3,116 matches
-
1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Aici sunt incluse două întrebări. Una se referă la sfârșitul comunismului, cealaltă la modul în care s-a petrecut totul. Continuitatea regimurilor socialiste din Europa de Est, așa cum erau ele configurate la sfârșitul anilor 80, nu prea avea sens. Diferențele erau enorme între ceea ce numeam "comunism" în Albania și Ungaria. Sau între România lui Ceaușescu și Polonia lui Stanislaw Kania. În ciuda a toate, într-un fel sau altul, schimbările trebuiau să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pe care observația atentă il conferă, de a prelua moștenirea ascendenților și a o transmite urmașilor. Ceea ce preia și transmite în fapt este zestrea genetică (ceea ce genetica avea să demonstreze cu prisosință mai târziu) care, în același timp, îi și configurează structura pentru îndeplinirea acestei finalități. Prin urmare evoluția și organizația sunt inconștiente pentru ființă, iar scopul ei este complet ignorat, conchide Paulescu. Ceea ce zigotul conține - in potenția - este în fapt codul genetic, structurat în gene alele (perechi), la rândul lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Teodorovici și Florin Lăzărescu și am constatat că fiecare dintre noi refuzase o oportunitate la București tocmai pentru a nu părăsi Iașul. Și nu suntem singurii care am făcut asta. Atitudinea e de dată relativ recentă și probabil că se configurează prima generație postbelică ieșeană care nu stă cu gândul să fugă în capitală. Cu Tarantino la Chișinău Doris Mironescu Un pariu complicat se află la originea romanului publicat anul acesta de Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev. Autorul, critic literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ce are șanse mai reduse de succes. Toate aceste efecte speciale cu secvențe de comunicare se combină dînd naștere unor efecte macroscopice. Din confruntarea interpretărilor sau din afinitățile acestora, rezultă reprezentări care se cristalizează în jurul indivizilor, forțelor, ofertelor, mizelor care configurează scena electorală. Convergența simbolică, după Bormann, se prezintă ca un termen acceptabil pentru exprimarea acestui efect de compoziție a tuturor interpretărilor aflate în circulație, fie că provin de la candidați, de la persoanele supuse sondajului, de la mijloacele media, de la forțele politice sau
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
principiilor unitare în structurarea semantica și materială a unei limbi". Tipul "corespunde principiilor de structurare a unei limbi și reprezintă coerentă și omogenitatea ei funcțională, subiacente varietății și diversității funcțiilor și procedeelor specifice de la nivelul sistemului"136. Consecințele acestei înțelegeri configurează, după părerea Emmei Tămâianu, tot atîtea aspecte sub care se manifestă diferența fundamentală dintre tipologia integrală a limbilor și tipologiile de procedee lingvistice: (1) Tipologia integrală nu privește "morfosintaxă" în sens restrâns (forme și construcții care apar ca atare într-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o matrice deductiva, deoarece tipurile: (I) sînt descoperite progresiv, printr-o cercetare funcțională coerentă, dusă pana la ultimele ei consecințe, si (ÎI) au propria lor structura și dinamica interioară, nefiind vorba de "tipuri unitare, strict omogene""137. Precizări suplimentare care configurează o concepție inovatoare asupra tipului lingvistic apar, printre altele, și în studiile Sincronía, diacronía y tipología138 și Sistem, normă și tip139. Un nume invocat adesea, atunci cînd Coșeriu vorbește despre tipul lingvistic, este cel al lingvistului ceh Vladimir Skalička (1909-1991
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai mult de cât reconfortant. Biologia credinței a lui Bruce Lipton ne asigură că nimic nu este pierdut dacă suntem credincioși și atenți cu noi înșine. Gândurile, trăirile, sentimentele și comportamentele noastre nu sunt întâmplătoare. Orientate spre bine, ele pot configura de pe acum noul model de spiritualitate umană, atât de mult visat de antropologii dintotdeauna. Pașapoartele biometrice și conspirațiile fiarei apocaliptice La începutul anului 2009, Parlamentul European a votat revizuirea Regulamentului din 2004 privind întărirea securități statului și cetățenilor. Din totalul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
valabilă, mutandis mutatis, și în cazul relaționării literaturii cu alte arte: muzica, teatrul, filmul. Indiferent de epocă istorică, se știe, literatura n-a fost și nu poate fi considerată izolat de celelalte arte. Unele curente literare (ca expresionismul) s-au configurat mai întâi într-o altă artă și abia apoi s-au manifestat și în literatură. De altfel, sincronizarea între arte este relativă și sunt epoci istorice în care se instaurează decalaje temporale în manifestarea aceluiași curent în diferitele arte. în cadrul
