179,659 matches
-
știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă, nici un prieten, În afară de... Hilfe... sau Rennit, dacă-i putea socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numai cei răi erau stăpîniți de această nevoie de dominație. Curajul poate fi folosit la distrugerea unei catedrale, răbdarea poate duce la Înfometarea unui oraș, mila poate ucide... Virtuțile noastre ne Întind capcane și ne trădează. Poate că ucigașul lui Cost fusese mînat de intențiile cele mai bine, și poate că domnul Rennit, abandonîndu-și clientul, se purta, pentru prima oară În viață, ca un adevărat cetățean. Între timp, un inspector de poliție care Încerca zadarnic să se ascundă după un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un sanatoriu, pentru amnezie. Iar noi sîntem fericiții muritori care i-am repus În funcțiune memoria. Și Încă ce memorie! Ar trebui să deschidem o clinică... Te va interesa desigur să afli că dumnealui a fost martor la asasinarea lui Cost... — Foarte interesant! spuse domnul Prentice, cu o politețe desuetă În glas. E vorba, desigur, de un alt Cost, nu de Cost al meu... — Ba chiar de el! Și a fost de față și un anume doctor Forester. — Doctorul Forester al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce memorie! Ar trebui să deschidem o clinică... Te va interesa desigur să afli că dumnealui a fost martor la asasinarea lui Cost... — Foarte interesant! spuse domnul Prentice, cu o politețe desuetă În glas. E vorba, desigur, de un alt Cost, nu de Cost al meu... — Ba chiar de el! Și a fost de față și un anume doctor Forester. — Doctorul Forester al meu? — Se pare că da. Dumnealui i-a fost pacient. — Ia loc, domnule Rowe... Și dumneata Graves. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebui să deschidem o clinică... Te va interesa desigur să afli că dumnealui a fost martor la asasinarea lui Cost... — Foarte interesant! spuse domnul Prentice, cu o politețe desuetă În glas. E vorba, desigur, de un alt Cost, nu de Cost al meu... — Ba chiar de el! Și a fost de față și un anume doctor Forester. — Doctorul Forester al meu? — Se pare că da. Dumnealui i-a fost pacient. — Ia loc, domnule Rowe... Și dumneata Graves. — Mulțumesc, dar nu iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușor ceea ce ne-a făcut să suferim. — Aproape c-aș dori să fi fost un criminal, ca să mă puteți găsi printre fișele dumneavoastră. — Dar ne descurcăm bine, foarte bine, spuse domnul Prentice cu blîndețe. Hai să revenim la asasinarea lui... Cost. Se prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să te dai la fund, Domnul Prentice Își puse palmele pe masă și continuă: — E o problemă frumoasă. Aproape că am putea s-o exprimăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu apăru nici un semn de recunoaștere. Da, domnule Bridges? Întrebă el. Erau primele cuvinte pe care le auzea Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui mort. — Dumnealui și-a dat Întîlnire aici cu celălalt domn. Cost Își roti Încet privirea spre Rowe, dar nici o lucire nu se aprinse În ochii săi calmi și cenușii, deși zăboviră, poate, ceva mai mult decît era absolut necesar. Aproape am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate, ceva mai mult decît era absolut necesar. Aproape am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat!“ Domnul Ford, alias Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de gestul pe care-l făcuse doctorul Forester, muindu-și degetele În ceea ce i se păruse atunci a fi sîngele lui Cost. Pe tejghea se afla un telefon. Domnul Ford ridică receptorul și formă un număr. Și fiindcă stătea chiar În fața aparatului, Rowe urmări din ochi mișcările degetelor celuilalt. Văzu că acesta formase literele B.A.T., dar una dintre cifrele numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăcere pe lîngă Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am participat. Eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am participat. Eram foarte departe, foarte departe... — Departe? — Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am participat. Eram foarte departe, foarte departe... — Departe? — Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost Înainte de a muri. Știa că, mai Întîi, erau literele centralei telefonice B.A.T., apoi primele trei cifre: 2-7-1. Numai ultima Îi scăpase. Informația putea fi fără nici o valoare, sau extrem de valoroasă. Oricum ar fi fost, Însă, Rowe o păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
număr, dar la celălalt capăt al firului, o voce Îi răspunse cu dezinvoltură: „Brutăria igienică vă stă la dispoziție...“ Închise telefonul. Abia acum Începea să-și dea seama de dificultățile ce-l așteptau: cum să-l găsească pe clientul domnului Cost? I-ar fi trebuit un al șaselea simț! Formă un nou număr și auzi o voce tremurătoare, de bătrîn: — Alo? — Cine-i acolo, vă rog? — Cine sînteți dumneavoastră? Îi Întoarse cu Încăpățînare Întrebarea vocea - o voce atît de bătrînească, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
potrivit numărului format de noi, ar trebui să fiți domnul Isaacs... Și Rowe agăță din nou receptorul În furcă. La urma urmei, Își spunea el, o brutărie, fie ea și „igienică“, putea foarte bine să-l adăpostească pe clientul domnului Cost; și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică autentică. Ba nu! Nu era verosimil: parcă auzea cuvintele rostite cu atîta stoicism de către croitor: „În ceea ce mă privește, nu mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul Cost nu rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul Cost nu rostise nici un nume: formase doar un număr de telefon și Începuse să vorbească, În clipa cînd auzise un glas la celălalt capăt al firului. Nu putea fi, deci, vorba de o Întreprindere comercială. — Alo? La celălalt capăt al firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar dacă acesta nu va fi cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa păgubaș. În definitiv, poate că la mijloc nu fusese decît o amăgire, din pricina tulburării ce-l cuprinsese În atelierul de croitorie al lui Cost... Degetul lui arătător formă, În silă, combinația devenită familială: B.A.T. 271... și care cifră Încă? Rowe Își șterse fața cu mîneca hainei și completă numărul. PARTEA A PATRA Un om Întreg CAPITOLUL I SFÎRȘITUL CĂLĂTORIEI „Chiar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezonabilă și mai cinstită era să anunțe poliția. O altă posibilitate era să nu spună nimănui nimic. Și, În sfîrșit, mai exista posibilitatea de a se convinge singur. Nu avea nici o Îndoială că acesta era numărul pe care-l formase Cost. Își aminti că Anna Îi știuse numele și că-i spusese că era de „datoria“ ei să-l viziteze la sanatoriu. Ciudat fel de a vorbi! Și totuși, Rowe era Încredințat că exista o explicație pe care trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am nici o speranță... În ceea ce mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]