5,148 matches
-
lui cu literatura, o relație aproape simbiotică, decelabilă în reconstrucția simbolică a unor figuri cultural fondatoare precum cea a poetului național, Mihai Eminescu. Recuperarea simbolismului românesc trebuie să se realizeze cu necesitate în contextul simbolismelor europene și un studiu mai cuprinzător decât cel de față ar trebui să se focalizeze asupra simbolismelor sud-est și central europene, incluzând fenomenul simbolist ceh, polonez, maghiar, rusesc sau sârbesc, și al felului în care acestea sunt "naționalizate", sunt modelate în spiritul unei tradiții pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contribuția esențială a unor pictori precum Ștefan Popescu și Apcar Baltazar, susținerea pe care o acordă ca mecena Alexandru Bogdan- Pitești, cu apariția unei reviste dedicată exclusiv artei, revista Ileana, precum și implicarea lingvistului Sextil Pușcariu. Târgul Moșilor constituie un bazar cuprinzător de unde criticul își selectează exemplele, de la arta olăritului la cea a obiectelor de uz casnic (donițele) sau a portului popular, evidențiindu-se cu precădere, fotele. El menționează o valorificare similară de către Art Nouveau în ultimul deceniu, a artei populare sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu se poate decela o influență directă a celor doi artiști în arta pictorului român, în schimb, criticul pare să facă o concesie privitoare la sensibilitatea afină a lui Ștefan Popescu pentru mister, mit, simboluri, raportată de critic unui mai cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhitectului Ciocârlan, un cuvânt de deschidere este rostit de Cons. Lahovary, președinte al Societății "Ileana", discurs publicat la rubrica "Lettres, sciences et arts" cu mențiunea că el avusese loc pe data de 13 ianuarie 490. Președintele asumă o explicație mai cuprinzătoare, nu lipsită de conotații politice, a numelui societății: "avem aici un nume poetic, care aparține literaturii noastre populare și care face să bată inimile noastre patriotice prin sonoritatea sa juvenilă"491. Lahovary marchează în discursul său faptul că o Românie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artefactelor și evenimentelor care formează viața cotidiană 17". Cultura populară ar reprezenta chiar modul nostru de viață, iar sensul acesta ar fi apropiat de analiza stilului și a gustului pe care o face Bourdieu. N.J.G. Pounds oferă o definiție mai cuprinzătoare a culturii, apropiată însă de punctul de vedere al lui Bourdieu. Potrivit lui Pounds, cultura este "corpusul de idei ale unui popor despre sine și despre ceea ce îl înconjoară, împreună cu uneltele și artefactele prin intermediul cărora indivizii stabilesc legături între ei și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
funcție culturală asertivă pentru formele de folclor, față de funcția culturală subversivă a formelor de cultură elitistă. Trăsătura comună a acestor două extreme constă însă în faptul că sunt împărtășite de un număr din ce în ce mai mic de indivizi, spre deosebire de cultura populară, largă, cuprinzătoare și permisivă, care reușește să pătrundă și să se impună în toate straturile sociale. Folclorul ar reprezenta, așadar, tradițiile și obiceiurile unei comunități, rezerva non-evaluativă din care se hrănește cultura populară actuală. De asemenea, forma alungită a diagramei ar indica
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a uneia descendente (impusă de sus în jos). Pe lângă în-globarea elementelor venite din sfera folclorului, dar și a culturii de elită, cultura populară este capabilă să producă și forme proprii, specifice, pe care le combină cu cele împrumutate în recipientul cuprinzător al practicilor culturale cotidiene. Diagrama lui Nachbar și Lause (vezi Fig. 2) este probabil mult mai precisă decât alte interpretări. Privită pe orizontală, cultura populară nu este nici superioară celei folclorice, nici inferioară culturii de elită; este însă mai cuprinzătoare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cuprinzător al practicilor culturale cotidiene. Diagrama lui Nachbar și Lause (vezi Fig. 2) este probabil mult mai precisă decât alte interpretări. Privită pe orizontală, cultura populară nu este nici superioară celei folclorice, nici inferioară culturii de elită; este însă mai cuprinzătoare decât ambele, deci poate fi cu ușurință considerată ca fiind forma contemporană culturală dominantă. Existența diverselor manifestări ale culturii populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și antropologii le studiază de obicei în relație cu mentalitățile
