3,537 matches
-
vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și lumea începe să fie contemplată nostalgic; lucidă, ne mărturisește: "Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să-mi semene". Fără să fie expresionistă în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volumul "A treia taină", devine retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale unor probleme de viață care, prozaic spuse, ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Va trebui să fiu ca dânșii domn,/ Ei pleacă eu rămân în zestrea lumii" ("Scrisoare neterminată a lui Ion Vodă la Rășcani"). Istoria este fructul experiențelor umane, căreia poeții, măcar ocazional, îi poartă mesajele. O efigie, turnuri vechi, mănăstirile sunt contemplate și evocate cu demnitatea omului care le-a creat și care continuă să le însuflețească. Poeții se adaugă ei înșiși, se raportează analitic, separând elementele constitutive ale unei lumi dispărute și încercând să modeleze un alt ansamblu, mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar și la perlă, smarald, înger, șarpe, otravă, elemente cunoscute în lirica argheziană. O primă ipostază este similitudinea cu divinul: "toți mă credeau el, chiar și eu însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom care dorm/ Tu ești o stea care A/ Degeaba curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetic idei științifice, construcții teoretice de anvergură. Numind mari spirite din sfera științei, (Ptolomeu sau Euclid), poetul elogiază efortul etern de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
demiurgică în care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea că arta cere sacrificiu: " Voi vă veți îndepărta de mine/ Lăsându-mă să mă prăbușesc singur/ De pe propria-mi zidire/ Așa cere tradiția" ("Meșterul Manole"). Într-o zi însă își va contempla arta, solemn, ca Nero, pentru că "nu se poate ca nici o literă să nu fi fost bună". Așa se explică marea precauțiune a poetului, nevoia permanentă de echilibru; poetul dă sfaturi și își dă sfaturi: "Verificați-vă poziția în care dormiți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pădure, de ambră și de nor/ în floare grea de săruri saturată." Și poemul devine aspru, cald, transparent, iar poetul se întreabă neliniștit dacă "unghiul va fi adiacent cu ceea ce se cheamă poezie. Poetul va scrie o poezie civică, va contempla istoria, va încerca o mitologizare a cotidianului, revenind din când în când Ia suprarealism, ca în ciclul "Capricii". Ca toți poeții din generația sa, V. Teodorescu va cânta țara, cu predilecție Dobrogea aridă, Medgidia, Istria: "Deliormanul șade pe labe ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ta?, ți-ai și început călătoria... Totul începe cu pasiunea. Dincolo de pasiune este iubirea, dincolo de iubire, prietenia, dincolo de prietenie, cunoașterea de sine. Dincolo de cunoașterea de sine, Nimicul; dincolo de nimic, Totul; dincolo de Tot, oglinda propriului nostru chip. Iubirea supremă să-ți contempli propriul chip. Contrariul narcisismului, care nu este decât contemplarea unei măști... Adevărata noastră față este cosmică. De aceea, orice altă mască este comică, tragică, tragi-comică, sau chiar neclintită." (Basarab Nicolescu, Teoreme poetice) Vineri, 1 februarie, 2008 Consiliu, mare consiliu profesoral
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici timp, nici loc / Și nu cunoaștem moarte. Partea a patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expresivă a dorinței de a cunoaște sensul existenței („omul în fața vieții“) se află în primul tablou. Privind marea (figurată prin cercu rile desenate cu creta), Iona trăiește iluzia unei existențe libere, chiar dacă este conștient de ghinionul înscris în destinul său. Contemplând însă peștii din acvariu și încercând să depășească prin joc situația nefastă, eroul descoperă analogia între destinul său de pescar ghinionist și cel al peștilor. Metafora oamenilor-pești exprimă momentul conști en tizării propriei existențe, limitată în timp și în spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o iubește pe Otilia, însă dragostea lui este subminată de incertitudini, de comportamentul derutant al fetei. Astfel, în august, ei petrec două săptămâni la moșia lui Pascalopol, dar Felix nu îndrăznește săși mărturisească iubirea, nici măcar în momentele de vis când contemplă „pulberea de stele“, culcați pe căpița de fân (cap. VI). Alte episoade prin care se cristalizează povestea romantică a primei lor iubiri sunt, în aparență, banale, dar pitorești, prin intervențiile unor personaje precum zgâr citul moș Costache, arivistul Stănică Rațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
marcată de o înaltă înțelegere a sentimentului care poate da sens existenței umane și, în același timp, este însoțită de un scepticism dezo lant. Convingerea că dragostea e efemeră se exprimă plastic, prin analogie cu luna pe care eroina o contemplă fascinată, conștientă însă că nu poate so atingă, so țină în palme. Toate aceste idei și stări de spirit sunt formulate întrun limbaj simplu în aparență, dar folosirea unor neologisme (corespunde, realități, intenție) denotă o informație cul turală și o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre mine) Desigur, reflectarea cea mai expresivă a secvenței tematice „omul în fața vieții“ este integrată primului tablou. Privind marea (figurată prin cercurile desenate cu creta), Iona trăiește iluzia unei existențe libere, chiar dacă este conștient de ghinionul înscris în destinul său. Contemplând însă peștii din acvariu și încercând să depășească prin joc situația nefastă (pescuiește în acvariu), eroul descoperă analogia între destinul său de pescar ghi nionist și cel al peștilor. Metafora oamenilor-pești exprimă momentul conștientizării propriei existențe, limitată în timp și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai mult teoretice. Sfârșitul protagonistului nu va întârzia să se producă prin însingurarea datorată inadecvării sale istorice, ceea ce îl face pe criticul Emil Manu să-l compare pe Moromete cu "un rege Lear al țărănimii din Câmpia Română". Dacă tatăl contempla un destin istoric depășit, fiul, Nicolae din "Marele singuratic", visa la niște idealuri sociale la fel de imposibile, utopii ce s-au dovedit pernicioase, căzând într-o veritabilă decompensare, vindecată prin eros și autoanaliză. Treptat, Marin Preda va abandona epicul fastuos al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
