13,488 matches
-
un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă, de ce să fie cu defect? Că-s ieftine, d-aia? Sunt pentru copii, de aia sunt mai ieftine, se justificase vânzătoarea, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl porecleau Urâciosul și se credeau împăcați. Poate intuiau că el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dumnezeule, ai un fix. Parcă mai fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată, nu numai că nu era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbă, orice cuvânt ar fi fost de prisos și n-ar face decât să strice minunata stare ce le zăcea încă în trupuri și în creier, ar fi fost păcat să se trezească prea repede din această beție care-i costa cât viața, se cuibăresc apoi în pat sub cearceafuri, îmbrățișați. Ea îi simte în liniștea nopții inima și pulsul, tot ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
același. Alina Catană, clasa a V-a C Călătorie în Olimp Demult, când voiam să știu și eu cum au fost oamenii în trecut, înaintea apariției lui Iisus, m-am hotărât să fac o călătorie în timp, care m-a costat atâta... De-abia puteam să-mi învăț, că de jocuri nu mai vorbesc. Gata! Emoțiile încep... Peste câteva secunde va avea loc decolarea: 10, 9, 8, 7, ... 1, 0 Start! Am apăsat un buton. S-a declanșat. Zburam! Uitasem de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o legătură cu parchetul. Nu, știți... Eu... Se ridică doar ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta doar că el Îi comenta În felul său hărnicia: când trebuie să crești trei copii ca Gundula, Botond și Bendegusz, nu prea ai de ales. Ore de pian și germană, echipamente de ski, toate costă bani. Ca să nu mai vorbim de mâncare: lapte zilnic, carne de trei ori pe săptămână, iar fructele, din țară ori import, nu lipseau de la masă. Gheretă oftă. Îl vedea pe Cain stăpân peste câteva hectare de portocali, lipind cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În dolari căci vreau ca fiica mea să facă și ea, actualmente șomeră, un concediu de odihnă ca lumea În Grecia ca să lucreze și la soare nu numai la negru bun Înțeles după Înmormântarea mea care și ea nu va costa prea mult În speranța că o să mă vând cu totul en detail și en gros cum se mai zice, mai puțin proteza care nu e naturală din care cauză sicriul nu va fi nici el cine știe ce. Aud că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și cu pictorii. Moartea, Sebastiane, orice s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe care nu le cunoaște. E un dar național de care putem fi mândri. Pentru că poți pune de la tine cât vrei. Asta nu costă nimic și e și cu scutire de vamă. Imaginativitatea proverbială a românului nu se declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de plecare: Ia-l tu, i-am zis, a costat două sute zece lei, acum mulți ani. Ce să fi făcut cu el pe șantier și În ședințe? L-am deschis o singură dată, la nunta ta. Atunci ghidul a Întrebat cine e domnul Jalobeanu. Eu, am zis. De la domnul doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acasé, chiar dacé nu și le féceau că Vițea Gurskii și Romă Bohanțov, le primeau mai tîrziu de la Nadejda Petrovna care strîngea numaidecît de la fiecare cîte o floare și fécea buchete de flori pentru céscații care nu aveau. Dar asta costă cîteva palme dupé cap și cîteva tréséturi de pérul de deasupra urechii, care, În aceste condiții, erau atît de puternice, Încît Îți venea sé nu mai stai la paradé. Nu meritau florile atîta. Și că sé evite sé-l tragé de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cerințele de consum ale populației. Din aceste considerente, organizații profesionale ale producătorilor au propus constituirea unor coduri de bună practică în domeniu pentru a limita „forța” marilor lanțuri comerciale și care să fie respectate de acestea, deoarece procesele în instanță costă și durează mult. În România, acestea au reușit să apară în centrul orașelor și nu la periferie, cum este în Occident și au distrus, în acest fel, rețeaua de cartier a micilor comercianți. Guvernanța corporativă 52 Un specific pentru Europa
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de obicei, știri rele, urîte, negre. Se prevestesc cutremure; vacile se îmbolnăvesc de SIDA; o fetiță e vîndută pe-o juma' de milion de lei; rinichiul a atins patru mii de euro, cinșpe mii euro o inimă, în timp ce un testicul costă un milion de euro. Uite că Rasdaq nu funcționează, acțiunile scad, dar bursa de organe funcționează bine. Alt inspector e prins în flagrant, altă judecătoare e prinsă pentru luare de mită. Șpaga s-a scumpit și ea, în rînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Gorki. Plus știrea că la Conservator se pregătea "o secție pentru muncitori talentați". Doar fusese din tinerețe preocupat de protecție socială, de educație muzicală gratuită. "Atîta tot". Prețurile o luaseră razna. Nu avea bani să repare casa devastată (o servitoare costa 30.000 lei lunar; salariul lui era de 50.000), dar dădea, în sfîrșit, concerte, după ce, în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o confirmă și ultimul autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată stă agățată cu ghearele de sexul erect. Cine spunea că, bătut bine, aurul ajunge ban, monedă forte? Așa-i și talentul lui Rusalin, după cît costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc descrierile bine făcute după/ natură/. Multă glorie", cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată stă agățată cu ghearele de sexul erect. Cine spunea că, bătut bine, aurul ajunge ban, monedă forte? Așa-i și talentul lui Rusalin, după cît costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc descrierile bine făcute după/ natură/. Multă glorie", cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește, nu îmbătrînește". Un lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul ars și apelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea. De reclamă nu mai zic. Editura Universității a scos-o în haină elegantă. Numai că prima costa 700 de lei, față cu 54.000, preț actual(izat). "Am ajuns să nu mai am acces la propria-mi carte", a constatat autorul, pus (ca noi toți) în imposibilitatea financiară de-a oferi prietenilor cîte un exemplar. Biet cetitoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu le-ai scris sînt ca și călătoriile pe care nu le-ai făcut: cele mai captivante. Mi-a plăcut să scriu despre poezie, la fel de mult pe cît îmi plăcea s-o citesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu fraza cea mai lungă, numa' bun să intre-n Cartea recordurilor. Posed doi eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel mai ieftin de pe piață. Costă un leu. Da, dar oferta pentru volumul doi depășește milionul. Și asta arată aiureala sistemului nostru editorial. Știam că scriitorul, dacă e să-l credem pe Northrop Frye, se adresează "ochiului minții", nu buzunarului. Sau e o strategie ludică? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru! Vă vreau, perfidelor! Suntem toate ale tale, fă ce vrei cu noi! Dar voi mă costați un cearcăn de viață și o pierdere de lume. Oare nu merităm? Știm să facem și plagiatul să pară creație autentică... Dacă vrem, te anihilăm prin forța noastră. Ne scurgem în cititor, așa cum la teatru regizorul se scurge în actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sigur că îmi aminteam de vin. Nimic din ce-mi spunea nu-mi părea cunoscut. Miroseam o escrocherie cu card bancar. -Cum v-am plătit? întrebai. -Cu bani gheață. Întotdeauna plătiți așa. Din ce în ce mai bine: plăteam cu bani gheață vinuri care costau cu siguranță cât un pod. Și făceam asta adesea. Declarai că nu eram acel Bordave despre care vorbea. -Nu sunteți Baptiste Bordave? -Ba da. -Ei vedeți! -Păi e un omonim. -Dumneavoastră mi-ați dat numărul de telefon. Aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]