28,300 matches
-
bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia-o ușurel. Acordul bunicii îi dădu și mai mult curaj. Văzând că metoda dă roade, Luana perseveră. Și în timp ce copiii își făceau cruce și se rugau pentru ea la "Doamne Doamne", până în seară, învăță să meargă pe bicicletă. Dan și Ema ajunseseră s-o urască. Nu mai aveau cu cine să se joace. "Ascunsa", "Prinsa" și "Pac-Pac", toate erau de domeniul trecutului. Jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul ori pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu siguranță vor ajunge oameni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletul, reprezenta elementul cel mai intim al ei și n-ar fi știut ce cuvinte să folosească pentru a defini ceea ce simțea. Știa, doar, că atunci când se gândea la nașterea lui Iisus sau la moartea Lui pe lemnul rece al crucii, inima i se umplea de o bucurie ori durere sublimă și-i dădeau lacrimile. Se considera o furnică, din cea mai mică, care încerca să pătrundă adâncurile cerului, să mângâie norii, să atingă perfecțiunea. Darul cel mai de preț moștenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe ușa de la intrarea în casă. Sanda îi explică cu naturalețe, făcând-o pe fată să se facă mică în scaun. Ștefan zâmbi și răspunse fără să se supere: Pe ușa mea va scrie "Ștefan Escu". La fel și pe cruce. Vizita la doamna Escu se lăsă cu oarece nemulțumiri. O găsiră instalată într-un fotoliu, din care nu se mișcă pe tot parcursul discuției. Ea le privi lung pe cele două vizitatoare, în timp ce Ștefan aranja pe măsuța din fața lor câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puțin timp în urmă. Din toată gloata de comuniști, acum nici unul nu auzise, nu văzuse și habar n-avea. Decanul a fost destituit pentru că aderase la comunism. Profesorii "cutărică" și "cutărică" la fel. Toți negau, cu vehemență. Jurau, făcându-și cruce, uitând că se lepădaseră de Dumnezeu întru slava ceaușistă. Unii artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară la ea din ce în ce mai uluite. Luana, nu înțelegem nimic din ce spui. Ce s-a întâmplat? Te simți bine? Ea încercă să le convingă să-i vorbească deschis. Le asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o viață. Își dorea să fugă dar n-o făcea. Se ascundea la pieptul lui Victor liniștită, fericită că nu avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua să-și ducă crucea, să-și plângă de milă și atât. Pentru Luana nu era la fel de simplu. Se născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o facem furtunoasă pentru că avem toate șansele să ajungem la divorț. Tragem amândoi la aceeași căruță și trebuie s-o facem în aceeași direcție. Cristian Bariu rămăsese interzis. Luana putea să jure că, după mișcarea imperceptibilă a fălcilor, își făcuse cruce cu limba. Dar figura ținuse. Voicu nu folosea metode neortodoxe cu toți. Ele difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuprins de o furie oarbă, începu să urle și distruse totul în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de faptul că urma să aleagă. Fiecare era obligat să-și poarte crucea cu care se născuse. În viață nu poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate că nu se fac, întotdeauna, alegerile cele mai potrivite dar nimeni nu așteaptă perfecțiunea. Avea treizeci și patru de ani. Nu-i mai ședea bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rolul unei nimfomane apucate, sugera Adrian. Șam clatină din cap. — M-am gandit la varianta asta. Dar un astfel de scenariu n-o să obțină în veci acordul biroului juridic. Atunci va trebui să strângi din dinți și să-ți duci crucea. Șam îi aruncă o privire lui Adrian. — Contraatacul ar fi mult mai eficace dacă ar veni din partea altcuiva... — A, nici vorbă! riposta Adrian. — Ce anume? Tu vrei că eu să le scriu o scrisoare celor de la Sentinel? — Nu, am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
diametral opus, Coșbuc apelează și el la semnificațiile metaforice ale mării. Dar dacă pentru Luceafăr ,,al mării aspru cânt” geme de patimi, în concepția lui Coșbuc liniștea și pacea de sus își prelungesc virtuțile și dincolo sub glie și sub cruce: ,,Natură, în mormântul meu, E totul cald, că e lumină!” Atributelor obișnuite ale morții întunericul și frigul , poetul le substituie căldura și lumina, noțiuni antitetice, menite să sugereze plenitudinea sentimentului de integrare definitivă în natură, beatitudinea vieții concepute ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sadoveanu Un alt personaj al romanului, personaj principal, prezentat în antiteză cu Tudor Șoimaru, este Stroie Orheianu, remarcabil exponent al boierimii hrăpărețe dușmanul cel mai înverșunat al Șoimăreștilor. Fragmentele din manual ni-l înfățișează sub acest aspect încă din capitolul ,,Crucea răzeșilor”, prin glasul lui moș Mihu: ,,Cine-i?... Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele blăstăm, căci nea sângerat! Și pe tine te-a lăsat orfan!... E boierul cel mare de la Murgeni! Stroie Orheianu cel plin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau strâmbe asemenea crucilor de lemn dintr-un cimitir. Doar unele tufănele își mai înalță capetele și apoi se strâng iarăși zgribulite de frig. Mai stai toamnă! Nu pleca! Toamnă, nu-mi fura timpul ca să-mi dăruiești zâmbetul unui copil fericit ... căci nu pot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Uită-te mai întâi în sus. E cerul, în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
străini. În vila de oaspeți de la U.P.S.A. se mai ocupase un apartament pe lângă cel locuit de domnul Sirvain, căruia Îi plăcea să umble mai mult pe jos, deși avea un Renault Chamade albastru cu inițiala CH plus o cruce albă, pe fond roșu. Noul cooperant era domnul Amedeo Longo din Torino. Italianul Îi plăcea ca bărbat, dar cu elvețianul se Înțelegea mai bine căci și ea știa franceza ca tot omul. Mă rog, cât se poate Învăța la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din plictiseală, spre a găsi un răspuns care să nu profaneze memoria celui dispărut și durerea stăpânită a femeii care Îi Întindea un pahar cu vin roșu. Ce-aș putea zice eu, doamnă? Aceleași teme, aceleași argumente, dintotdeauna. Plictisitor. Doar crucile de habotnici sunt noi. Ele nu schimbă nimic. Subliniază În schimb, dacă mai era nevoie, fariseismul și neputința celor În cauză. Agatha roși. Cain exagera cu bună știință puterea de Înțelegere a femeii. Era Însă, În viziunea sa, singura modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ăla era din piatră. Și normal dacă era monument. Ca reprezentare. Altfel, era rus. Acum nu mai e. Bine că am apucat și ziua asta. Când te gândești că unii au murit cu rusu-n parc. De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că am apucat și ziua asta. Când te gândești că unii au murit cu rusu-n parc. De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ia dracu de poloneze, cu filmele și cu Projekt-urile lor cu tot! Mă mai consolez la gândul că Kieslowski a fost sedus de frumusețea sculpturală a lui Juliette Binoche care numai cu Monika Kulesza nu seamănă. 3. „Vis pe Dealul Crucii primăvara. Un țăran dormea cu capul pe o piatră. La doi pași de el păștea o capră neagră cu ugerul plin. Culcat În iarbă, Petru se uita țintă la Sabina Zegrea pe care n-o văzuse niciodată până atunci. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tindeu, merindare, năfrămuță, prigorii, meseleu, grumaz, mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]