stea în sus, să umble. Se bucura de mișcările lui ușoare, de acel vid căscat sub plastronul cămășii, care îi ventila așa de bine răsuflarea." "Dizolvat" de izbucnirea sîngelui purificator, Maxențiu se trezește într-o nouă viață, pe care o contemplă cu evlavie. El însuși devine simplă "transparență", opusul corpului material pe care-l suprimă în imaginație, opusul reificării simbolice prin care îl condamnă plastic și explicit Ada Razu. Caracterul spiritual al transformării nu lasă nici o umbră de îndoială. În beatitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Muzica lui Bacovia este dizarmonică, sincopată, țipată la trompetă, histerică" (N. Manolescu). Poezia Plumb poate fi considerată expresia concentrată a creației bacoviene. Lacustră Unul din motivele fundamentale bacoviene este acela al ploii, al umezelii, al singurătății. În poezia Lacustră, poetul contemplă ploaia, la început senzorial "aud plouând", "aud materia plângând", într-o atmosferă monotonă. Metafora "locuințelor lacustre" sugerează un sentiment al izolării, într-o provincie pustie, spaima întoarcerii materiei în haosul primordial. Ploaia a devenit un mod de existență a materiei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
instinctive, primare: "Un gol istoric se întinde/ pe-aceleași vremuri mă găsesc", poetul este martorul prăbușirii piloților: "... și simt cum de atâta ploaie/ piloții grei se prăbușesc", care trimit la "stâlpii universului", la prăbușirea universului. Dacă în prima strofă, poetul contemplă ploaia ca fenomen meteorologic, în ultimele versuri ploaia semnifică pulverizarea planetară. Poezia este structurată în patru catrene , păstrează tehnica prozodică din Plumb, are efecte muzicale sumbre provocate de rimele ("vestmânt" "vânt"; "plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei umane între contemplația apolinică și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Prepeleac este o înțelepciune plină de voioșie. Amintiri din copilărie I. Creangă s-a născut într-un Humulești mistic, despărțit de Târgu-Neamț, de "Ozana cea frumos curgătoare". În acest spațiu al Amintirilor din copilărie se mișcă Nică, un "copil năzdrăvan", contemplând Ozana, dumbrăvile, clăcile, țarinile, horele, rudele, lumea satului. Aici are loc un "popas contemplativ" (T. Vianu) al adultului care evocă universul copilăriei, satul natal: "sat mare și vesel, împărțit în trei părți care se țin tot de una: vatra Satului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au o anume dinamică sugerată de verbe, substantive, adjective. Poetul urmărește drumul astrului, martor al spațiului infinit, terestru sau cosmic, după care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești/ Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!" Tabloul al doilea prezintă spectacolul variat al umanității. Sunt aduse în față, prin antiteză romantică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții: " Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Portretul savantului simbolizează superioritatea omului de geniu preocupat să descifreze tainele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Totuși tu ghici-vei chipu-i/ Și de plânge, de se ceartă/ Tu în colț petreci cu tine/ Și-nțelegi din a lor artă/ Ce e rău și ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și parodică asupra unor obiecte, o meditație despre soarta artistului. Eroul este un inadaptat superior, dezamăgit, care caută într-o carte de astrologie, semnul menit să te transpună în adâncurile sufletești. Acesta găsește o pagină în care se întretăiau cercuri, contemplă constelațiile, închise ochii să poată visa și când îi deschide, văzu o fată cu chip de înger. Dionis privi liniile roșii care începură a se mișca, puse degetul în centrul lor și simți că este tras în trecut. În urma metamorfozei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cunoscător de oameni, se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor și a statului. Față de Ana exercită o fascinație diabolică, acest om fără suflet, fără lege, fără credință, gata oricând la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în locuri cu mlaștini și păduri negre, străbătute de porci și porcari primitivi (Răuț, Săilă, Buză-Ruptă, Lică Sămădăul, mai marele lor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stare crepusculară, adică o tulburare calitativă a conștiinței, declanșată de o boală numită beție patologică. Dar ce legătură are crima cu viața erotică a fetelor? Sindromul Michelangelo Fetele au și ele stările lor aproape crepusculare. S-a observat că, după ce contemplau operele de artă ale lui Michelangelo, unele iubitoare de artă rămâneau într-o stare de confuzie, și apoi leșinau pur și simplu. După aceea nu-și mai aminteau prea multe detalii din ceea ce admiraseră... Nu, aceasta nu este neapărat o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]