3,539 matches
-
și raționalism filosofic. Este de reținut aici faptul că noûs în limba greacă însemna nu numai rațiune, ci și spirit. Filosofii ionieni se fac ecoul descrierilor lui Thales din Milet și al principiilor sale de integrare și dezintegrare periodică a Cosmosului, anticipînd teoria lui Heraclit din Efes. Acesta din urmă va introduce în secolul al V-lea î.e.n. o periodizare a marilor cicluri, prin aplicarea mă-surii generațiilor umane. Heraclit, pentru care lumea este "un foc veșnic viu", supune umanitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cea a urii, și două etape de tranziție, întocmai ca în cazul ciclului Kitchin, ciclu economic scurt, fundamentat în epoca modernă. Dar ciclurile lui Empedocle sunt cicluri lungi, guvernate de principiul renașterii sau reîncarnării sufletului, cicluri ale metempsihozei organizînd evoluția Cosmosului ce tinde către echilibru. Este o concepție a divizibilității timpului, modificată ulterior de către Zenon. Această formidabilă idee a renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora a "Marelui an
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fizicii cuantice, atomii și particulele nu mai sunt mărimi separate ce acționează după legile clasice ale cauzalității, mișcările lor nu pot fi anticipate. Ele sunt părți într-o structură universală ce se bazează pe unitatea și armonia fundamentală a unui Cosmos în care nu întregul este determinat de părți, ci părțile de întreg, "o țesătură complicată de evenimen-te, în care conexiuni de diverse tipuri se substituie, se întretaie sau se combină", cum spunea W. Heisenberg. Practic, fiecare electron poartă în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său intangibil. Ordinea este implicită, nume-nologică (de la grecescul numen, însemnînd acțiune divină), potrivit unor autori precum E. Swedenborg, R. Ruyer sau a gnosticilor de la Princeton sau Berkley. Noii gnostici prezintă un model integral teocentric. Cosmosul lor seamănă bine cu cel al materialiștilor, dar e însuflețit de spirit. Se vorbește mult în prezent despre o nouă paradigmă, despre un nou și întregitor ca-dru de gîndire filosofică-științifică, care să depășească concepțiile materialiste ale ultime-lor două secole, să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sa valoare", spu-nea Stephan A. Hoeller în Gnosticismul. O nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului interior, Editura Saeculum I. O., București, 2003. Oamenii de știință ajung astăzi la concluzia că haosul ar putea fi mult mai real decît cosmosul. Suntem suprasaturați de informații, captivi într-un univers informațional golit de sens și de real și, în același timp, mereu mai doritori de cunoaștere adevărată, căci nu cunoașterea abstract-informativă ne ajută să percepem realul, să înțelegem realitatea, ci tocmai cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sau "ale nimicului" din fi-zica cuantică, cu noile teorii ale sistemelor, citadela științei a fost invadată de forța centripetă a deconstructivismului și a impredictibilității. La fel în artă, în filosofie, în științele sociale. Asistăm la o schimbare de paradigmă. Cînd cosmosul este analizat cu rigoare, el nu mai înseamnă ordine, ci haos. Însă cînd haosul este pătruns de o conștiință modificată, el se dovedește o matrice plină de potențialități, o realitate implicită, ce-și dezvăluie propria or-dine, una transcendentală, o ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cultura și arta contemporane. Dar dincolo de toate acestea există o ordine transcendentală la care adevărata cunoaștere are acces. Ordinea de dincolo de ordine poate fi descoperită numai printr-o conștiință modificată, într-o stare extatică. Cum spune Stephan A. Hoeller, " Cînd cosmosul este analizat în amănunțime, el se dovedește a fi haotic. Însă atunci cînd haosul este pătruns de un gen de conștiință modificată, cunoscută sub denumirea de gnosis, haosul se dovedește a fi o realitate implicită, care are propria sa or-dine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
d-lui Camil Petrescu l-a găsit nu în apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor sensuri nebănuite
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea stelelor și infinitatea cosmosului, sau tratate de biologie și paleontologie, în totul "un adevărat laborator al diavolului". E binecunoscută demonstrația lui Al. Paleologu, conform căreia o temă, predilectă a lui Camil Petrescu, este cea a duelului.59 Mutatis mutandi vom afirma că sinuciderea protagonistului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos, al <<începuturilor>>. Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei <<faceri>>: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie"(s. a.).142 Într-o primă fază a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru soarta copilului lăsat acasă și rămas singur după moartea părinților. Acesta, conform informațiilor oferite de Mircea Eliade, este investit cu o serie de trăsături specifice. Este singur și unic în tot ceea ce face, iar apariția lui coincide cu crearea Cosmosului, a unei lumi noi sau a unei noi epoci istorice. Retrăiește clipa sacră a începuturilor și asta în deplină armonie cu elementele primordiale ale naturii (apă, aer)173. Harurile copilului orfan amintesc foarte bine de personalitatea scriitorului român. În toate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Fred Vasilescu, în care sunt cuprinse iubirile sale ca și soarta nedreaptă a prietenului său poet, se povestește, prin fluxul memoriei, din camera Emiliei. Impresia de voiaj sedentar-incursiune în conștiința eroilor devine operantă, după cum, în poemul eminescian, omul și cosmosul sunt sondate plecând de la un spațiu familiar și securizant. Rămânând la elementele de construcție ale celor două capodopere, să remarcăm finalul lor comun: ambele lucrări sunt ireversibil orientate către extincția solară, care premerge Apocalipsei. Articolul Soarele care moare e o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze în libertatea simulată a proiectului magic. Delirul volițional este singurul său reper consolator în apărarea vieții și a cosmosului epic, în contra cărora erau îndoctrinați și antrenați ceilalți, spre a se face din ei potențiali cyborg luciferieni. Dacă romanul "Fără pereche" (Editura Univers, 2000) impune pe scena narațiunii de azi figura fără de timp și spațiu a revoltatului oniric și tenebros
