10,974 matches
-
agrea și „janrul leger” reprezentat de lucrările unui compozitor ca Offenbach. Pe Beethoven îl numea „babacul” și era nerăbdător de a asculta în sala Gewandhaus un concert integral cu muzica titanului din Bonn. În casă avea peste tot portrete ale compozitorului venerat, unele în transpuneri alegorice. Caragiale nu cânta la nici un instrument, descifra cu greutate partiturile, dar avea o foarte bună ureche muzicală, o memorie uimitoare, calitați probate și în schițe și comedii, prin ușurința cu care înregistra inflexiunile graiului viu
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
când le-o veni greață”17 Dramaturgul avea o mare admirație și pentru Moșu, cum îi spunea lui Johann Sebastian Bach, convins fiind că „hrana spirituală a muzicantului, pâinea lui zilnică sunt preludiile și fugile lui Bach”18. Văzând în compozitori de talia lui Bach și Beethoven „niște stânci enorme în cursul unui fluviu”, silindu-l să-și schimbe direcția, Caragiale descifrează în finalul genial din opera Don Giovanni, un dramatism care va răzbate prin Beethoven până la Wagner. Deși recunoaște în
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
insuflau lui Caragiale compozițiile lui Mozart și Beethoven. Fără îndoială, rezervele pe care le avea față de muzica lui Wagner pot fi asociate rezervelor pe care scriitorul nostru le avea față de poezia simbolistă, care, așa cum se știe, l-a considerat pe compozitorul german un îndrumător estetic. Aversiunea față de muzica lui Wagner mergea până la a abandona spectacolul, așa cum s-a întâmplat la Scala din Milano, cât la scena din Rheingold, cu piticii fierari, și-a luat fiul, pe Matei, de mână și a
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
luat contact cu muzica încă din copilărie, părinții lor fiind cântăreții de country Margaret și Ike Everly. Everly Brothers au înregistrat foarte multe piese care au devenit hituri, de-a lungul timpului. Cei doi au intrat în lumea muzicală în calitate de compozitori, iar, în 1957, au semnat un contract cu Cadence Records. Trupa a devenit cunoscută pe plan internațional în următorii cinci ani, piese precum "Bye Bye Love", "Wake Up Little Susie", "When Will I Be Loved" și "All I Have to
DOLIU în lumea muzicii. Un cunoscut artist a murit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/52565_a_53890]
-
oricînd interesant, sub orice constelație stilistică? Țintar de puncte, în cheie enigmatică pînă la jucăuș, proprie desenelor cărora le-a revenit Premiul „Miro” la Barcelona, dar nu cursă hilară în jurul unei desfaceri extreme, urmărind „non-opera” - cu vorbele unui contemporan italian, compozitorul Donatoni -, ceea ce tînărului Mircea Spătaru îi dăduse ghies la un moment dat, drept temă experimentală, era mai puțin fărîmițarea „materialelor eliberate”, și mai degrabă un efort de a le readuce altcum în atenție, de a le recalifica suplu, fără fixațiuni
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
peste 90 de țări, inclusiv în România, cu 16 camere. Concertul de astăzi de la Viena se remarcă și prin faptul că în 2014 se comemorează 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, dar se aniversează și 150 de ani de la nașterea compozitorului care poartă numele de Strauss, dar nu are legătură cu dinastia valsului. O altă incredibilă premieră a Concertului de Anul Nou de la Viena 2014 este și faptul că aranjamentele florale nu vor mai fi asigurate de niciun città italian. Televiziunea
Premieră la Concertul de la Viena de Anul Nou: Cum poți ura "La mulți ani!" global by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52832_a_54157]
-
Mihai Mitrea Celarianu...; dintre contemporani lipsesc nume importante, precum Theodor Grigoriu, Nicolae Brânduș, Fred Popovici... Iar aceasta în timp ce unii autori - evident în viață și neatiși de aripa geniului - apar și de cinci ori pe afișele Festivalului! În edițiile anterioare Uniunea Compozitorilor a echilibrat cu totul onorabil acest aspect. La noi, ca la nimeni! Aș zice... În adevăr, Festivalul dispune de evenimente cum nu sunt multe, adunate pe marile meridiane internaționale ale muzicii, adunate pe parcursul a peste trei săptămâni de concerte și
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
vreme de două secole, culminând cu Amadeus, piesa lui Peter Shaffer, după care Forman a făcut filmul de mare succes. H.C. Robbins Landon, unul dintre cei mai celebri specialiști în Mozart, dă la o parte vălul mitic țesut în jurul morții compozitorului și urmărește în detaliu ultimele sale luni de viață, reconstituind cu multă finețe o epocă și o lume muzicală - și ne demonstrează că adevărul e mai straniu și mai interesant decât mitul. Pe 30 septembrie 1791 are loc la Viena
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
