2,381 matches
-
purtat la banda decorației, a fost acordat gradelor de subofițeri pentru un serviciu lung și fidel. Medalia a fost fabricată din alamă, cu o cruce aurie la mijloc, purtând pe verso numele decoratului, la străini deasupra numelui o coroană imperială. Ctitorul premiului a distins o dată pe toți subofițerii gărzii regale de la Berlina cu această medalie.
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
după trecerea teritoriilor francone a casei Hohenzollern la Prusia, el a fost conferit de regele Prusiei, devenind cel mai important după acel al Vulturului Negru. Premiul a fost acordat până la sfârșitul monarhiei în 1918 și desființat la 11 august 1919. Ctitorul ordinului a fost domnitorul principatului de Bayreuth, Gheorghe Wilhelm de Brandenburg-Bayreuth, în ziua de 17 noiembrie 1705. Probabil l-a fost întemeiat pe baza ordinului englez al Jartierei, cu care a făcut cunoștință în timpul călătoriile sale. Ultimul Margraf de Brandenburg-Ansbach
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
înființării mănăstirii se pierd în ceața timpurilor.După câte se știe, în secolul al VI-lea a existat în acest loc Biserica bizantină a Sfintei Cruci. După tradiții medievale reflectate în frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei, Mirian al III-lea (?-361). Acesta ar fi făcut pelerinaj la Ierusalim și ar fi primit în dar Valea Crucii de la împăratul Constantin cel MareTradiții ulterioare atribuie ridicarea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
cu mine ne aflăm aici nu pentru că Sorin Dumitrescu este un maestru al zilelor noastre, ori pentru ca ultimă să expoziție este o construcție artistică puternică. Suntem aici fiindcă strigatul pictorului are înțeles identitar. Așa cum Casă Regală este expresia biologică și ctitorul statului român, tot așa lucrări artistice și religioase precum cea de față sunt pietre la temelia statalității românești de astăzi. Palatul acesta brâncovenesc este expresia adevărului rostit de Sorin Dumitrescu, potrivit căruia dărăpănătura nu este totuna cu ruină. Identitatea și
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
și-a dat suflarea. Meșterii, care nu erau altceva decât îngeri trimiși dinadins în acel loc, l-au îngropat. Mormântul este situat în inima Pustiului Iudeei, la circa 10 kilometri sud de Ierihon, și circa 20 kilometri est de Ierusalim. Ctitorul moscheei din sanctuar a fost Salah Ad-Din (Saladin), dar actualul sanctuar, zidit din calcar bej , a fost inițiat de către sultanul Beibars prin anul 1269, așa cum se poate deduce din inscripția aflată pe unul din pereții moscheei. Tradiția spune că sultanul
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
menționați în Coran și tovarășilor lui Mohamed, au fost finanțate prin „awqaf”, un patrimoniu creat din proprietățile confiscate de la Biserica Romano-Catolică. În cazul lui Nabi Musa, fondul waqf a fost obținut prin exproprierea unor proprietăți bisericești din apropierea Ierihonului. Activitatea de ctitor pios a lui Baibars al Bunduqdari a creat un precedent pentru următorii stăpânitori. În lungul evului mediu în apropierea sanctuarului au fost ridicate hanuri, principalul han în actuala lui formă fiind terminat în deceniul 1470-1480. Se crede că pe parcursul anilor
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
ORESTE TAFRALI Cronologie: Părinții: Tafrali Constantin și Elena Locul și data nașterii: Tulcea, 14 noiembrie 1876 [Bunicul patern, Georgios Tafrali („mort în 1846, la vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
nașterii: Tulcea, 14 noiembrie 1876 [Bunicul patern, Georgios Tafrali („mort în 1846, la vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră. Ctitorul locașului este Fabrica de ciment Fieni. Sfințirea a fost făcută de PF Teoctist la 29 iunie 1996 cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel". Arhondaricul și stăreția au fost înălțate în ultimii ani.