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în secolul al XVIII-lea prin Declarația de Independență. În consecință, după cum susține McGowan, "formele și momentele de cultură carnavalescă în America nu sunt legate în vreun fel de relațiile de putere 220". În timp ce Bahtin descrie cultura carnavalului ca fiind cuprinzătoare, inclusivă, carnavalul american, în toate formele sale, poate fi descris ca fiind exclusiv, orientat constant către autodefinire identitară. De asemenea, în vreme ce carnavalul medieval crea, potrivit lui Bahtin, un spațiu utopic de libertate, cel american, potrivit lui McGowan, este distopic, prin înregistrarea continuă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008). CUVÂNT ÎNAINTE Influența exercitată asupra lumii vestice de teoria pe care a formulat-o acum un secol și jumătate Charles Darwin, în cartea sa despre originea speciilor, a fost profundă și cuprinzătoare. Cercetătorul american Hermann Joseph Muller, laureatul Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină din anul 1946, scria câțiva ani mai târziu: „Teoria evoluției prin selecție naturală a lui Darwin a fost, fără îndoială, cea mai revoluționară teorie din toate timpurile. Ea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mijloace superioare rațiunii umane, deși analoage cu ea, ci prin acumularea a nenumărate variații mici, fiecare din ele utile fiecărui posesor în parte.“ „La început“ înseamnă aici „din perspectiva unei orientări profund înrădăcinate a gândirii“. Schimbarea principiilor explicației unor domenii cuprinzătoare de fapte a fost caracterizată în mod sugestiv ca „schimbare a ochelarilor gândirii“. (Comparația a fost propusă de istoricul englez Herbert Butterfield pentru a caracteriza revoluția reprezentată de apariția științei matematice a naturii din secolul al XVII-lea, în cunoscuta
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ample și mai profunde decât cele ale selecției operate de grădinari și de crescătorii de animale, ținând seama de faptul că în natură selecția își exercită acțiunea în lungi perioade de timp asupra unui repertoriu de variații spontane considerabil mai cuprinzător și mai diversificat. Pe de altă parte, prin selecția artificială și prin selecția naturală se realizează obiective diferite: păstrarea și accentuarea unor caracteristici considerate valoroase în primul caz, păstrarea și accentuarea tuturor acelor caractere care asigură șanse mai bune de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
căreia speciile nu au fost create în mod independent. Singura noutate pe care o aduce lucrarea mea este încercarea de a arăta cum au fost modificate speciile și, într-o anumită măsură, cum reușește teoria descendenței să explice anumite clase cuprinzătoare de fapte; în această privință nu am avut nici un sprijin de la predecesorii mei.“ Se știe de altfel că Darwin se gândise, la început, să dea cărții sale titlul mai scurt Selecția naturală. El a dorit ca numele său să fie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
găsirii unor parteneri pentru reproducere sau a îngrijirii urmașilor - nu le asigură succesul, ci doar o probabilitate mai mare de a avea succes în toate aceste privințe. Supraviețuirea celor mai bine adaptați se realizează ca tendință statistică într-un grup cuprinzător de indivizi care sunt în competiție pentru supraviețuire și reproducere. Din cele spuse rezultă că Darwin a putut ajunge la descoperirea principiului selecției naturale datorită unei reorientări a gândirii, acea reorientare care i-a dat posibilitatea să înțeleagă că presiunea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ultima sa carte, What Makes Biology Unique?, publicată în 2004, anul în care împlinise o sută de ani de viață: „Formula darwiniană de bază - evoluția este rezultatul variației genetice și a ordonării acesteia prin eliminare și selecție - este suficient de cuprinzătoare pentru a face față tuturor posibilităților din natură. A căuta o nouă teorie (paradigmă) a evoluției pare acum o întreprindere inutilă.“ Gould a prezentat în mod sistematic propunerile sale de reelaborare și de revizuire cu referire la trei direcții, și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și alte cauze importante ale evoluției în afară de selecție. Ceea ce pun în discuție cei din urmă este punctul de vedere după care selecția este singura cauză a evoluției. Pledoaria unor cercetători ca Eldrege, Gould sau Lewontin este pentru o teorie mai cuprinzătoare a evoluției, care să dea socoteală de toate schimbările evolutive, nu numai de cele care pot fi explicate prin selecție naturală. Într-un articol publicat în The New York Review of Books în noiembrie 1992, Gould a exprimat această poziție astfel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Lewontin. Este important să se renunțe la ceea ce el numește „adaptaționism universal“. În afara cazurilor în care acțiunea selecției naturale este evidentă, cercetătorul va trebui să caute explicații alternative. Unele linii pe care ar putea fi dezvoltată o asemenea teorie mai cuprinzătoare a evoluției pot fi desprinse destul de clar din cartea mai recentă a lui Niles Eldrege, intitulată The Pattern of Evolution. Se știe că Darwin s-a interesat îndeosebi de interacțiunile dintre ființele care trăiesc în același habitat. Sunt acele interacțiuni
