3,263 matches
-
acest rol: (23) În partea de jos a orașului Limoges, la întretăierea străzii Vieille-Poste cu strada de la Cité, se afla, acum treizeci de ani, o casă veche care părea că încă din evul mediu nu suferise nici o modificare. Lespezile mari, crăpate în mii de locuri, așezate pe solul care, din loc în loc, se arăta umed, l-ar fi putut face să se poticnească pe cel ce n-ar fi luat seama la adînciturile și la ridicăturile acestui neobișnuit pavaj. Pereții, plini
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
greu de articulat, ceea ce antrenează analizatorul verbo-motor, cu accent pe organele articulatorii, pe atenție și pe pronunția rapidă. Exemple: „ Stanca stă-n castan ca Stan.” „ Stan stă-n castan ca Stanca.” „ Capra neagră calcă piatra, cum o calcă-n patru crapă; crape capul caprei în patru cum a crăpat și piatra-n patru” etc. Exerciții ortografice a) Exerciții pentru educarea percepției limbajului, realizabile prin „ analiza mesajelor fără mijlocirea conceptelor gramaticale”, în scopul formării capacității de percepere integrală a limbajului în funcție de stimulii
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
de articulat, ceea ce antrenează analizatorul verbo-motor, cu accent pe organele articulatorii, pe atenție și pe pronunția rapidă. Exemple: „ Stanca stă-n castan ca Stan.” „ Stan stă-n castan ca Stanca.” „ Capra neagră calcă piatra, cum o calcă-n patru crapă; crape capul caprei în patru cum a crăpat și piatra-n patru” etc. Exerciții ortografice a) Exerciții pentru educarea percepției limbajului, realizabile prin „ analiza mesajelor fără mijlocirea conceptelor gramaticale”, în scopul formării capacității de percepere integrală a limbajului în funcție de stimulii verbali
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
accent pe organele articulatorii, pe atenție și pe pronunția rapidă. Exemple: „ Stanca stă-n castan ca Stan.” „ Stan stă-n castan ca Stanca.” „ Capra neagră calcă piatra, cum o calcă-n patru crapă; crape capul caprei în patru cum a crăpat și piatra-n patru” etc. Exerciții ortografice a) Exerciții pentru educarea percepției limbajului, realizabile prin „ analiza mesajelor fără mijlocirea conceptelor gramaticale”, în scopul formării capacității de percepere integrală a limbajului în funcție de stimulii verbali. b) Exerciții de despărțire a cuvintelor în
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
Lihacea, preotul Pricope Coțacu 370 suflete (107 familii), Bălănești 141 (36 familii), Sârbi biserica Sf. Nicolae 245 suflete (70 familii) și la Dănceni, preotul Gheorghe Berdan (pentru ambele) 250 suflete (72 familii). Pentru anul 1898, cu reparații semnificative la biserică (crăpată după cutremurul din 1894) am descoperit mai multe documente dintre care reținem că: Prin adresa nr. 23/ 24 septembrie 1898 protoiereul cere aprobarea pentru „cerc de fer” împrejurul bisericii și suspendarea serviciului divin (aprobat a doua zi). Într-o altă
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Tătărăscu Gheorghe, Țarin Gheorghe. Îndreptări: Numele satului: Giurgioana Catapeteasma: icoane originale de mare valoare În ultimii ani s au înlocuit icoanele pictate în ulei pe pânză, cu picturi pe perete. În prezent pereții interiori sunt pictați în totalitate iar picturile crăpate din tavan sunt refăcute. Candelabrele sunt dublate de instalații electrice. Capacitatea bisericii, aprox. 300 persoane. Biserica și cimitirul din Strâmba După cum arată documentele înfățișate anterior, biserica din Strâmba (sat atestat de mai multe ori înainte de 1816) s-a construit în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Dumnezeu să vă ajute», sau, mai bine, «Dumnezeu să aibă grijă de voi». Dar unul dintre ei, văzând că prin acea frază nu primeau absolut nimic, s-a gândit și a spus: «Acest God berad ne va face astăzi să crăpăm!». Și mergând în fața confratelui, care cerșea în germană, a început să cerșească în limba latină. Dar germanii au spus: «Noi latina nu o înțelegem, vorbește-ne în germană!». Iar fratele, pronunțând stâlcit, a spus: «Nicht diudisch», adică «Nu știu germană
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu a tăiat-o medicul legist la autopsie ci a crăpat în timpul când a survenit moartea, prin infarct miocardic. Nu avea marginile netede ca de bisturiu, ci mai mult zdrențuite, de parcă se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu a tăiat-o medicul legist la autopsie ci a crăpat în timpul când a survenit moartea, prin infarct miocardic. Nu avea marginile netede ca de bisturiu, ci mai mult zdrențuite, de parcă se rupsese într-o mică explozie. Îmi pare rău că nu l-am întrebat pe doctor. Diagnosticul era embolie cerebrală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma să vină imbrohorul. Au înflorit merii? întrebă vodă. — Nu încă, măria ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc, speriat de ceea ce vedea. — Să trăiești, măria ta, bâiguiră cei doi boieri. Nu-i nevoie să vă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat, exaporitul cum i se spunea, adică cel de mare încredere, să-l vadă pe Io Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
