3,498 matches
-
decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale lui Peter Quint pe care, se înțelege, doar naratoarea îl vede, guvernanta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
expatriat de acum stabil și echilibrat la mijloc de drum, "expatriat" ce a depășit, deopotrivă, resentimentele abandonului civilizației materne și șocul cultural al integrării în universul de adopție. Primăvara... descrie "fantasmele" celui care își trăiește propria libertate ca pe un "delir" din vechile rituri dionisiace de inițiere. Franța nu are constrîngeri pentru Miller, toate îi sînt accesibile, supunîndu-i-se ca sub magia unui act sacerdotal. Bineînțeles că o astfel de lume ideală nu există decît în mintea celui "evadat" din spațiul nativ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în timpul zilei, el devine un Mr.Hyde postmodern noaptea, ucigînd femei frumoase, parteneri de afaceri, homeless people, indivizi întîlniți ocazional etc. și căzînd, pe rînd, în necrofilie, canibalism sau sado-masochism; se poate totuși ca întreaga poveste să nu fie decît delirul unei minți bolnave, defulate în epic!). Și primul roman al scriitorului, Less Than Zero, se focalizează pe un univers halucinant, ieșit din creierele narcotizate ale studenților-protagoniști, expuși exceselor în vacanța de Crăciun. În Glamorama, naratorul și personajul principal, Victor Ward
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Less Than Zero, se focalizează pe un univers halucinant, ieșit din creierele narcotizate ale studenților-protagoniști, expuși exceselor în vacanța de Crăciun. În Glamorama, naratorul și personajul principal, Victor Ward, pleacă în căutarea unei foste iubite (în Europa), sfîrșind în plin delir existențial, în compania unor teroriști londonezi (aici nu se exclude însă, pe lîngă motivul imaginarului atotguvernant, și tema conflictului tată-fiu recurentă, la rîndu-i, în opera lui Ellis -,Ward fiind urmărit, ca de o fantomă, de spectrul autorității paterne, autoritate derivată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mai mult, în fața sa, tronează un straniu și, totodată, terifiant personaj. În condițiile date, de panică severă, aș îndrăzni să spun chiar că atenția pentru detalii de care dă dovadă povestitorul pe parcursul descrierii pare mai suspectă decît starea lui de delir incipient (altfel, absolut legitimă). Să-l lăsăm însă pe el să vorbească: Acum îl vedeam mai bine, deși chipul îi era încă în umbră. Purta o cușmă ascuțită verde cu auriu, pe care era prinsă desupra frunții o fibulă grea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
istorii se ascunde, pentru o vreme, împreună cu Sonia și cu pinguinul Mișa, în casa periferică a unui amic, polițistul Serghei (mort și el mai tîrziu "la datorie", în Moscova, și revenit acasă, sub formă de cenușă, într-o urnă metalică). Delirul existenței individuale a lui Viktor delir proiectat, desigur, pe ecranul unei existențe comunitare la fel de halucinante se dezvoltă în același ritm nespecta culos, "normal", s-ar putea spune, cu terminologia persona jelor înseși. Intrat în legătură cu un "pinguinolog" din "vechiul regim" (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
împreună cu Sonia și cu pinguinul Mișa, în casa periferică a unui amic, polițistul Serghei (mort și el mai tîrziu "la datorie", în Moscova, și revenit acasă, sub formă de cenușă, într-o urnă metalică). Delirul existenței individuale a lui Viktor delir proiectat, desigur, pe ecranul unei existențe comunitare la fel de halucinante se dezvoltă în același ritm nespecta culos, "normal", s-ar putea spune, cu terminologia persona jelor înseși. Intrat în legătură cu un "pinguinolog" din "vechiul regim" (pentru a afla mai multe despre nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ascunde o metaforă mai complexă, răsfrîntă la nivelul întregii cărți. Aparent inadaptatul pinguin (pinguinul imperial, cel de pol sudic) e singura ființă de pe pămînt care supraviețuiește în condiții climaterice halucinante. Similar, dacă există vreo formă de rezistență la monstruozitatea și delirul lumilor în disoluție (precum spațiul ex-sovietic bunăoară), atunci aceasta vine dinspre imaginarul supradimensionat al scriitorului. Viktor-Pinguinul-Scriitorul supra viețuiește ca Horatio al lui Shakespeare sau ca Ishmael al lui Melville pentru a povesti (oare e numai un "accident" biografic faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scriere. Acest fapt amână pe termen nedefinit "explicația" finală a obiectului și a lumii reale și îi permite eroului să continue să trăiască cu această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-le pe toate, pe rând, încât la urmă să rămân numai cu întunericul și cu dânsul. Viața căpăta parcă atunci un sens precis, adevărat" (p. 209). Este limpede că fantasma reprezintă un rezumat al lumii imaginare a eroului care, în timpul delirului, intră în expansiune, ocupând tot câmpul atenției bolnavului. Iar dacă acest concentrat al universului este acoperit de scris, nu ne rămâne decât să conchidem că avem de-a face cu o nouă metaforă a interpretării. Capul este un simbol ermetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