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
ei, literatura furnizează textul altor arte. Astfel, oratoriul Miorița (pentru trei soliști, cor și orchestră) al lui Anatol Vieru constituie o impresionantă reinterpretare a unei viziuni asupra vieții și a morții, identificabile în balada populară; o zguduitoare construcție sonoră ce configurează o meditație asupra condiției umane este opera Iona, a aceluiași Anatol Vieru, operă ce are punct de plecare drama omonimă a lui Marin Sorescu. Au existat însă și epoci, ca sfârșitul veacului al XIX lea, în care s-a promovat
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur"), Eminescu descoperă astfel în realitate „profunzimea, spațiul interior, infinitatea" experiență prin care poetul . El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne", configurând universul în spații cosmice nelimitate: (Sărmanul Dionis ). în felul acesta a gândit poetul și vechea cetate a Daciei care se bucură de privilegiul unei existențe eterne, pentru că ea niciodată nu se va transforma în ruină, ci se poate metamorfoza, prin
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
în poezia lui Eminescu în simboluri diferite „imagini ale unei mitologii neînchise" (Zoe D. Bușulenga) ce se concretizează în descrierea unor spații nelimitate, cum ar fi muntele imens unde își aveau sălaș zeii: (Memento mori) Două tipuri de spiritualitate se configurează în opera eminesciană una închisă, în care cunoașterea e imposibilă (spațiile descrise întruchipând simboluri ale regresiunii) și o alta deschisă cea dacică, în care limitele dintre cele două lumi nu există, cunoașterea și comunicarea între cer și pământ fiind posibile
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
cultivat dintotdeauna, am încercat să includ cântăreața - a cărei importanță mi se părea incontes ta bilă - în istoria specifică a țării sale. Mai mult, într-o dimen siune vocală absolută. Cu alte cuvinte, cine era Viorica Cortez și cum se configura personalitatea ei în acei ani, imediat după afirmările sale succesive în prestigioasele concursuri de canto internaționale de la Toulouse și s’Hertogenbosch? Era o cântăreață-actriță, în multe privințe comparabilă cu marea Gianna Pederzini, care continua glorioasa tradiție a ar tiștilor români
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
definitorii, specifice ale acestuia și, am adăuga noi, ale întregii Europe în devenire. Continentul nostru reprezintă o unitate spirituală, iar specificitatea Europei s-a făcut în raport cu Asia, iar mai recent cu America. Dorind să definească ce este Europa, Nietzsche a configurat „conceptul cultural al Europei”, America fiind „țara-fiică a culturii noastre”, iar Rusia exprimând „ceea ce curge din Europa spre Asia”. Acest concept include numai „acele popoare și părți de popoare care au un trecut comun în grecism, romanitate, iudaism și creștinism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
este problema „lor”, ci a „noastră”. Perspectiva de analiză este una cu totul particulară. Amintind că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului următor (cu alte cuvinte, atunci când se declanșează revoluția industrială, se configurează liniamentele vieții democratice, deci atunci când viața societății intră pe făgașul ei modern) un număr de cuvinte „de capitală importanță” au apărut în limba engleză ori au căpătat un nou înțeles, autorul precizează: „Există de fapt un pattern general al schimbării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al culturii și climatului socio-uman. Odată cu evoluția teoriilor organizaționale, practicile manageriale au deplasat treptat accentul de pe palierul productivității și al eficienței, specific managementului științific în reprezentarea căruia indivizii erau un simplu instrument pentru atingerea scopurilor organizației, pe latura relațională ce configurează o dinamică a factorului uman. De altfel, majoritatea cercetărilor efectuate la începutul anilor 80 atrăgeau atenția asupra raționalității extreme a organizațiilor, asupra accentuării greșite a acesteia. În mod normal, într-o organizație cele două paliere nu numai că trebuie să
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pentru o anumită comunitate profesională (de exemplu, excesul limbajului de specialitate, chiar și în situații care nu impun acest lucru, se poate transforma în "limbaj de lemn"). Nu se poate vorbi de existența unui moment zero al constituirii elementelor care configurează cultura școlii și de cele mai multe ori nici nu suntem conștienți de existența lor. Dacă aspectele ce vizează structura de profunzime a culturii școlii nu pot fi reperate și înțelese decât prin prisma experienței dobândite la nivelul școlii, elementele vizibile sunt
