3,021 matches
-
cu părul ei? întrebă Emmy. — Păi, nu e nimic în neregulă cu el acum, dar se vede că e genul care se rărește. N-aș vrea să am treizeci de ani și să încep să chelesc în frunte și în creștet. Râseră toate trei. Da, ai dreptate... Probabil că trebuia să fac chestia aia mai demult, spuse Emmy, reluând conversația de unde o lăsaseră când a intervenit chelnerița. E ciudat cum se întâmplă lucrurile. Nu-mi doream decât ca Duncan să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
drumul de la Blocul D, iar plămînii Îi hîrÎiau În piept. Anii de la Lunghua Îl făcuseră să pară mai Înalt, dar oasele lui mari erau ținute laolaltă doar de o țesătură de tendoane. Deasupra bărbii roșcate, singurul lui ochi sănătos văzuse creștetul capului lui Jim, alb de praf, de parcă raidul aerian l-ar fi Îmbătrînit. — Jim, am nevoie de tine la spital. Sergentul Nagata zice că poți rămîne cu mine În timpul apelului. Jim se trezi din visare. În mod straniu, aura aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a ei. — Cum să fac? Și părea că-i vorbește neantului sau poate unei ei înseși pe care o vedea de departe, o soră geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat, broscuță fără suflare? Unde crezi că mergi? Mă sprijineam pe pumni, cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care se făcea simțită. Instinctiv, mi-am privit brațele, să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul pe jos, în fața camerei. Bărbatul bătu la ușă și se ivi în prag. — Salut, zise. — Salut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-însa. N-am pătruns în misterul vieții decât atunci când, în nopțile teribile ce-au urmat sinuciderii dragului meu Apolodoro, îmi lăsam capul în poala ei, a mamei, și plângeam, plângeam, plângeam. Și ea, trecându-și cu blândețe mâna pe creștetul meu, îmi spunea: „Bietul meu copil!, bietul meu copil!“ N-a fost niciodată mamă, niciodată în mai mare măsură ca acum. N-am crezut niciodată când am făcut-o mamă, și cum?, doar ca să-mi dea materia primă a geniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
faci griji, i-am spus. Nu este transmisă. Transmisibilă, vreau să zic, m-am corectat eu și am râs ca să îi arăt că fusese o glumă. Își aranjă părul negru, pe care începuse în ultimul an să îl pieptene peste creștetul capului. Amice, întreb doar, pentru că sunt unii oameni pe care îi preocupă starea ta. M-am întâlnit din întâmplare azi-dimineață cu George Johnson. Voia să știe cum o duce partenerul meu și eu habar n-am avut ce să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă tachina din cauza asta. — Dacă voiam pe cineva care să nu știe să repare lucruri, îmi găseam un soț evreu. Se furișă prin spatele meu, în timp ce stăteam la masa de lucru, își puse mâinile în jurul gâtului meu și îmi sărută creștetul capului. Nu îi păsa de prăjitorul de pâine, ci era veselă pentru că îmi revenise vocea. Episodul o speriase mai mult decât lăsase să se vadă. Stăteam pe canapeaua din sufragerie în după-amiaza în care ea a plecat la cumpărături, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
soțiile numărul doi. Nu credea nici ce ziceau revistele și nici ce zicea mama ei, dar nu era atât de sigură pe convingerile ei încât să testeze această posibilitate. Am venit în spatele ei, m-am aplecat și i-am sărutat creștetul capului și am luat-o în brațe, în timp ce mâinile ei continuau să se miște. Nu mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul gras lipit de creștet, pe care Fima și-l imagină ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la salubrizare ieșit la pensie, se băgă În discuție cu un accent românesc, cu voce moale, fără a Înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
albastru Închis În spatele ochelarilor cu lentile groase? Cu obrajii săi rozalii de purceluș? Ar fi fost oare În stare să stea și să-i croșeteze o căciuliță albastră cu un moț moale de lână, cusut, care să se legene În creștetul capului? Ar fi putut să-l ia de braț și să aleagă Împreună cu el măsline negre și picante În piața Mahane Yehuda? Dar tu? Ai simți oare cu adevărat nevoia să-i strecori o bancnotă Împăturită În buzunar? Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum aveam eu și fratele meu, și tramvaiul lăsa casele pătrate în spatele șirului de arbuști tuia, case din ale căror ferestre străbătute de o lumină opacă priveau fețe palide. Această dungă semănând cu o bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate cu frigarea în inimă, pentru că acesta a refuzat să-i împrumute abonamentul pe calea ferată, sub pretext că fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
virgulele la copiatul manuscrisului și să stâlcești ortografia, așa că nu poți avea nici o pretenție bănească. Mi-am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai pe David Golder să se urce pe masă, ca să poată observa fenomenul, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dispoziție pentru lectură, să joace rolul publicului și să asigure ceaiul, Între acte. Ada Rehan Întârzie puțin, poate intenționat, căci era limpede că Îi plăcea să Își facă o intrare specială. Era actriță din vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care Îl crea barba, ca și felul În care ea filtra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public... În timp ce se Întorcea cu fața... În timp ce... [În timp ce Henry James se Întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu „de la cucurigu“ asupra creștetului lipsit de apărare. — Huo! Huo! Huo! Se mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și alții veniți din America: epoca falsurilor începea. În orice caz, cele trei copii făcute în gresie deschisă la culoare au fost vândute imediat după ce au fost așezate, gata de livrare, pe caprele noastre de lemn. De pe la mijlocul coapselor până în creștetul capului ușor întors într-o parte, atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de sprijin. Un Lehmbruck din perioada mijlocie, creat cu puțin înainte de Primul Război Mondial, probabil la Paris. Ca de obicei, trecuserăm mulțimea de punctulețe marcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am protestat eu. —Ba nu e prea scurt, a zis ea venind la mine și ridicându-mi părul în creștet. Fir-ar al naibii! Avea dreptate. Probabil că mai crescuse cât îl neglijasem în ultimele două luni. — A, am zis încântată. N-am mai avut părul lung de la șaișpe ani. Helen și-a făcut de treabă cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura chinezească, de argint, În creștet, că experiența n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea chiar dacă-i similară cu una de demult, deși de pe alte meleaguri , nici un impact asupra ei, nu o poate modifica, retușa, Îmbunătăți nici cu o singură notă. Cum lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]