au încetat oficial să existe în 1795, iar moartea lui Schikaneder a survenit șaptesprezece ani mai târziu.) Al doilea motiv este la fel de convingător, dacă nu și mai convingător: loja lui Mozart, Zur gekrönten Hoffnung, a organizat un serviciu comemorativ pentru compozitorul său, a tipărit principalul discurs rostit cu acea ocazie, precum și cantata masonică (K.623), compusă de Mozart chiar înainte de a muri. Trebuie să fi existat un alt motiv pentru care lui Mozart și lui Schikaneder li s-a permis să
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
De aproape două secole figura lui Schubert îi fascinează pe muzicieni, muzicologi și melomani. Cu excepția lui Mozart, poate, nici un compozitor n-a avut o viață pe care să se poată cu mai mult temei aplica toate clișeele romantice ale unui destin tragic. Nefericit în dragoste, sărac, nerecunoscut, ba chiar ignorat, mort la 31 de ani - iată imaginea simplă și rezistentă
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
genere, apărute târziu după moartea lui. Rezultatul e o imagine mult mai nuanțată: un artist care s-a bucurat și de succes, nu neapărat sărac, senzual și timid, afectuos cu prietenii și, în același timp, retras -, dar mai ales un compozitor dominat de figura lui Beethoven, al cărui fiu spiritual a fost. (Nota editurii) Când, în martie 1827, Schubert a participat ca purtător de torță la înmormântarea lui Beethoven, a auzit o întrebare - o provocare, de fapt - pusă în celebrul discurs
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
sănătate precară, auzind cuvintele prietenului său literat citite drept omagiu adus eroului său muzical? Grillparzer a invocat numele din panteonul geniilor muzicale germane care îl primeau pe Beethoven în mijlocul lor. Ce a înțeles Schubert din această întrebare legată de următorul compozitor nemuritor? Și totuși, în timp ce întrebarea era rostită, răspunsul viu se afla chiar acolo, printre participanții la înmormântare, și avea el însuși să piară curând. Deși este aproape de neconceput că Beethoven și Schubert nu s-au întâlnit niciodată, natura relațiilor lor
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
personale rămâne neclară. Condițiile geografice, sociale și profesionale din Viena ofereau numeroase prilejuri de întâlnire, dar dovezile sunt puține și contradictorii. Doi oameni care erau dintre cei mai îndreptățiți să știe acest lucru au oferit relatări opuse. Ferdinand Schubert [fratele compozitorului[ a afirmat că Schubert „l-a întâlnit [pe Beethoven] frecvent”, în vreme ce Spaun [un prieten apropiat al compozitorului] a povestit că „Schubert s-a plâns adesea, mai ales la moartea lui Beethoven, cât regretă că acesta a fost inaccesibil și că
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
sunt puține și contradictorii. Doi oameni care erau dintre cei mai îndreptățiți să știe acest lucru au oferit relatări opuse. Ferdinand Schubert [fratele compozitorului[ a afirmat că Schubert „l-a întâlnit [pe Beethoven] frecvent”, în vreme ce Spaun [un prieten apropiat al compozitorului] a povestit că „Schubert s-a plâns adesea, mai ales la moartea lui Beethoven, cât regretă că acesta a fost inaccesibil și că nu a vorbit niciodată cu el”. Kreissle [primul biograf al lui Schubert] a menționat că „mai mulți
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
nu a vorbit niciodată cu el”. Kreissle [primul biograf al lui Schubert] a menționat că „mai mulți dintre prietenii apropiați ai lui Schubert, care sunt încă în viață, nu-și pot aminti decât de o discuție întâmplătoare între cei doi compozitori”. După ce s-a mutat la Viena, în 1792, Beethoven a rămas acolo pentru tot restul vieții. Cei doi compozitori au trăit și au lucrat într-o cultură muzicală compactă, având aceiași protectori, editori, interpreți și cunoștințe. Deși au existat puține
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
apropiați ai lui Schubert, care sunt încă în viață, nu-și pot aminti decât de o discuție întâmplătoare între cei doi compozitori”. După ce s-a mutat la Viena, în 1792, Beethoven a rămas acolo pentru tot restul vieții. Cei doi compozitori au trăit și au lucrat într-o cultură muzicală compactă, având aceiași protectori, editori, interpreți și cunoștințe. Deși au existat puține legături între prietenii lor apropiați și în ciuda retragerii lui Beethoven din atenția publicului după Congresul de la Viena, orbitele lor
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
pentru Beethoven: „din partea adoratorului și admiratorului său Franz Schubert”. Dintre numeroasele relatări despre întâlnirile personale dintre ei, două se referă la această piesă. Anton Schindler, al cărui cuvânt nu este tocmai demn de încredere și care îi cunoștea pe ambii compozitori, a povestit în 1860 că Schubert și editorul Diabelli i-au înmânat personal variațiunile lui Beethoven, că timiditatea l-a împiedicat pe Schubert să vorbească cu maestrul și că „s-a pierdut cu firea”, când Beethoven a indicat cu delicatețe
