33,831 matches
-
cea oficială, nu se mai bucură de prețuire. Din contra: i se asociază o conotație negativă. Acest fapt nu se datorează slăbirii sentimentelor patriotice ale poeților, cum par să gîndească unii, regretînd în gura mare lipsa de atenție acordată de contemporani evenimentelor și datelor istoriei naționale. Faptul se datorează schimbării conceptului de poezie. De mai bine de o sută de ani prin poezie nu se mai înțelege versificația și cu atît mai puțin aceea pe teme patriotice, dar lirismul, subiectiv, personal
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
cîtă este, absolut personală, în vreme ce el încerca, tocmai dimpotrivă, să se așeze pe aceeași lungime de undă cu tovarășii săi de acțiune politică și de literatură. De la Ion Pillat la Ion Negoițescu destui critici l-au citit ca pe un contemporan al lor. Dar Alecsandri nu e contemporanul nostru. Aparține altui timp literar. Și, numai acceptînd ce ne separă, îi dăm șansa de a-și ocupa locul în istoria literară. Ca și lui Alexandrescu, Bolintineanu și celorlalți, de care e apropiat
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
ar mobiliza, dacă n-ar avea ceva mai important de făcut etc. Dar Orbitor... Orbitor se situează în mod evident la un nivel foarte greu de atins, este o carte de Premiul Nobel, în comparație cu care aproape toate cărțile scriitorilor români contemporani de prin librării par o tristă maculatură. Orbitor este chiar orbitor, făcându-le pe numeroasele cârtițe ale literaturii să clipească dușmănos. Pentru ca acum Mircea Cărtărescu să adreseze, involuntar, mediocrilor o nouă provocare, publicând un Jurnal care este așa, de-a
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
vorbesc și citesc. Pe de altă parte, nu gîndesc în română, dar simt în română, pentru că simțirea nu o pot anula și nici nu vreau. Care este cititorul dv. ideal? Cititorul meu ideal este un om modern, ancorat în lumea contemporană, atent la tot, în sensul inovației, un om dornic să gîndească atunci cînd citește. Asta m-a făcut să dezvolt un stil economic, fără ornamente, dar nu ermetic. Sînteți autorul unui roman "algebric", Cybernetic Conspiracy. Puteți să vorbiți mai mult
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
care nu s-au influențat direct unele pe altele. Cititorii care trăiesc într-o lume globală descoperă intertextualitatea în referințele la culturi îndepărtate. Borges, Calvino și Eco sînt recunoscuți pentru practicarea acestui tip de intertextualitate interculturală; dar și scriitori chinezi contemporani ca Mao Yan (autorul Republicii Vinului) și Gao Xingjian (autorul Muntelui Inimii) se referă la texte din culturi îndepărtate. Văd în acest demers o posibilitate de a re-conecta literatura cu cultura în sens larg și de a vedea în scriitori
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
în care, reformulate și ideologizate de presă, unele clișee se reîntorc în spațiul cultural care le-a generat. Andrei Oișteanu își asumă serioase riscuri (și cititorul înțelept va aprecia valoarea acestor riscuri), pentru că citează discursuri antisemite ale unor figuri politice contemporane cu ceva succes. Cititorul va regăsi, de asemenea, în structura lucrării, opoziția consacrată de studiul din Mithos & Logos, dintre "evreul imaginar" și "evreul real". Tehnica de arheolog a autorului, ce descoperă documente inedite și surse uitate, este dublată de o
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
la Maiorescu) la români, pe care au observat-o mulți comentatori, nu îi scapă, se pare, nici "romstrăinul" Sorin Alexandrescu. Eseul Este cultura română o cultură marginală? pune o problemă extrem de interesantă legată de valori și de ierarhie în cultura contemporană: "paradoxul face ca acum, cînd optzeciștii ar trebui să ocupe centrul, ei să sosească într-o lume fără centre. Cărtărescu și Nedelciu sînt mari scriitori, dar nu mai sînt și scriitori "centrali". Ei sînt valori, dar nu știu dacă vor
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
Andreea Deciu Despre rolul intelectualului în societatea contemporană s-a scris deja mult, mai ales în spațiul francez, dar problema rămîne cu toate acestea dezamăgitor de neelucidată. Cu atît mai dezamăgitor cu cît în zona est-europeană intelectualii au fost marea speranță (nu știu dacă un optimist timp prezent
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