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
de piatră cu hramul ,Adormirii Maicii Domnului” în anul 1846. Ieromunahul Agatanghel, 1853-1859. În vremea lui s-a încheiat construcția bisericii. Ieromonahul Vladimir, 1859. Egumenul Ghedeon a stărețit între anii 1860-1872. În vremea lui, Hristofor Carandje Iscrov și cu alți ctitori au construit biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Ierarh Nicolae” și stăreția la anul 1868. Tot atunci Catrina Petceva din Chișinău a dăruit în anul 1860 mănăstirii o casă în orașul Chișinău, pe str. Armenească nr.13. Ieromonahul Sinisie, a
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
deasupra pietrei pe care, după tradiție, Isus ar fi înfăptuit miracolul, iar deasupra altarului atârnă un lampadar, mare și simplu, din metal. În biserica sunt numai două icoane. În stânga - Madona si copilul, iar în spatele ei se află portretul lui Martyrios, ctitorul celei de-a doua biserici. În dreapta se vede portretul lui Isus, iar in spatele lui, imaginea Comitelui Iosif din Tiberiada, care ,se crede, că a donat pentru zidirea prime biserici. În partea din față a bisericii a fost reconstituit atrium
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
râul Prahova care există si astăzi "Podul lui Raky"). În anul 1904 se începe construirea bisericii de către meșteri germani și în 1906 se termină constructiile și dotarea cu mobilier, 3 clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate în întregime de ctitor, tot inginerul Anton Raky, urmate de sfințirea bisericii. Parohia romano-catolică a Sfântului Anton de Padova a fost înființată în 1899. Din 1860 până 1899 comunitatea a fost păstorită de preotul romano-catolic din Parohia de Ploiești, până când a venit un paroh
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
și a preaosfințituluĭ Mitropolit a toată Ungro-Vlahieĭ, chir Neofit, la anul de la Hr[istos] 1841, Avg[ust] 30.”" În 1895 Consiliul Comunal al Bucureștilor a considerat că denumirea „Biserica Hanul Colței” nu este potrivită și a decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. Între anii 1880-1897 a funcționat ca biserică grecească, liturghiile fiind oficiate în limba greacă. Începând din anul 1897-1898, aici s-a slujit din nou în limba română. Dupa instaurarea regimului comunist în România statul bulgar
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
vale a centrului orașului Hebron datează din epoca romană. Irod cel Mare, de origine edomită, ajuns rege al Iudeei, a zidit zidul care înconjoară încă în zilele noastre sanctuarul Peșterii Patriarhilor. Este posibil ca Irod a fost și cel dintâi ctitor al acestui sanctuar. Tot lui i se poate atribui și clădirea numită Ramat Al Khalil de la Mamre În zilele Războiului Iudeilor (Primul război iudeo-roman) orașul a fost capturat fără vărsare de sânge și prădat de luptătorii lui Shimon Bar Giora
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
devenit reformați. Data exactă nu se cunoaște, dar având în vedere faptul că în zonă primele parohii reformate au apărut pe la mijlocul secolului al XVI-lea, trecerea la cultul reformat în satul Sâncrai ar fi putut avea loc între anii 1570-1580. Ctitorul și constructorul bisericii nu sunt cunoscuți. Prima atestare documentară a parohiei și bisericii romano-catolice din Sâncrai datează din anul 1282 când parohia se afla sub jurisdicția Episcopiei de Alba Iulia. În anul 1332 Sâncraiul este amintit ca parohie ce plătește
Biserica reformată din Sâncrai () [Corola-website/Science/332592_a_333921]
-
mama domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Conform istoricului N. Iorga, Stanca Cantacuzino s-ar fi născut în 1633. S-a născut în influenta familie boierească Cantacuzino, fiind fiica postelnicului Constantin. Printre frații ei se numărau viitorul stolnic Constantin Cantacuzino, marele ctitor Mihai Cantacuzino și viitorul domn al Țării Românești, Șerban Cantacuzino. Stanca a fost măritată cu boierul Papa Brâncoveanu, din familia Brâncoveanu. Cuplul a avut trei copii, Barbu, Matei și Constantin, din care numai Constantin a supraviețuit până la maturitate, având la
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
Ca urmare a celor două mari cutremure din 1940 și 1977 au fost necesare unele lucrări de consolidare precum și restaurarea picturii. În curtea bisericii se află un cavou zidit în anul 1853 în care se află așezat într-o raclă ctitorul bisericii. Clopotnița înaltă de 9 m, aflată la câțiva metri în fața bisericii, este construită din zid gros cu piatră și cărămidă. În clopotnită sunt trei clopote. Parohia Grindu are casă parohială. Parohia a posedat 28 ha teren arabil. Conform Legii
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
de cca. l5 m, iar spre sud și nord-est pante line de cca. 30 m despart biserica de apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au fostu părintele ..., egumen
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
despart biserica de apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au fostu părintele ..., egumen, și au fost [ctitor] Hriza Vornicul și Dumitra[na], în zilele [lui Alexandru Vodă]". Surse
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au fostu părintele ..., egumen, și au fost [ctitor] Hriza Vornicul și Dumitra[na], în zilele [lui Alexandru Vodă]". Surse de arhivă, citate de literatura de specialitate, atestă existența, în acest loc, a unei mănăstiri anterioare construcției lui Hrizea. Un document din 1628, mai 16, menționează că în primii
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
reorganizat această școală, ci a organizat-o din temelii”". Gheorghe Duca a stabilit norme de admitere, de promovare și obținere a diplomelor. O dată cu diploma de inginer, absolvenții primeau și gradul de sublocotenent în rezervă. Tot Gheorghe Duca a fost și ctitorul imobilului Politehnicii din Calea Griviței, a cărui inaugurare a avut loc pe 2 octombrie 1886. Aici a înființat o bibliotecă și laboratoare de fizică și chimie. Programele didactice elaborate de Gheorghe Duca au fost preluate și de Politehnica din București și
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
al Ordinului bisericesc „Ștefan cel Mare”, deoarece a făcut donații importante pentru lucrările de renovare și construcție a lăcașelor sfinte, între care mânăstirile din Nicoreni și Suruceni și Mănăstirea Ciuflea din Chișinău. De asemenea a fost decernat și cu diplomă "Ctitor al Bisericii Ortodoxe", care i-a fost înmânata de Mitropolitul Moldovei - Vladimir.
Gabriel Stati () [Corola-website/Science/332878_a_334207]
-
în care nu este menționat ca ocupând vreo dregătorie. Între 1774 și 1808 documentele vremii îl menționează ca ocupând o serie de dregătorii importante: Mare Comis - 1774, stolnic - 1776-1780, Mare Ban - 1780, Mare Vistier - 1792, Mare Logofăt - 1797-1808. A fost „ctitor și epitrop al bisericii” din mahalaua Tălpălarilor din Iași.
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în biserică și piatra cu pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din centru, în pridvorul acesteia), catapeteasma se găsește din 1876 la biserica veche din Frunzeni (Costișa), iar cinci icoane la Mănăstirea
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]