2,697 matches
-
va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mai încape la masa de birou, aproape de genunchii ei înveliți într-un ciorap fin de mètase, Acum ar trebui sè meargè! îi explic și iau în stèpânire tastaturè, mouse, întreg calculatorul care imi rèspunde mai prompt că orice iubitè, mè contopesc cu el atât de natural încât îl simt că pe o prelungire fireascè din mine însumi, Așa lucreazè Matei cu calculatorul, de parcè ar face dragoste, în felul èsta s-a exprimat o colegè de-a mea de la Institut, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întâmplare, acea sclipire înnebunindu-mè, fècându-mè sè mè regèsesc în cel ce eram pe vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o fantasmè, de o imagine construitè de propria-mi minte, o imagine cu care, atâta timp cât m-a iubit, ea s-a contopit pânè la perfecțiune, Da, surâde, cred cè ar trebui sè fiu fericitè! nostalgie?! amèrèciune?! tristețe?! în glasul ei care-și proclamè trebuința fericirii?! Și tu, Matei?! eu îndeletnicindu-mè cu aprinderea unei țigèri, un moment prielnic pentru a medita la rèspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mine nu mè deranjeazè, dar mi se pare mult prea persistent, ea asigurându-mè cè în câteva zile, dupè ce mè voi obișnui cu el nici n-am sè-l mai simt, Celèlalt, cel vechi, explicându-i eu, trecea prin porii pielii, contopindu-se cu efluviile trupului meu, integrându-se natural în complexul de mirosuri mateiene acesta nou, dimpotrivè, s-a oprit parcè că o perdea de nori joși, undeva la câțiva milimetri de obrazul meu, formând o atmosferè invizibilè și densè, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe o eliberare: voi invoca în rugăciunile mele o adevarată iarnă să acopere urmele de cenușă lăsate ca semn, să nu mai găsești drumul spre mine... Doar cu tine Seara când intri pe ușă, două zâmbete izvorăsc parcă sunt gemene, contopindu-se într-un sărut prelung. Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă albă și îmi șoptești la ureche de câteva ori „te iubesc”... Cina pentru noi este o sărbătoare continuă; ochii se întâlnesc și vorbesc în locul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-le că nu îți este frică! Așa am făcut: m-am uitat adânc în ochii lor; dintr-o dată, chipurile li s-au îmblânzit, tatuajele de pe frunte au dispărut, iar pietrele au înflorit flori. Chiromanție Dă-mi mâna ta, să se contopească în mâna mea, să ne unim liniile iubirii, să le simțim reverberațiile și apoi să le măsurăm temperatura... Să aruncăm privirea în apele line din căușele palmelor, să ne citim liniile vieții în cercurile concentrice, ca inelele din trunchiurile copacilor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
totală, înfig cuțitul adânc în cuvinte nerostite, pedepsindu-mă. Cu tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe ultimile cuvinte scrise c-un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se multiplică sufletul ca o cocă de pâine pusă la dospit, în anotimpuri; îi aud freamătul. Azi, anii și timpul cu el s-au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să-l deslușească. Felia, scanată cu raze X, va expune pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căci nu știam limba în care se adresau, le simțeam și le cunoșteam, de parcă mi-ar fi vorbit într-o limbă străveche, din care toate dialectele și limbile lumii ar fi provenit, pe care oricine ar fi înțeles-o. Se contopea cu mine. O simțeam pătrunzându-mi în suflet. Nu mă alarmam. Unirea era altfel decât fusese în cazul Sfetnicilor. Atunci, prezența lor a fost grefată în mine, pe când acum, fuziunea dintre noi era una cât se poate de naturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe când acum, fuziunea dintre noi era una cât se poate de naturală și plăcută. Știam, undeva în abisurile existenței mele, că era în ordine ca spiritul meu să se împletească cu al ei și să devenim unul. Iar pe măsură ce ne contopeam, ea se mula după cum mă simțea pe mine și se transforma sub privirile noastre, a Cronicarului și a mea. Lama devenise albă în doar câteva secunde. Se și lungise puțin și își mai pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cei din mintea ta puși la un loc și adunați încă o dată. Ea, spre deosebire de ei, nu vrea să te controleze, ci doar să te ajute. Când va prelua controlul, să nu-ți fie teamă și să nu te împotrivești. Se contopește cu tine și va deveni, pe parcursul vieții, cea mai bună prietenă și sfătuitoare. Deși tu nu-i vezi mintea și creierul, ea are mai