2,759 matches
-
scrie dacă nu aș avea încredere în POETUL Lucian Vasiliu. Marii prieteni sînt numai cei care se ocupă cam de aceleași lucruri. Nu sînt damnat pentru că scriu, pentru că fără să știu mă refuz fericirii, ci pentru că trăiesc printre oameni de copleșitoare incultură, oameni preocupați numai de competiții și noroi (citește: bani). A pleca este unica rațiune a salvării. Bine, nu mă pierd din cauza inerției seci din jur, dar îți închipui că mă simt tare rău dînd foc spiritului numai în singurătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
zbatere există în cuvinte, pentru că ce simți nu știi bine, dar sentimentul că-n preajmă ai un POET, și nu un diletant, m-a umplut de o bucurie pe care o intuiam, dar care nu-mi fusese relevată atît de copleșitor. Am văzut anumite clipe cu tine, iată nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred. La Iași am înțeles o dată-n plus că studenția nu e doar o hlamidă de ocazie, că un poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ceva, deși, în general, cărțile nu-mi dau decît o ocazie: să privesc un CEVA și din altă parte. Poate că acum știu și mai bine să contest ce nu cred. Dar viața lui Isus mi se pare tristă și copleșitoare. Poate și pentru că noi nu sîntem în nici un fel fanatici, poezia fiind mai mult decît fanatism și descumpănire. Termin și "Maitreyi" și ți le înapoiez cu recunoștință. Nu știu dacă mă mai fericește ceva cum o fac cărțile!? Pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din marile cărți pe care le-a citit. Volumul II însă, mie, recunosc, nu mi-a prea plăcut. Îmi plac cărțile absurde, dar nu cele care cad în science-fiction. Pentru că Bulgakov "pierde" la un moment dat atmosfera stranie, atît de copleșitoare, în favoarea unor întîmplări subțiri. Dar e o carte scrisă de un d-zeu invers. Și asta e bine. Încerc să-mi pun manuscrisul la punct, e mare vîjîială prin toată camera, dar din nou nu-mi place aproape nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Suceava; îl cunosc de la Cluj) din "Napoca unire", numărul cu multă poezie! Nu crezi?! A. Borca, 6 noiembrie 1980 Bună, dragul meu! Am tăcut cam multe zile! Cum să-ți spun?! Aici, în munți, legăturile mele cu naturalul sînt mai copleșitoare decît s-ar părea. Parcă-n ciuda mea! Și, pentru mine, zăpada nu-i deloc o plăcere. M-am dezbărat de confuziile infantile, zăpada nu mă mai convinge, albul ei nu mi se mai pare curățenie, iar vîntul care sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Îți mulțumesc mult pentru "Dialog" (revista studențească de la Iași n. red.)! Și pentru cuvintele de bine! Da, mă simt mai bine în ultimul timp. Asta e foarte important! Pentru că în tot acest ultim timp am fost răscolit de stări poetice copleșitoare! Exploatate! Îți scriu cu oarecare dificultate, degetul mare de la mîna cu care-ți scriu mi-e foarte bandajat, am reușit să-l ating cu toporul, în timp ce tăiam lemne. Acum două zile am fost la P. Neamț, pentru o seară! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe, aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum, cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumusețe copleșitoare, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulțumesc fiicei mele Cristina care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viață, unice și nevisate; îi mulțumesc lui Shinya, soțul ei, un om de o rară noblețe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Avem un popor inteligent, dar neglijat, din multe puncte de vedere, se complace a trăi în compromis. Prin comparație cu ceea ce este la noi, în Japonia m-au impresionat grija și respectul față de oameni. Sentimentele și senzațiile trăite au fost copleșitoare gravându-se, în memoria și inima mea, pentru toată viața. Niponii sunt oameni cu mult bun-simț, femeile și bărbații, indiferent de vârstă, sunt curați, cocheți, veseli, bucurându-se de viață. Așa sunt educați! Au fost crescuți și educați în spiritul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Ca să înțeleg Simfonia toamnei, prietena mea, ca o bună cunoscătoare, mi-a ghidat pașii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre", într-un alt spațiu, o altă galaxie și alte coordonate ale timpului etern, ale veșniciei... A fost înfricoșător! Frica a fost atât de puternică și de copleșitoare încât, în secunda aceea, am crezut că paralizasem nu mai aveam niciun fel de putere. În picioare fiind, m-am lăsat frânt în două și-am căzut cu zgomot înăbușit pe podeaua vagonului. Mama a sesizat rapid starea mea critică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul, laolaltă cu bazinul, erau străpunse de dureri insuportabile, care-l forțau să rămână într-o poziție inertă, pentru a evita durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-a pus pe cap căciula prăfuită, într-o poziție caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând într-o poziție statică echilibrul perfect de o inegalabilă măiestrie artistică; n-a văzut imensitatea copleșitoare a acestei câmpii, nesfârșit de întinsă și de mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șaizeci de ani, nu mai era atât de iute și de sigur în mișcări. De jos, de la sectorul meu de activitate, îl urmăream cu o atenție deosebită și cu o încântare pe care o mai simt încă și acum intens, copleșitor, deși de atunci s-au scurs mai bine de șaizeci de ani. Și aceeași terapeutică stare de euforie aș încerca să o transmit și eventualilor temerari ce s-ar aventura în riscanta lectură a rândurilor ce urmează. Mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cartof în vremea secetei. În sfârșit, cel mai impresionant segment al cărții este cel al construirii bordeiului și a casei în Bărăgan. Spațiul explodează. Trecerea de la spațiul îngust și întunecat al vagonului la spațiul nesfârșit și luminos al câmpiei este copleșitoare. Simțul amănuntului, spiritul de observație, organizarea materiei epice, toate recomandă în Victor Aciocîrlănoaiei un condei strălucit. Iată cum patru copii fac o casă în Bărăgan: "Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
