comemorare a zilei de 1 Mai În Polonia socialistă a anilor ’80: Sărbătorirea zilei de 1 Mai are În Polonia o tradiție care coboară În secolul al XIX-lea, când era o demonstrație spontană a muncitorilor Împotriva sistemului social. După 1945
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ziua de 1 Mai a fost transformată Într-o sărbătoare mai ludică și mai populară, paradele fiind combinate cu distracțiile publice (Z. Mach, 1993, pp. 151-158). Odată cu apariția sindicatului „Solidaritatea” și contestarea puterii comuniste, se declanșează un proces al duplicării comemorărilor care conduce la constelații de interpretări diferite: același eveniment comemorat poate avea sensuri diferite (vezi și analizele din P. Connerton, 1995; D. Dreisbach, 2001; D. Fabre, 1984; D. Kertzer, 2002; P. Shaw, 1982 etc.) sau opuse - unui eveniment „fondator” i
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
organizată, spontană, nu avea limite spațiale și temporale fixe. ș...ț Caracterul puțin structurat al demonstrației, În contrast cu rigiditatea paradei oficiale, simboliza contestarea ordinii sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și vizitele oficialetc "Inaugurările și vizitele oficiale" „În timp ce riturile de comemorare dau viață legăturilor sociale prin folosirea unor amintiri care transcend interesele și conflictele, instaurările și inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile deja consacrate” (C. Rivière, 2005, p. 27). Afirmația cunoscutului antropolog francez subliniază modul subtil În care aceste ceremonii afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
panglicii, la depunerea coroanelor de flori, la onorul dat noilor cavaleri ai Legiunii de Onoare. Pe de altă parte, combinarea acestor comportamente suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
copii, daruri constând În obiecte artizanale, simboluri ale orașului, consumul unor alimente tradiționale etc.; d) discursurile: saluturi rostite de diverse autorități locale și cuvântul invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale: Întâlniri cu liderii locali, inaugurări, depuneri de coroane și comemorări, băi de mulțime etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției de a candida, făcută Într-un cadru solemn, Încărcat de Însemne simbolice; b) derularea campaniei electorale, cu evenimentele sale politice și ceremoniale - vizite, comemorări, Întâlniri oficiale, conferințe și declarații de presă etc.; c) momentul votului din primul tur și anunțarea celor doi candidați aflați În fruntea opțiunilor electoratului; d) campania electorală pentru al doilea tur, precum și marea Înfruntare televizată a celor doi candidați; e
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Body-Gendrot, 1993). Un exemplu interesant, care dezvăluie „plasticitatea” extraordinară a unităților constitutive ale sistemului ceremonial, este oferit de Peter Shaw (1981): În anul 837, papa Grigorie, În Încercarea de a stârni vechile sărbători celtice, a instituit, pe 1 noiembrie, o comemorare a tuturor sfinților, ca o contrapondere la riturile druide care se țineau În acea perioadă. Devenită o celebrare a morților, Ziua Papei s-a integrat În calendarul oficial și popular. Mai târziu, În secolul al XVI-lea, când regina Elisabeta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
joc de ea. Ideea unei Încoronări În batjocură Își are originea În semnificațiile străvechi ale sărbătorilor carnavalești din noiembrie. Pe acest fundal se adaugă un nou eveniment: invazia lui Wilhelm de Orania, care Întrerupe domnia lui James al II-lea - comemorarea acestui moment se făcea pe 5 noiembrie, dată care se suprapunea cu o veche sărbătoare populară, Ziua lui Guy Fawkes. (Textul de față reproduce sintetic descrierea din P. Shaw, 1981, pp. 200-205.) De-a lungul mai multor secole, prin diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul) care trebuiau delegitimate. Procesiunea a putut avea un caracter celebratoriu, marcând comemorarea unor momente cu semnificație religioasă sau politică, sau unul carnavalesc, marcând revolta simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești au putut rămâne ancorate doar În registrul protestului simbolic sau au evoluat către rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mereu reîmprospătat. Fără să nege adevărul sintagmei "Caragiale e cu noi"(Ștefan Cazimir) cu referire la actualitatea social-politică a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Desfășurarea de Marin Preda - prelucrarea purtând subtitlul În satul din vale. Liana Maxy deformează și caricaturizează în mod vulgar o operă literară deosebit de valoroasă (...). Revista Contemporanul publică de asemenea unele lucrări făcute de mântuială, neartistice, îndeosebi la date festive sau comemorări. Așa este, de pildă, poezia Letiției Papu, Cântec de mai - sinteză completă a clișeelor genului festiv (...). Publicului nostru nu-i poate fi indiferent faptul că Mihai Beniuc - poet apreciat și iubit de poporul nostru încă din anii dinainte de 23 August
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1. articole cu un caracter general cultural, care dovedesc participarea autorului la dezbaterea problemelor de bază, ale creării noii culturi în țara noastră; 2. articole și studii consacrate unor probleme speciale ale literaturii și criticii noastre literare, unor aniversări și comemorări, unor opere literare de seamă apărute din 1948 încoace. În prima din categoriile amintite se situează - în ordinea apariției - articolele Drumul culturii, Decât mici francezi mai bine mari români, Artă „pură” - cu tendință, În numele culturii, Artiști, scriitori, ziariști, luptători pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nașterea lui Gorki - pare mai degrabă un lung material de servici, din acelea care odată pe an mai sunt de unii scoase de la naftalină și date la actualizat... E timpul ca revistele noastre să renunțe la asemenea practici și în locul comemorărilor moarte, osificate, să treacă la stimularea interesului pentru studierea operei vii, în toate articulațiile sale. (...) 40. S. Brucan - Pentru o oglindire justă și curajoasă a adevărului vieții. Cu prilejul ediției a II-a a romanului „Drum fără pulbere” de Petru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]