multă inteligență și înțelepciune decât noi toți. Ea se "pliază" pe sufletul celui care o mânuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de sânge. Se opri în momentul în care simți lama rece. Sudori îi treceau de-a lungul gâtului pe măsură ce mintea lui lucra ca fulgerul, evaluând fiecare posibilitate de a ieși de aici întreg. Clipele păreau să înghețe și să se contopească cu eternitatea. După un timp incredibil de lung, își coborî mâna și se dădu înapoi, iar Eterna trebui să-și potolească setea în liniștea tecii. Trio-ul Ministrului își coborî încet armele, iar colegii mei își lăsară puștile lent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cunosc, să mă înec în cunoștințe. Am simțit o nevoie copleșitoare de a-i simți răceala și, fără să gândesc, mi-am ridicat mâna și am atins-o. Sfetnicii au strigat prea târziu "Stop!". Răceala ei mă învălui și se contopi cu mine, mă acceptă și dispăru ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Înaintea mea era doar întuneric, așa că am înaintat. Vroiam atât de mult să știu! După doar câțiva pași, am putut vedea. În fața mea era bătrânul! Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi cu al său. Era minunat! Dar apoi durerea începu. Era sfâșietoare! Era deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care o simți când moare cineva apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
auzea nici un sunet, cu excepția tunetului valurilor în întuneric și a vântului umed. Plaja Tortuguero se întindea pe aproape doi kilometri în lungul coastei atlantice abrupte din Costa Rica, dar în noaptea aceea se vedea doar ca o dungă întunecată care se contopea cu un cer negru, plin de stele. Julio Manarez se opri, așteptând ca ochii să i se adapteze la întuneric. Un om poate vedea la lumina stelelor, dacă nu se grăbește. După scurt timp, începu să distingă trunchiurile palmierilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat de lângă metrou, de la o mică papetărie, o gumă, cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu sârmă, și și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va pleca curând în Europa, Germania, unde frecventează mediile de avangardă, găsește artiști interesați în direcția pe care el pornise și dorește să editeze o revistă, Fluxus, în încercarea de “a reflecta starea de flux în care toate artele se contopesc, păstrânduși în același timp funcția și mediul lor“. Contacteză numeroși artiști - Wolf Vostell, Nam June Paik și Ben Paterson la Köln, Emmet Wiliams la Darmstadt, Josef Beuys la Düsseldorf, Robert Filliou la Paris, Ben la Nisa - iar în septembrie 1962
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Ultimul otgon Caice, luntrii se contopesc cu malul, Parâme și otgoane amarnic le încătușează. În pântecele lor se sparge valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
aceste motivații pot fi prezente în fiecare dintre pelerini. Ii dau dreptate femeii și tot ce spune ea, știu deja de anul trecut. După un duș bun și un litru de lapte cu pâine, mă așez în pat și mă contopesc cu el. Incep să simt din plin toată oboseala zilei, care parcă începe să se scurgă din mine și să pătrundă în salteaua patului. Am nevoie să scap de doza aceasta de oboseală, să prind noi forțe în timpul nopții, al
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Goin, am cumpărat de mâncare pentru mâine. In dormitor mai sunt alți doi pelerini francezi, care cred că s-au dus la restaurant, lăsându-mă singur. Ca și ieri, simt oboseala în fiecare fibră și după un duș rapid, mă contopesc cu patul, dorindu-mi un somn adânc și reconfortant în care să mă eliberez de toată oboseala zilei. Ceea ce este curios e faptul că nu mă ustură tălpile și nici nu am febră musculară, nici vreo beșică la degete, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ea. Privindu-l cu mai multă atenție... am hotârât să mi deschid o portiță a sufletului. Ce puteam să pierd?! Ce putea să se Întâmple?! Da. S-a Întâmplat ceva neprevăzut. Sufletele noastre au empatizat și au Început să se contopească. Inimile noastre au Început să bată la unison, gata să ne spargă pieptul. Din acel moment, am ascultat de glasul inimii și am deschis toate porțile către iubire. Teama stătea la pândă. Teama că mă voi trezi din acest vis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiecare mărșăluind inconștient În același spațiu Închis, dintre viață și moarte.Natura Îmi cerșea privirea, invitându mă la cele mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]