abordare a condiției umane prin ochii și mintea unui copil firavul Titi, introvertit, sensibil, nesupus, dar, mai presus de orice, foarte atent la tot și la toate, absorbind cu intensitate senzații și detalii nebănuite devenit un adult cu aceleași trăiri copleșitoare, critic și autocritic lucid, lipsit de ipocrizie, frământat de întrebări fără răspuns și azvârlit de destinul prea des traumatic și prea rar miraculos, precum o minge de ping-pong, între Credință și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
flacără. Pentru că, așa cum spuneam, Mihai Eminescu este și va rămîne multă vreme modelul în absolut al oricărui poet de limbă română. Nu poți face un pas în limba, gîndirea și simțirea românească fără a da de Eminescu. Este a doua copleșitoare personalitate iscată din aceste pămînturi, după Zamolxe. Marele și necunoscutul Zamolxe, pentru că românii nu și-au ordonat încă vechea lor mitologie. Deh, vreme trece, vreme vine! A. B. V-aș ruga să adresați un gând cititorilor Dumneavoastră... Nu de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tot ce e valoros și presa mass-media? Cine va câștiga? În genere, mass-media se manifestă în cotidian și extensiv. Capodopera literară, filozofică ori de alt gen, se înscrie în durată, în intensiv și profunditate. Mass-media poate dispune de o audiență copleșitoare; cartea își are fidelii si rafinați. Dan Alexandru Condeescu Fiecare clipă petrecută cu Nichita era minunată, era frumoasă... când Nichita era un om firesc, avea umor... Nichita era un bărbat frumos... dădea mereu impresia unui bărbat foarte frumos... devenise monumental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
climatul. Cred că grație alimentației ușoare evit insolația. La un moment dat un cetățean e coborât din mașină și stropit cu apă. La Salina, intrăm Întru-un bufet cu aer condiționat. E plăcut, dar la ieșire diferența de temperatură e copleșitoare. Pe la 3 după masă oprim la Russell, Într-o mică plantație de salcâmi. Constatăm Însă că locul forfotește de lăcuste. Pe drum numărul lor sporește Într-atât Încât suntem nevoiți să mergem cu ferestrele Închise. Pe șosea dăm peste un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
1951 apare poate cea mai cunoscută dintre lucrările sale, despre șamanism, publicată în franceză, engleză, germană și devenită în prezent o lucrare clasică în disciplina sa. Numeroasele eseuri, articole, recenzii nu pot fi înșiruite... Activitatea sa de cercetător și scriitor, copleșitoare ca întindere, ar putea trece drept dispersată și extravertită. Eliade nu pare a fi unul dintre acei cercetători care forează cu obstinație într-un număr limitat de probleme și moduri de abordare. El pare că atacă chestiunile din cele mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Lenin a fundamentat bolșevismul pe conspirație, pe secret. Pînă la implozia finală, legile secretului au funcționat invariabil, inclusiv pentru istorici, nu se putea apela decît la versiunea oficială, propagandistică, impusă de Putere. Astfel, arhivele țărilor comuniste debordează de secrete, sînt copleșitoare prin cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci pur și simplu despre istoria secolului XX. Cum remarca un gazetar, Bernard Guetta, citat de Monica Lovinescu: "Fără luarea cu asalt a Palatului de Iarnă n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în acea noapte a anului 1951, și au rămas în viață cîțiva. Lampa de carbid a preotului Antal mai izvorăște și azi lumină din lumină" (L.H.L.). Credința în Dumnezeu a susținut spiritul și a dat forță de a rezista, una copleșitoare, tuturor celor închiși de puterea comunistă, cu scopul de a-i distruge fizic, psihic, moral și intelectual, pentru a-i transforma în simpli executanți, unelte docile în mîinile partidului și securității. Speriați de revoluția maghiară, guvernanții, în anii 1956-1957-1958, reeditează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să lucrăm la imagistica filmului: porți, cătușe, zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor, academie și altar. Ni s-au reproșat, la un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
terorii în care am trăit și în care mulți au și murit. Intensitatea emoțională nu a pierdut aproape nimic prin trecerea din film TV în pagină tipărită. Tensiunea emoțională realizată fără artificii, doar din exprimarea realității așa cum a fost, este copleșitoare. Adevărul ne va tămădui. Dar pînă vom reuși să-l afirmăm sînt încă pași mulți și greu de urmat cît timp exponenții fostei puteri țin cu subtilitate frîiele deciziei în mîinile lor. Cum remarca Marius Oprea, președintele Institutului de investigare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nu Într-una reală, ci asemănătoatre acelor lebede din cărțile de basme nordice unde un tânâr le călărește prin văzduhul atotputernic! Pe scurt, realitatea mea, a corpului și spiritului meu, era atît de dispropoționată față de realitățile mari, brutale și copleșitoare din jur - și Încă am Înșirat numai o parte dintre ele! -, Încât eram profund convins nu numai că eu nu posed ceea ce se cheamă realitate, dar, curios, nici nu prea credeam că exist! Sau că exist doar din când În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
le eradica În câteva decenii. Și-apoi, s-a mai „Întâmplat ceva”, similar oarecum cu ce „ni s-a Întâmplat” după decembrie ’89: unitatea națională, nesperată doar cu câțiva ani Înainte, a căzut peste cele trei provincii la modul brusc, copleșitor - de fapt, o contopire a Basarabiei și a Ardealului cu vechiul regat, așa-zisa „Întregire națională”, o expresie patriotardă și puțin falsă, deoarece nu era vorba de o „Întregire” a unor teritorii, care În istorie nu constituiseră niciodată un singur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]