și istoric, nici bine determinate la un nivel teoretic. Meritul lui Michael este că propune o analiză atentă a celor două concepte de intelectual, tocmai pentru a descoperi eventualele suprapuneri. Partea doua a cărții este dedicată unei "fiziologii" a intelectualului contemporan abordată din perspectiva unei tipologii fericite: omul de știință (portretizat în persoana fizicianului Stephen Hawking, criticul-filozof (reprezentant al unui domeniu disciplinar cunoscut sub numele de "studii culturale" și universitarul-cercetător (paradigma e analizată de autor într-un studiu de caz asupra
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
astăzi este cel informatic, despre care am scris de mai multe ori și care se caracterizează prin răspîndire mare, evoluție rapidă, elemente familiare, terminologie de specialitate, puternică influență - doar parțial adaptată - a unei limbi străine (engleza, în acest caz). Fenomenul contemporan are însă și un aspect imprevizibil și destul de spectaculos: într-o bună măsură, jargonul se reapropie de argou. Nu în totalitate, evident; partea sa cea mai îndrăzneață regăsește totuși condițiile esențiale de existență a argoului ca limbaj secret și subversiv
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
cincea roată la căruță. De fapt, el nu e necesar, pentru că există această relație foarte captivantă între autor și actori. Dar am scris și multe alte piese care nu au de-a face cu personalități ale vieții literare, sunt piese contemporane, cum ar fi Tupilak sau Ceasul rîsului, am făcut și prelucrări după piese clasice precum Maria Stuart sau Surorile după Cehov - aceasta este ultima la care am lucrat și în prezent este jucată la Stockholm. Deci, ca om de teatru
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
se discută doar prin bancuri (arhiva.gds); "altcineva i-a învinuit pe "regățeni", și mai ales pe bucureșteni, că nu simt pulsul real din Ardeal" (arhiva on-line Monitorul) etc. Cuvîntul e folosit și ca adjectiv ("expresii neaoșe luate din folclorul contemporan regățean" (Curierul românesc 4, 1997, 10). O analiză mai atentă a uzului actual ar putea stabili în ce măsură polemicile interregionale au identificat regățeanul (din cauza Capitalei) în primul rînd cu munteanul și mai ales cu bucureșteanul (deși un mic dicționar român-englez disponibil
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
s-au înrolat, au fost răniți, au fost luați prizonieri sau au murit pe frontul primei conflagrații mondiale. Date utile, deși cunoscute, ca un fel de prelegere didactică. Ar fi bine dacă dascălii noștri de literatură le-ar aminti elevilor contemporani în intervalul dintre două escapade la discotecă numit proces de învățămînt. Ceea ce Cronicarul are a-i reproșa d-lui Vârgolici este un prea pios ton care transformă evocarea într-o banală liturghie patriotică. Mult mai amuzant, în stilul binecunoscut și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
hipermnezice și de dismorfofobie ( ), complicat cu tendința spre palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită. E mai puțin important în ce măsură va însemna ceva în istoria literaturii contemporane, decît ce poate să însemne el pentru cititorul de azi. Și pentru acesta din urmă cu siguranță va constitui o lectură plăcută. Tehnicile prozei optzeciste se estompează și se umanizează în acestă carte pînă la a deveni invizibile, ceea ce rămîne
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
guvernator. Deoarece refuză să se alăture armatei de iubite ale noului demnitar din regiune, tînăra va fi supusă la bestiale persecuții, umilită și molestată pînă la schilodire. Originală este formula narativă de spectacol în film: în fața unei extrem de emotive audiențe contemporane, un cîntăreț Pansori relatează întreaga istorie ce prinde viață cu adevărat, într-o sacadată melopee cu happy-end. Mai tînărul părinte al filmului Adio, concubina mea (Palme d'Or 1993), chinezul Chen Kaige a revenit pe croazetă în 1999 cu o
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
C. Rogozanu Să fii scriitor consacrat și să te dedici criticii pare să devină o modă în literele românești. Mircea Cărtărescu încearcă o "panoramare" a literaturii române contemporane, Simona Popescu îi dedică lui Gellu Naum o monografie, Gheorghe Crăciun înclină vizibil către critică în ultimii zece ani etc. În Trafic de frontieră. Proza generației '80. Strategii transgresive, Adrian Oțoiu, un scriitor deja foarte apreciat, cu un stil bine
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