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fundamentale ale acesteia (concepția despre om, valorile societății, idealul educațional); * proiecte pedagogice/curriculare ce au rolul de a anticipa derularea activităților și proceselor educaționale concrete (de exemplu, proiectul didactic); * proiecte instituționale, fundamentate pe inovarea, schimbarea, dezvoltarea structural-funcțională a școlii. Deși configurează activități distincte, între cele trei categorii de proiecte există o relație de interdependență. Astfel, proiectul educațional vizează politica educațională, transpusă în programe de reformă a sistemului educațional în ansamblu. Valorile promovate prin reforme vor reprezenta la rândul lor repere axiologice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Comunicarea de masă asigură schimburile (interacțiunile) dintre cei trei actori principali ai noului spațiu public. Această reprezentare legată de spațiul public sintetizează particularitățile mecanismului democratic actual care funcționează prin interacțiunea dintre actorii politici, comunicarea de masă și opinia publică. Se configurează deci o nouă dinamică politică bazată pe interacțiunea dintre putere, mass-media și opinia publică. Mai mulți autori contemporani au adăugat contribuții importante la teoria spațiului public, în sensul lărgirii sferei acestei noțiuni și al depășirii limitelor teoriilor criticiste, inclusiv a
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
un referent propriu, autonom de lumea extraverbală, preexistentă. În calitate de instrument de comunicare al artei, limbajul este guvernat de funcția poetică, care convertește comunicarea lingvistică în comunicare estetică. Distingându-se prin dezvoltarea unor relații semantice și sintactice inedite, limbajul poetic se configurează între constrângerile sistemului lingvistic căruia îi aparține și elanurile creatoare ale emitentului. Mai mult decât orice alt tip de limbaj, cel poetic are ca trăsătură definitorie expresivitatea, rezultat al viziunii originale a artistului. Caracterizat de regulă prin raportare la limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele interne ale funcționalității limbajului politic, în accepțiunea structuralistă a "autarhiei textului", este eludată în cadrul abordării semiotice printr-un permanent du-te-vino între interiorul și exteriorul limbajului politic, prin raportare constantă la parametrii situaționali care configurează individualitatea semiozei politice. În calitate de metaștiință, semiotica favorizează analizele interdisciplinare, urmărind studiul limbajului politic la trei niveluri distincte, corespunzătoare celor trei dimensiuni ale semiozei: a) studiul structurilor formale, al relațiilor dintre semne (sintaxa); b) studiul relațiilor dintre semne și obiectele desemnate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
activități/ acțiuni politice: anarhic, contrarevoluționar, democratic etc. Investigarea vocabularului politic impune precizarea criteriilor de delimitare a acestuia, ca instrument al cunoașterii și comunicării politice și ca rezultat al efortului de conceptualizare a fenomenelor de pe scena politică. Specificul lexicului politic este configurat de funcțiile pe care le îndeplinește și de interferențele pe care le înregistrează cu alte tipuri de lexic, în special cu cel juridic-administrativ și cu cel publicistic. Analiza semantică debutează cu stabilirea unui inventar lexical, cu indicarea ocurențelor fiecărei unități
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetului și operează deschideri analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor pe care le înregistrează scrisul jurnalistului. În acest sens, studiul de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminescian ilustrează la nivel semantic particularitățile codului lingvistic utilizat în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, relevând, dincolo de conținutul informațional caracteristic discursului mediatic, valorificarea la nivelul structurii profunde a unor mituri, credințe și simboluri naționale, care configurează opțiunile și atitudinile politice ale jurnalistului. 5.3. Pragmatica Interesată de modul în care comunicatorii își adaptează limbajul la profilul interlocutorului și la datele situației de comunicare, pragmatica evidențiază fenomenul de co-producere a semnificației. Într-o astfel de perspectivă, sensurile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a fi citite în fața unui public. "Autorul lor are o audiție lexicală bogată, un simț acut al ritmului și își mulează scrisul pe tiparele colocvialității curente"462. Tonul jurnalistului se pliază potrivit subiectului și așteptărilor cititorului ideal pe care îl configurează textul articolelor: "Ceea ce li se pare curios patrioților e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înțelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră ai cării membri s-au îmbogățit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]