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
programe, ca cel lamarckian sau saltaționist. În cazul competiției dintre orientările în cercetarea evoluției vieții promovate astăzi de cei care urmează liniile directoare trasate de teoria sintetică a evoluției, respectiv de acei cercetători care au schițat contururile unei teorii mai cuprinzătoare a evoluției, pare să fie prea devreme pentru a anticipa în ce direcție va înclina balanța. Programele rivale trebuie evaluate în funcție de roadele lor. Alegeri și decizii cu mari consecințe pentru orientarea cu succes a cercetării nu pot fi dictate de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Gould sunt tot atâtea expresii ale poziției pluraliste adoptate de către Darwin. Gould caracteriza poziția lui Darwin, în contrast cu cea a promotorilor programului adaptaționist, pe care îi numea „darwiniști fundamentaliști“, „ultradarwiniști“ sau „hiperdarwiniști“, în felul următor: „El știa că fenomenele complexe și cuprinzătoare ale evoluției nu pot fi explicate pe deplin printr o singură cauză, fie și aceea atât de omniprezentă și de puternică care este copilul minții sale [selecția naturală - n.m., M.F.]“ Gould recunoștea, ce-i drept, că „adaptaționiștii“ nu contestă existența
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept pionierul cercetării istoriei naturii. Preocupat de explicarea evoluției viețuitoarelor, Darwin a utilizat și a consacrat demersuri care sunt caracteristice cercetării istorice. În explicații sunt utilizate principii cum este principiul selecției naturale, dar baza explicației o constituie cunoașterea unei arii cuprinzătoare de detalii contingente. Putem reuși să explicăm în mod satisfăcător ceea ce s-a întâmplat, dar contingența exclude acel tip de predicție care este caracteristic pentru disciplinele experimentale. Într-o cercetare istorică, omul de știință va trebui să ia în considerare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturii: „Sunt aproape convins (cu totul contrar opiniei mele inițiale) că speciile nu sunt imuabile (este ca și cum aș mărturisi o crimă).“ Este de asemenea demn de menționat că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era antrenată într-o discuție iscată de apariția cărții publicate anonim de un popularizator al științei din Edinburgh - Robert Chambers - sub titlul Vestiges of the Natural History
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu pretenții de adevăr asupra originilor universului, Pământului și ale vieții. Nu numai că există o cosmologie biblică, dar aceasta nu ar fi fost niciodată infirmată. „De fiecare dată când un pasaj biblic se ocupă fie de un principiu științific cuprinzător, fie de un aspect particular al datelor științifice, la un studiu atent se dovedește inevitabil că, în ceea ce privește premisele sale științifice, el este absolut exact. Mai mult, vom descoperi adesea că el a anticipat unele descoperiri științifice. Biblia este într-adevăr
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spre deosebire de știință, „este bazată doar pe opinie“. Religia și știința, susțin aceștia, sunt două modalități ale cunoașterii, ale căutării adevărului. În timp ce cunoașterea științifică modernă va fi limitată la idei ce pot fi supuse controlului faptelor, „cunoașterea religioasă“ ar fi mai cuprinzătoare. Tocmai deoarece posibilitățile cunoașterii științifice sunt limitate, am avea nevoie de religie în calitatea ei de cunoaștere mai înaltă. Este sensul în care putem vorbi de o „apropiere“ între ele. „Cunoașterea religioasă“ ar întregi cunoașterea științifică. Cei care susțin asemenea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
împotriva poziției lui Gould cu privire la nesuprapunerea domeniilor cunoașterii științifice și al credinței religioase vorbesc constatări ca aceea că mulți cercetători ai naturii au fost orientați în munca lor de convingeri religioase, că adesea ideile științifice sunt încadrate de idei mai cuprinzătoare care nu pot fi supuse controlului faptelor, că oameni de știință credincioși găsesc „sinergii puternice între viața credinței și viața științei“. Față de asemenea întâmpinări, este important de precizat că nici Gould, nici alți cercetători care se declară agnostici nu contestă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]