și mai documentată". Se poate constata, la distanță de 20 de ani și după o schimbare de regim, totala divergență a evaluărilor. înainte de a fi considerat necinstit și de rea-credință, cazuistul păcătuia doar prin exces de subtilitate. în lucrări lexicografice contemporane din alte limbi, definițiile sînt fundamental descriptive și informative, uneori înregistrînd și folosiri figurate ușor ironice - fără a ajunge însă la condamnarea fără replică din DEX. Cum e de așteptat, în țările cu tradiție catolică sensurile cuvintelor respective sunt predominant
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
rămas în istoria literaturii mai cu seamă ca editor al operelor Virginiei Woolf și prin asociere cu elita literară britanică a începutului de secol XX, așa-numitul grup Bloomsbury. Autorul unor respectabile cărți pe teme social-politice, sau biografii ale unor contemporani celebri, Woolf nu poate fi judecat obiectiv ca autor, pur și simplu cu măsura pe care am aplica-o oricui altcuiva, căci implicarea lui într-un alt fel de proiect, mult mai personal și totodată depersonalizat - editarea romanelor Virginiei - l-
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
Cumpărătorii sînt oameni la vîrsta a treia. Perrault era, el, mai încrezător, cînd scria despre unele din aceste povești: "Atît timp cît vor fi pe lume copii/ Mame și bunici,/ Nu vor fi uitate." Mamele par să lipsească din ecuația contemporană și, în ruptura de o generație care s-a produs, uitarea a început să se aștearnă peste poveștile de altădată. * În următorul Monde des Livres, din 1 iunie, o notiță nesemnată atrage atenția asupra protestelor unor editori români contra vînzării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
moderat pătimaș) a apărut cu trei ani în urmă, dar mai face și azi subiectul unor vii polemici peste ocean. În esență, cartea este o pledoarie într-adevăr pătimașă împotriva unui anumit tip de gîndire, extrem de răspîndit pe arena intelectuală contemporană, atît în Europa, cît și în Statele Unite. Am numit mai sus acest mod de gîndire postmodernism, dar eticheta propriu-zisă înseamnă din ce în ce mai puțin. Mult mai importante sînt numele principalilor reprezentanți: Richard Rorty și Thomas Kuhn (mai presus de oricine altcineva), urmați
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
rabin al Genevei, Alexandre Șafran, este cunoscută și venerată de multă lume și de multă vreme. Aflat de mai bine de cincizeci de ani în fruntea comunității evreiești geneveze, D-sa deține o poziție eminentă și în universul studiilor ebraice contemporane, în care s-a impus printr-un număr de opere fundamentale, devenite titluri de referință în domeniu, mereu reeditate și traduse, precum Cabala (1960, cu patru ediții până în 1988, la casa de editură Payot din Paris, Israel în timp și
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan, sculptorul Ion Vlad ar fi împlinit anul acesta 81 de ani. în condiții normale, această dată ar fi trebuit să ne aducă aminte, măcar în treacăt, că unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani așteaptă de peste un deceniu, pentru că înainte de 1990 nici nu se punea problema, să fie reintegrat în spațiul cultural căruia îi aparține indiscutabil. Dar și acum, ca și în anii trecuți, pînă și aceste momente aniversare au trecut neobservate și totul
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
lui Ion Vlad și a redării lui climatului artistic românesc, răspunsul este și el destul de simplu: plecarea sculptorului din țară în urmă cu treizeci și șase de ani, în plină putere și în plină glorie, a lăsat în arta noastră contemporană un loc pe care încă nu l-a ocupat nimeni. Nici George Apostu, nici Paul Vasilescu, nici Vaslie Gorduz, nici Neculai Păduraru, nici Mircea Spătaru și nici generațiile mai tinere nu și-au asumat universul formal și tensiunile specifice ale
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
în toată această perioadă (din 1970, când Ștefan Bănulescu mi-a încredințat la Luceafărul o rubrică de Comentarii critice și până în prezent, când semnez Cronica literară în România literară alături de Gheorghe Grigurcu) aproximativ 2000 de cărți ale unor scriitori români contemporani. O mică bibliotecă. Pentru fiecare cronică, am citit nu numai cartea respectivă, ci și alte cărți ale autorului ei (atunci, bineînțeles, când nu era vorba de un debutant); de asemenea am consultat dicționare, panorame ale literaturii, articole de critică ale
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]