era odihna și beatitudinea mea, a mea personală. Poate că dacă ar fi aparținut lumii întregi s-ar fi întâmplat o cumplită catastrofă. Un singur moment de fericire deplină ar fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări fericite a absurdului lumii. Scrisul figurează ca metaforă a atingerii unei lizibilități totale a realului, o lizibilitate care nu poate fi, însă, decât ipostaziată metaforic și visată în delir, niciodată trăită cu adevărat. Concluzii Nu mai rămâne decât să subliniem că existența acestei configurații metaforice în romanele scriitorului interbelic indică o conștiință artistică evoluată, o poetică complexă, ce dezvoltă un nivel metaliterar al reflecției. Observațiile criticilor literari din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că e în posesia unui argument serios care repune în discuție prea evidenta sinucidere a fratelui său. Va sta de vorbă cu Wexler, unul din inspectorii însărcinați cu ancheta. În timp ce-i relatează ultima discuție cu pădurarul, polițistul explodează: " E un delir, Jack. Țineam la fratele tău ca la propriul meu frate, pentru numele lui Dumnezeu! Crezi că-mi face plăcere să mă gîndesc că și-a tras un glonte în cap?" "Cum ați aflat vestea morții lui Sean?" întreabă jurnalistul. Ofițerul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oameni (inclusiv lumile arhaice) sunt, cu siguranță, mai puțin omogene și mult mai contradictorii decît o sugerează studiul de față. Sunt convins, scrie Claude Lévi-Strauss115, că societățile umane și indivizii nu creează niciodată în mod absolut, în jocurile, visele sau delirurile lor, ci se limitează la a alege cîteva combinații dintr-un repertoriu ideal, pasibil de a fi reconstituit. Făcînd inventarul tuturor obiceiurilor observate, a celor imaginate în mituri, evocate în jocurile de copii și de adulți, în visele celor sănătoși
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căci ele sînt elementele de referință care ne ghidează în lume. Dacă nu am admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
atît de mișcător, de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules élémentaires de Michel Houellebecq. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tot mai mult citat... Și, desigur, tot mai atacat, admirația antrenînd după sine o aproape egală înverșunare asupra celui mai mic con de umbră sau de îndoială din viața respectivului autor. E și cazul lui Cioran, ale cărui entuziasme și deliruri adolescentine stîrnesc (abia acum!) valuri de indignare corect politică, îndeosebi în mediul francez, și ale cărui opinii spumoase se regăsesc în locuri dintre cele mai variate, de la scrieri literare la sfere teatrale, sau chiar publicitare. Drept e că, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singur într-un moment în care presimțea - sau știa deja - că existența sa era la o răscruce. Ne găseam, de fapt, amândoi într-un moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi să mă
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
simple numere, în sufletul lor nu merită să descinzi, spre a sugera o cale de ieșire lăuntrică. Greșeala este întărită cu nepăsare și cinism, încât scurta autoscopie din final, deși nesatisfăcătoare, este unica oază meditativă a romanului, o stopare a delirului. Clejan recunoaște că este principalul vinovat pentru situația sa, pentru viața trăită pasiv, ca o succesiune de măști sociale lipsite de fond. Odată asumat cadrul romanesc, unul infernal, evoluția obsesiei este urmărită în crescendo cu precizie și realism.
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe cine avea prepus", ne mai spune naratorul), Lăpușneanu se îmbolnăvește de lingoare în cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el om simplu sau cap încoronat: "În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase și amenințătoare, îngrozindu-l și chemându-l la judecata Dumnezeului dreptății. În deșert se învârtea în patul durerii, căci nu afla răgaz". Disperat, se grăbește să-l numească domn
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cotloane încurcau drumul și întârziau pașii". În descrierea cvasi-balzaciană a interiorului, surprinde mai ales prezența unui veritabil muzeu, haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
faptului divers distrug pluralismul, produc maladii sociale infecțioase (tot mai frecventele violențe din parlamente ori de pe stadioane, din scările blocurilor și asociații), seamănă "veșnicul război al Troiei printre oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul prezent al valorilor politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele psihiatrice se înlătură delirul și demența, ci, așa cum opina croatul antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe vremea când se afla în Imperiul Austro-Ungar, precum și etnologul francez Georges Dumézil (1898-1986) (20), pe căile etico-morale și prin politica tradițională, sprijinite de credința în Veșnica Reîntoarcere a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii mortuare a poetului îi corespunde aici chipul litificant al Meduzei, dinamica ofidiană a podoabei capilare a monstrului recuperează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]