4,658 matches
-
este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
superior de oameni și de mașini au adoptat metodele lui. Mașinile existau înaintea Blitz-ului, dar era nevoie ca oamenii să se obișnuiască cu mașinile, în vederea unei noi integrări. Odată cu aceasta, superioritatea apărea automat. În anii care au urmat păcii confuze a acelui de-al doilea război mondial, din ce în ce mai mulți oameni îmbrățișau concluziile laborios formulate de către noua știință și semantica generală plecând de la experiențele cunoscute. Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
făcu semn căpitanului Free să o ia înainte. Fără să scoată o vorbă, coborâră pe scară. Intrau într-o lume diferită. Acolo, oamenii râdeau, dincolo se auzeau strigăte, zgomotul unor mișcări diverse. Pentru Gosseyn, acestea însemnau perceperea unui flux nervos confuz. Ușile dormitoarelor erau deschise și oamenii stăteau prin culoare. Luau poziția de drepți la trecerea căpitanului Free, dar reluau numaidecât poziția de repaos. Gosseyn spuse: - Oamenii știu adevărul? Comandantul făcu semn că nu. - Ei cred că facem drumul între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sociologii a Parisului. Dar capitala este multiformă, încîlcită și complexă pentru lectorul sau vizitatorul neavizat. Reperele spațiale și statisticile sînt indispensabile înțelegerii mizelor sociale, economice și politice ale acestui oraș excepțional. Pot fi oare descoperite structurile acestui mozaic în aparență confuz? Pentru asta, trebuie să retrasăm modul în care Parisul s-a constituit de-a lungul secolelor, în interiorul diferitelor sale incinte, dezvoltînd mari opoziții între malul stîng și malul drept, între cartierele din est și acelea din vest. Care sînt motivele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dispun de niște posibilități fantastice. Ambele trebuie antrenate la maximum, dar mai ales, trebuie astfel organizate încât să acționeze în mod coordonat. De fiecare dată când această coordonare, sau "integrare" nu se realizează, avem de-a face cu o personalitate confuză: victimă a hiperemotivității și, în fapt, a tuturor tipurilor de nevroze. Însă, atunci când integrarea cortico-talamică s-a realizat, sistemul nervos poate rezista aproape la orice șoc. Gosseyn se opri, amintindu-și de șocul la care a fost supus, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum nu mai era. Căci ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
transportase distorsorul. În timp ce înaintau aproape alergând, zgomotul se mai diminuă puțin ca și numărul de camioane și avioane. Doar forfota, fără îndoială, continua să rămână destul de activă. Șuieratul aparatelor de tăiere, zăngănitul sonor al bucăților de metal care cădeau, agitație confuză, se manifestau peste tot, dar la o scară mult mai redusă. Pentru o sută de oameni și o sută de camioane în partea din față, aici erau numai douăzeci dar care trudeau din greu cu aceeași intensitate, cu aceeași frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și personalitatea. Ici, colo, probabil mai rezistau mici grupuri de celule care funcționau haotic, mase de neuroni, care formulau imaginea proprie a morții iminente. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu dacă ați aflat despre ei, adăugă, scrie în ziarul de ieri. Matale ești sigur că nu-i Jack, adică Spintecătorul! — De ce? întrebă Costache, ușor confuz la acest „matale ești sigur“ întrucât, într-adevăr, el eliminase din capul locului această ipoteză. Poliția din toată Europa și toată presa erau pe jar din cauza ucigașului. — Fiindcă-i om bun, l-am văzut. Seamănă puțin cu domnișoara Iulia, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se ațintiseră asupra lui. IV McAllister înțelese că avea din nou nevoie de oglindă pentru a-și dovedi că trupul lui face față cum trebuie situației. Măsură cu privirea chipurile bărbaților adunați acolo. Fabricanții de arme alcătuiau un tablou destul de confuz, stând jos sau în picioare ori sprijinindu-se de vitrinele pline cu arme strălucitoare. Și parcă erau mai puțini decât îi ieșiseră la numărătoare