2,406 matches
-
bine, oricum, îl descriu ca pe un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat și blând, un om de o "curtoazie infinită". A fost unul dintre papii care a călătorit cel mai mult și primul care a vizitat cele cinci continente. Corpusul remarcabil al gândirii sale trebuie descoperit în multiplele sale mesaje și scrisori, ca și în majoritatea discursurilor sale. Încheierea plină de succes a Conciliului Vatican II a marcat istoria Bisericii, dar istoria își va aminti și de riguroasa sa reformă
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Kant, tinde să-și educe cititorul în sensul formării unei judecăți politice. Mommsen nu este doar autorul unei cuprinzătoare și valoroase opere istorice, ci și unul dintre primii organizatori ai științei istoriei. Sub conducerea sa a apărut, începând din 1863, "Corpus inscriptiones Latinarum" (Corpul inscripțiilor latine). Tot el a editat "Auctores antiquissimii" (Autori foarte vechi) și numeroase alte lucrări de drept roman. A încetat din viață în 1903. ""Mommsen a fost primul care a îndrăznit să verifice istoria în lumina logicii
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
Bizantin este un termen modern. Termenul vremii era "Ρωμανία" ("Romania") sau "Βασιλεία Pωμαίων" (Basileia Romaion), echivalentul latinescului "Imperium Romanorum" (Imperiul Roman). De abia în 1557, istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa "Corpus Historiae Byzantinae", pentru a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă. "Așadar din șederea lor în "Romania" și-au luat țiganii denumirea de "romi"." La sfârșitul secolului al XIV-lea apare o nouă categorie de populații migratoare: țiganii, oameni
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
să găsească definiții ale culturii care să poată fi utilizate atât metodologic cât și teoretic. Antropologii fac distincție între cultura materială și cea simbolică nu doar pentru că fiecare reflectă tipuri diferite de activitate umană, ci mai ales pentru că ele alcătuiesc corpusuri de date diferite care cer diferite metodologii. Un alt mod comun de înțelegere a culturii este prin definirea acesteia în funcție de părțile ei componente: Valori (idei), Norme (comportamente), și Artefacte (lucruri, sau părți ale culturii materiale). Valorile sunt idei despre ceea ce
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
Manualul Iustinian”), la începutul anilor 530. S-a încercat învățarea studenților de la drept cu Dreptul roman, prin acest manual de doar patru cărți. Munca lui Iustinian a fost terminată de "Pandectae" (sau "Digeste"), Instituțiile și Codexul fiind o parte din Corpus Juris Civilis. Acesta a fost cel mai copiat cod scris vreodată, aflându-se pe masa de studiu a studenților de la drept din țările ce foloseau Codul Civil până în secolul al XVI-lea. Dreptul roman este fundamentul multor sisteme legale din
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
turtit antero-posterior și triunghiular, se prezintă mai lat sus și se îngustează spre unirea lui cu corpul sternului. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară, 4 margini: două margini laterale, marginea superioară (baza sternului) și marginea inferioară. Corpul sternului ("Corpus sterni") numit și mezostern ("Mesosternum") este segmentul mijlociu al sternului, aflat între manubriu și procesul xifoidian. Este mai lung, mai îngust și mai subțire față de manubriu și este mai lat în porțiunea inferioară. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
întreținerea trebuitoare, a plecat de acolo."" Într-un alt răspuns din 26 august 1671 la un chestionar al congregației De Propaganda Fide, intitulat "Despre misiunea din Moldova", același misionar menționa că la Suceava era o biserică de piatră cu hramul "Corpus Domini", la care slujea preotul Grigore Gross (1635-1676), originar din Baia. Biserica avea în patrimoniu un clopot și un clopoțel de altar. Într-un raport din 1682, minoritul conventual Antonio Angelini din Campi menționa că biserica dispunea de 10 vii
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai lung text păstrat, plombul de la Larzac a fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cu alfabetul grec au fost găsite în regiuni locuite de elveții. O formație de folk metal Eluveitie folosește diverse inscripții galice, spre exemplu Plombul de la Chamalières, ca versurile iar liderul ei, Chrigel Glanzmann, încearcă să scrie și textele noi folosind corpusul existent.