secerișuri, câte veri în care le băga în urzici sa le toace cu satârul, să dea la rațe... Creștea cîte-o suta, lua pe ele o sută de poli, ca să cumpere o sută de metri de pânză... I se chirciseră, erau crăpate, urzicate de hrănitoarea iarbă, arse de focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru murdăria ei de a fi atras în cursă un inocent fiindcă era bogat, pentru ca după aceea să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lichidul ăla din sticle, o să se facă bine. Așa se și Întâmplase. În mersul mașinii și izbiturile purcelușului cu dulăpiorul, sticlele căzuseră pe jos. Ghiță a călcat cu copitele, poate a dat și cu râtul, cert este că unele au crăpat fiind din plastic și lichidul din ele s-a scurs În interiorul portbagajului și apoi din portbagaj, lăsând dâre În urma mașinii. Bănuim că doar a lins ceva din lichidul acela, nu prea mult, altfel era mort. Mama era doctorul familiei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
văzu toate acestea și fugi să o caute. Din atâta zbucium și alergare, Începu să se foiască În pat și să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna lui cum doarme neîntoarsă și zise În gând: “ a Început să mă obsedeze americanii”! Se uită la ceas; mai avea pâna să plece Încă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul fetei sale cele mici. Dormea liniștită. Zâmbea. Dar parcă femeile aveau dreptate, se împuținase la trup. Fața i se lungise, iar ochii păreau lăsați. Avea carnea galbenă, mânile îi erau uscate. “O fi de la oboseală? Oi mai lăsa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gura. Îl înghiți și își pansă cu limba rana provocată de dinți. - Hai, acum... hai, tare!! Îndemnul o făcu să scoată un urlet de durere, ochii s-au mărit gata să iasă din orbite, nările largi căutau aer. Buzele vineții crăpate de durere purtară țipătul către femeile din jur și din sat. Mâinile căutau sprijin, palmele alunecau în încercarea de a se prinde de așternut. Durerea o rupea în două. Strigătul și efortul depus o epuizaseră. Amorțită, fata își lăsă părul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să ajungă lângă ei, se întoarseră dintr-o dată cu toții către porți, care se crăpaseră puțin. În prag se ivi Ballester, contramaistrul, care deschise de-a binelea una din porțile grele și, întors cu spatele către muncitori, începu s-o împingă încet pe șina ei de fontă. Ballester, cel mai bătrân dintre ei, era împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu poate fi confruntată cu realitatea. Nu mai există clădirea, nici măcar strada. Peste un zid vechi și ruinat, trebuie întinsă o pânză de mătase albă... prin care, tot privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți. Ochii veseli, la pândă. O apucase mai sus de cot, pielea ardea. — Te faci liberă câteva ore ? — Nu, nu cred. Vine peste o oră să mă ia. Dar de ce ? Ce vrei ? Tăcuseră, se priveau. Ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe și mustăți hegre. Bine c-ai înviat... Dacă de șase zile mocnești așa... Apostol atunci a simțit fericirea de a trăi ca un fior nespus de dulce și, cu buzele crăpate de fierbințeală, a șoptit abia perceptibil: ― Nu mă doare nimic... nimic... Vreo șapte săptămâni mai mult al morții a fost decât al vieții. În afară de rana din piept, mai avea o sfărâmătură de os la piciorul stâng și o scrijălare adâncă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe mine și pe Bologa... Adu-i aminte, dragul meu, te rog! Aghiotantul dădu mâna cu Bologa, pe care nu-l mai văzuse de la audiența cu bucluc, și apoi intră în compartimentul generalului, suspinând grav: ― Să încercăm... Peste cinci minute crăpă ușa, scoase pe jumătate corpul și zise binevoitor: ― Bologa, vino... te rog... Excelența-sa dorește... Întâlni ochii lui Varga întrebători, dar strânse din urechi, cu fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brațe ocrotitoare, până deasupra acoperișului... Dinlăuntru, ca dintr-o peșteră, se auzea un glas chinuit, mormăind când tărăgănat și dureros, când aspru și ascuțit. ― E prea devreme, șopti cineva lângă Bologa, căci părintele slujește așa fel încît tocmai când se crapă de ziuă să isprăvească liturghia! ― Mai bine prea devreme decât să n-ai loc nici măcar în curtea bicericii, răspunse altul cu imputare. Oamenii se îmbulzeau, șopteau. Ici-colo se stăpâneau râsete înăbușite. Întunericul începea să se îmblînzească. În sfârșit ușa bisericii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lipsă de ofițeri tocmai pentru o instituție atât de necesară, atât de indispensabilă, cum e Curtea Marțială la o divizie. Adică eu cum sunt și pretor, și magistrat-instructor, și procurorul curții, într-o singură persoană? Firește că muncesc de-mi crapă ochii... Să facă și alții ca mine!... Căci, să știți, băieți, nu există victorie fără Curte Marțială! Pretorul era căpitan activ și, ca să scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]