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
și fie ca viața să-i fie cât mai lungă!” S-a considerat mai târziu că acest artist nenumit - Goethe, desigur - a fi fost Schubert, dar în 1827 nimeni nu s-ar fi gândit să-l compare pe relativ obscurul compozitor cu Beethoven și să-l așeze în rândul artiștilor exemplari ai epocii. Într-adevăr, peste șapte ani, când protectorul lui Schubert, Raphael Georg Kiesewetter, a scris o importantă istorie generală a muzicii, a caracterizat pe bună dreptate perioada drept „Epoca
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
aflat cu vădită emoție că a fost compusă chiar aici, la acest instrument. „George Enescu și Sinaia ne dau motive să fim mândri”, nota în caietul-program al Festivalului domnul Vlad Oprea, primarul localității; „George Enescu este marele nostru muzician și compozitor, iar Sinaia este Perla Carpaților”. Cu toate acestea, de ani buni, drumul care trece pe sub calea ferată spre cartierul Cumpătul, spre Vila „Luminiș” - casa memorială a celui mai important muzician român, această cale de acces nu ne dă „motive de
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
evenimente ce au loc în Sibiu și în Brașov, în localități apropiate acestor importante centre de cultură, piloni ai spiritualității românești, de asemenea la Roșia sau în cetatea Făgărașilor. Concertele sunt centrate pe ideea de a lumina creația a trei compozitori care, în anii ’20 - ’30, la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, parcurgeau treptele afirmării profesionale în viața muzicală a Germaniei, în anii teribili ai ascensiunii nazismului. Nu toți erau evrei. Cu toții, însă, afișau un crez, o personalitate puternică, o
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
părintele avangardei secolului XX, părintele atonalismului și al serialismului, sisteme de creație ce au marcat estetica expresionistă a noii școli vieneze a secolului al XX-lea. Inițiatoarea proiectului, doamna Heidemarie Ambros, mărturisea că are „misiunea de a-l aduce pe compozitorul Norbert von Hannenheim înapoi, la el acasă, la Sibiu”. În adevăr, Hannenheim face parte din comunitatea sașilor aduși aici cu secole în urmă. Este urmașul cavalerilor de Hann. Moare în septembrie 1945, în Pomerania, într-un azil psihiatric aflat atunci
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
secol în urmă. Cu totul recent a fost renovată la exterior; interiorul neschimbat de-a lungul timpului, tavanul sculptat din lemn, îi asigură și astăzi o acustică impresionantă. În cadrul aceluiași concert a putut fi audiat Trio-ul pentru corzi datorat compozitorului Gideon Klein, mort în detenție în anul 1945, la vârsta de doar 26 de ani. Este lucrarea ce marchează începutul drumului unei temeinice profesionalizări. Cel de al treilea autor găzduit de acest proiect este Victor Ullmann. Se naște în Silezia
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
temeinice profesionalizări. Cel de al treilea autor găzduit de acest proiect este Victor Ullmann. Se naște în Silezia, în familia unui ofițer de carieră, o familie de evrei asimilați. Studiază la Viena, activează la Praga în calitate de pianist, dirijor, jurnalist și compozitor. La sfârșitul anilor ’30, înaintea momentului în care Hitler ocupă Praga, Ullmann studia compoziția cu Alois Hába, „compozitorul sferturilor de ton”. Cunoaște începutul unei recunoașteri internaționale. Nu reușește să emigreze. În octombrie 1944, împreună cu alți patru muzicieni, este ucis la
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
în familia unui ofițer de carieră, o familie de evrei asimilați. Studiază la Viena, activează la Praga în calitate de pianist, dirijor, jurnalist și compozitor. La sfârșitul anilor ’30, înaintea momentului în care Hitler ocupă Praga, Ullmann studia compoziția cu Alois Hába, „compozitorul sferturilor de ton”. Cunoaște începutul unei recunoașteri internaționale. Nu reușește să emigreze. În octombrie 1944, împreună cu alți patru muzicieni, este ucis la Auschwitz. În concertele Festivalului sibian, de această dată în sala „Thalia” a Filarmonicii locale, grupul „Elysium - between two
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
colocviale, proprii zonei burgheze a intelectualității germane. Concerte la biserica evanghelică din Roșia, la sinagoga din Făgăraș, la cea din Brașov, la Muzeul de Artă din orașul de la poalele Tâmpei, un altul la Biserica Neagră, concerte pe parcursul cărora creații ale compozitorilor amintiți au fost juxtapuse momentelor importante, cunoscute, ale literaturii clasicismului vienez, unor importante pagini beethoveniene, de asemenea marilor creații ale muzicii secolului XX, lucrări datorate lui Arnold Schönberg, unor compozitori actuali din România, cum este eruditul maestru Hans Peter Türk
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]