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în postura de exclus, de izolat (de unde și strigătura cu rimă insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al absolutului, al suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cătălina dacă nu să Însuflețească o materie amorfă, o fierăraie astrală, o caroserie din foc și gheața, care la chemarea ei Începe să vibreze, să se Însuflețească ba să Înceapă a-și pune Întrebări existențiale, să nu-i mai placă cosmosul și să tînjească la mundanul atît de păgubitor al muritorilor. Iat-o pe Cătălina primul iatromant in funcție din literatura română cultă. Ea are și puterea kronokratorilor, are știința Merkabei, este un derviș rotitor, secretul ei poate fi descifrat În cadrul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ajunge la faza finală a Multiplicării. De aceea „fixarea” acestui orfan pribeag, Într-un sat mare și frumos, după multe tribulațiuni, sclipirea cîtorva parale, agonisirea cîtorva oi sunt un simptom al Începerii multiplicării, vizibilă și Într-o gospodărie țărănească. Tot cosmosul e cuprins Într-o ogradă. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Supranumele de Pățitul, accentuează și atrage atenția asupra pribegiilor și pățaniilor sale, ca fiind trăsătura principală și caracteristică a acestei personalități. Fiind „pățit”, pătimitor, va putea să treacă fără amețeală
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
bolta. Citim din Durând „grota e considerată În folclor matrice universală ... se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormîntul”. Pajul o atrage pe fată tocmai În acest „locus” pentru a o Îndepărta de influențele cosmosului, o duce Într-un spațiu feminizat prin excelență, Într-o Încăpere intimă...citez În continuare din același Durând „căminul, vatra trec drept femela În care se aprinde focul, acest mascul ... focul iubirii vrea sâ-1 aprindă pajul În inima fetei ...” Durând
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un spațiu genitrix, cald, umed În care să poată procreea. Este spațiul belșugului În opoziție cu cel astral, amorf, fără finalitate ... sterpului i se opune la nivelul simbolismului imaginar umedul ... centrul care este reprezentat de ungher se opune vastității stelare, cosmosului. Pajul Îi propune fetei o „noțiune de centru” care integrează rapid elementul masculin cu cel feminin. Centrul conține infrastructuri obstetricale și ginecologice, centrul este buricul, omphalosul care se opune descentralizării oferită de Hyperion. Procesul de intimizare a eroinei se va
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
paradoxal“, cum au echivalat V. Em. Galan și Igor Blok. Pur și simplu, pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt ; și totuși - nu‑i așa ? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într‑un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu‑se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într‑un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a unui cosmos nimfoman), dar nici, dimpotrivă, tușeurile ironice determinate de obiceiurile altor poeți ieșeni, care se dedau unor plăceri defel livrești, alături de nimfele estudiantine strânse "în barul scriitorilor optzeciști din Copou" (vânătoare de poeți). Trebuie observat însă faptul că renumitul dicteu automat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este o variantă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedea, spre exemplu, primul poem din volumul O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008), intitulat chiar O aventură în zori, continuat într-o serie întreagă de poeme construite, secvențial sau total, după tiparul aventurii solitare într-un cosmos perceput ca o soluție catharctică: "îmi spăl privirea în Ocean/ de lucrurile toate/ până pielea se acoperă de sarea și solzii singurătății/ și mâinile îmi sunt ca de amfibie// sub limpedele cer/ mă aflu tot cuprins de apa/ în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului În opera lui Salvatore Quasimodo dimineață, nașterea lumii, începutul unei unități temporale, fie că este vorba despre o zi, un an sau de viață unui om sunt reprezentate, firește, ca momente magice, de tainica schimbare.286 Cosmosul imaginat este traversat de un suflu aducător de nașteri și rodire, violent și liniștit totodată, ce se concretizează într-un geamăt primordial, la căpătâiul matricei sterpe de dragoste și nașteri (Dorm păduri, trad. MB).287 Una dintre cele mai sensibile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre miturile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit cîmp, cunoașterea acestuia fiind considerată adevărata cunoaștere. R.A. Mashelkar, directorul general al Consiliului pentru Cercetări Științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]