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
ul a fost conceput inițial pentru a îmbunătăți imaginea estetică a unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, însă în timp a căpătat și funcții medicale. Denumirea cuvântului corset provine din francezul „corps“, care la rândul său provine din latinescul „corpus“, amândouă însemnând corp. De-alungul timpului s-a creat profesia de „corsetar“ (persoană care face corsete) și afacerea numită „corsetărie“. În Antichitate, anumite femei din Grecia și Imperiul Roman obișnuiau să-și înfășoare trupurile cu benzi late din material pentru a
Corset () [Corola-website/Science/318872_a_320201]
-
valorilor, de la creatori de școală și „folcloriști piloni“ până la culegătorii amatori care și-au dat aportul la adunarea tezaurului culturii noastre populare. Pe o treaptă valorică apropiată se situează "Mica enciclopedie a poveștilor românești" (Buc., EȘE, 1976, 478 p.) - „veritabil corpus de mitologie, credințe și artă“ (N. Bot). "Poetică folclorică" (Buc., Univers, 1979, 296 p.) propune o ruptură cu poeticile clasice care s-au ocupat de folclor, precizând faptul că poetica populară este un domeniu pe deplin autonom. Ovidiu Bârlea continuă
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
începuseră să fie citite în toată lumea arabă, primind foarte multe impresii și comentarii pozitive. Din acel punct, se axează pe limba natală, singurele scrieri în engleză rezumându-se doar la eseuri de critică literară, prin intermediul cărora și-a șlefuit un corpus excelent pentru munca sa în limba arabă. Faptul că s-a dedicat o perioadă scrierii și mai ales traducerii din engleză în limba arabă, i-a ajutat pe criticii arabi să îi analizeze mai bine creațiile și să îl cunoască
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
ei sunt următoarele: lungime - 33 m, lățimea navei - 10 m, lățimea la cruciere - 18 m, înălțimea navei - 8 m și înălțimea până la cruce - 30 m. La intrarea în biserică, în partea dreaptă, există o cruce din anul 1940 cu un corpus confecționat din tablă groasă, care este găurit de gloanțele din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. În partea stângă a intrării se află o statuetă din ghips reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria așa cum a apărut de 18
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
unde Ludovic II apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Dar acolo putea să aibă și accese de furie și să dea lumea afară din crâșmă cu violență. În 1874 a fost pentru ultima dată la München, pentru procesiunea tradițională de Corpus Christi ("Fronleichnam"). Ultima apariție în public, semioficială, a fost cea de la proba generală a primului festival muzical „Richard Wagner” de la Bayreuth din 1876. În 1881 a facut o călătorie în Elveția de trei săptămâni împreună cu un nou prieten, actorul Josef
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Halahá (ebraică: הלכה) -Halachá în pronunția sefardă și ebraică modernă, transliterat Halócho după pronunția tradițională așkenazită - este un corpus de legi religioase evreiești, inclusiv legea (dreptul) biblică (613 porunci), legea talmudică și rabinică, precum tradițiile și obiceiurile ce țin de iudaism. Iudaismul clasic nu face nici o distincție în legile sale dintre viața religioasă și ne-religioasă. Prin urmare, este
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
derivat din verbul ebraic halakh הלך, ceea ce înseamnă "a merge" .Prin urmare, o traducere literală nu conține explicit ideea de "lege", ci, mai degrabă "calea de mers". Termenul Halahá poate să se refere la o singură lege, sau la un corpus rabinic de texte juridice, sau la sistemul, în general, a dreptului religios iudaic. Rădăcina cuvîntului este semitică "aqqa", cu sensul de "a fi adevărat, adecvat". Halahá este adesea opusă textelor denumite Agada, care reprezintă o colecție de literatură rabinică, exegetică
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
anilor 400 î.Hr, Hipocrate, fiind îngrijorat din cauza obezității, care se pare că a fost o afecțiune comună în Europa de Sud, spunea: "Fie ca hrana să-ți fie medicament, și medicamentul hrană". Lucrările care i se atribuie, cuprinse în "Corpus Hippocraticum", menționau importanța moderației în alimentație și a exercițiilor fizice. Sarea, piperul, și multe alte condimente au fost prescrise sub forma unor preparate diverse (e.g. amestecate cu oțet) pentru tratarea diverselor afecțiuni. În secolul al II-lea î.Hr., Cato cel
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
exemplu îmbunătățirea programului de somn) ar avea oarecum un efect aditiv asupra tratării simptomelor distimice, împiedicându-le agravarea. Există dovezi care indică faptul că ar exista indicatori neurologici ai unui debut precoce a distimiei. Există mai multe structuri ale creierului (corpus callosum și lobul frontal), care sunt diferite între femeile distimice și indivizii obișnuiți. Acest lucru poate indica faptul că există o diferență de dezvoltare între aceste două grupuri. Un alt studiu, care a folosit tehnologia RMNf pentru a evalua diferențele
Distimie () [Corola-website/Science/326509_a_327838]
-
Vest cu teza: „Ontologia lui Aristotel. O abordare din perspectiva filosofiei istoriei”. În 2001 este Honorary Research Fellow al Centre for Russian and East-European Studies, University of Birmingham, Marea Britanie. În 2005 beneficiază de o bursă de documentare post-doctorală la Colegiul Corpus Christi, Oxford, Marea Britanie (programul „Oxford Colleges Hospitality Scheme”). Tutor: Richard Sorabji. În 2012, bursa de cercetare post-doctorală la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, unde lucrează sub îndrumarea lui Leo Cătana. A fost lector invitat la mai multe universități. în 2010 ține
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4 procese (apofize) Structurile interioare: Corpul maxilei ("Corpus maxillae") este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4 procese (apofize) Structurile interioare: Corpul maxilei ("Corpus maxillae") este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Este cunoscută existența unui corpus de Evanghelii, Fapte, Epistole și , care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Înțelesul literal al termenului "apocalipsă" este acela de "ridicare a vălului", de dezvăluire. Apocalipsa este un gen
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
și completează datele lipsă din scrierile canonice; prin aceasta ele se aseamănă cu apocrifele Vechiului Testament. Ca și acestea, ele aduc uneori mărturii referitoare la cursul unei întregi tradiții, sprijinindu-i în bună măsură supozițiile. Apocalipsele apocrife prezentate în acest corpus pot fi considerate dovezi ale modului de gândire predominant într-o epocă hotărâtoare pentru dezvoltarea creștinismului. Ele sunt importante atât din această perspectivă istorică, cât și din aceea a influenței puternice avute asupra literaturii și artei creștine în general și
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]