mai înainte. Unul, doi - douăzeci și opt, cu fată cu tot. Ar fi putut jura că fuseseră treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce cauți în Est? E ca și cum unul din caii mei s-ar îndrepta singur spre abator. Știi, m-am gândit totdeauna că aici chiar e Europa, mi-am dorit să ajung într-un loc ca ăsta... — Serios? Îți plac lucrurile confuze. — Dimpotrivă, ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mâinii. După cum apa purifică, mâna ajută la comunicarea cu puteri superioare (prin rugăciune, amenințare), tot așa rememorarea prin cuvinte a funcțiilor și liniilor mâinii are funcție terapeutică și ajută la strategia de liniștire, de depășire a momentelor existențiale ambigue, nesigure, confuze. Ritmul existențial apare situat sub o zodie, permanent raportabilă la noi înșine, zodie bazată pe legi și pe număr, ca relație dintre nume și numere vizibilă în corpul uman. Emblema comunicării umane rămâne raportată la formele mâinii, imagini proiective ale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cunoștințelor, se realizează utilizând ca punct de plecare manualul de istorie. Or, Micul dicționar al colegei noastre are importanta calitate de a sistematiza, de a ierarhiza, de a clarifica orice posibilă nebuloasă, de a așeza în mintea cititorului eventuale informații confuze sau generatoare de confuzii, datând dinainte de clasa a IV-a, în timpul și chiar după ultima clasă din ciclul primar, căci valabilitatea utilizării lui se extinde - de ce nu ? - și în anii următori de studiu. Căci Micul dicționar de față, fără a
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Prima apologie cuprinde a doua căsătorie după divorț, și chiar se limitează la aceasta, dacă se ține cont de context. Este dificil să se precizeze sensul celei de-a „doua căsătorii” despre care vorbește Atenagora, pentru că acest pasaj este foarte confuz. Dar nu se pot trage concluzii în privința lui Irineu și a lui Tertulian din Ad uxorem, pentru că ei se exprimă prea pe scurt și vag, fără a folosi termenii în chestiune. Dacă Teofil din Antiohia și Minuciu Felix laudă „monogamia
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
razna! Melania se afla pe scaun, chiar lângă ușă. Mă uitam la cameea aia caraghioasă și mă întrebam de ce o mai poartă. Tot timpul a stat acolo, fără să se miște. Da, da chiar pe scaunul dumneavoastră. Șerbănică o măsură confuz. ― Dar am afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania Lupu stinse lumina din bucătărie și intră în hol cu o farfurie de minciunele. Motanul i se încurca printre picioare. Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
I-O LUASERĂ NEIERTĂTOR ÎNAINTE ÎN ZECE-DOUĂSPREZECE DOMENII. NU MAI PUTEA NICI MĂCAR SĂ-ȘI PLĂNUIASCĂ PROPRIA LUI PROTECȚIE, DEOARECE TEHNICILE EDUCATIVE CARE LE MODELASERĂ CREIERELE ÎNCĂ DIN COPILĂRIE ERAU INUTILE CÎND LE APLICA MINȚII LUI, ÎNCĂRCATĂ LA CULME DE RĂMĂȘIȚELE CONFUZE ȘI DEZORDONATE ALE UNOR VEACURI DE INTEGRARE, ÎNAINTE DE INVENTAREA TEHNOLOGIILOR ATÎT DE PRIMEJDIOASE ACUM PENTRU EL. SPIRITUL ÎI ERA ÎMPOVĂRAT DE OBOSEALA PLICTISITOARE A NENUMĂRAȚILOR SĂI ANI DE ACTIVITATE. TENSIUNEA APĂSĂTOARE A SCOPULUI SĂU TRANSCENDENTAL, CARE-I CEREA SĂ ASCUNDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lecția unei morale a războiului în care binele și răul încetează să mai aibă vreo semnificație particulară. În acest colț de lume, în care se întâlnește fanatismul republicii de la Salo și ethosul marțial al comuniștilor lui Tito, gesturile sunt adesea confuze, iar politica de alianțe este gândită fără ca perspectiva sacrificării fostului tovarăș de luptă să mai conteze în cele din urmă. Oamenii din „SOE”, cei pe care îi escortează și cei pentru care riscă Morgan însuși, sunt executanții unei politici, iar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sânt de părere că e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încît i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari"... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, "ce dracu de vânători mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]