4,161 matches
-
a făcut parte din grupul cunoscut ca “Popoarele Marii”. Minonienii erau oameni misterioși, de statură mică (1,60 m), educați, războinici și negustori, artiști și marinari experimentați. Au fost primii din Europa care au folosit un limbaj scris, care a descifrat abia acum câțiva ani. Trăiau în mare parte din agricultură, iar hrana era depozitată în amfore de 4 metri. îngropate la mai mult de două treimi în pământ, din care scoteau alimentele cu un polonic mare, iar cele mai adânci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O pernă țâșni înspre fratele meu poznaș. Dacă n-ai înțeles nimic... poate ar trebui să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mișcat-o câțiva centimetri, lăsând o dâră mare pe nisip. Era greu. I-am aruncat tânărului o privire. Brațul stâng îi era mușcat până aproape de umăr. Fața lui era palidă, dar părea calm. Buzele i se mișcau și am putut descifra următoarele: ,,Vreau să merg la JeffreyBay”. Jeffrey-Bay, visul fiecărui surfer. Am apucat din nou placa și am deplasat-o aproximativ zece metri, până aproape de mașina mea. Unde-mi pusesem cheile?Telefonul era în mașină și trebuia să sun urgent la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și aproape fără să-și dea seama, Marie Încetinise. O felicită. Ea scoase atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le recuperase la primărie și i-o Întinse. - Fără mine nu vei fi În stare să faci progrese. Descifră fraza dintr-o privire și Îi adresă un zîmbet. - Acum colaborezi? E drăguț din partea dumitale... - Mi-e doar milă de dumneata. În clipa de față, ești fără Îndoială singurul din Lands’en care habar n-are ce s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pérec mîine, la prima oră, pînă atunci ți-l Încredințez pentru noaptea asta. Morineau se strîmbă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Fersen se Întinse, ridicîndu-se de pe scaun, și Își luă haina. Mai luă și cele două cărți ale lui Ryan, descifrînd titlurile: Monumentul Răstignirii de la Carridwen și Pietrele care glăsuiesc. Măcar astea nu-i vor abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
verificarea returului video al camerelor de luat vederi, Annick trăncănea cu el, liniștită acum cu tot acel material instalat la sit... Cu șervețelul de hîrtie, Séphane Încercă să șteargă maioneza. Cu regret, era cea mai bună... Își Întrerupse gestul și descifră textul aureolat cu grăsime. - Nu se poate! Știți ceva? SÎngele care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uită după ei cum străbăteau atelierul, apoi se strecură În biroul surorii lui și recuperă ziarul din coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață să citească, descifră banderola care vorbea de cei doi bebeluși uciși și Începu să clatine din cap, cu ochii holbați... Gwen era gata să urce În mașină, cînd o camionetă de livrare, care arbora numele de Le Bihan scris cu litere mari pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a dușului, Marie se lăsă În voia acesteia și plînse ca și cum din Întreg corpul ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest! Nu se poate! - Ba da. Am uitat s-o Înapoiez Înainte de plecare. Lucas și Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să fie...! Și tot bănetul ăsta s-a făcut nevăzut! Lands’en, insula comorilor? Ar fi prea din cale afară, totuși! Marie Îi luă faxul din mînă și descifră urmarea cu exaltare. - Tipii care au dat lovitura la banca Hostier ar fi, se pare, doi frați, Tom și Sean Sullivan... N-au mai fost găsiți niciodată! - Trebuie să fi fost tare șmecheri... - Niște irlandezi. Ca Ryan!... Care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice, mesaje fără alt destinatar În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În partea superioară a farului erau disimulate camere de luat vederi -, un Întreg material de ascultare și informatică ținînd de o tehnologie de vîrf, o consolă legată prin mai multe fire de niște aparate de Înregistrare numerice pe care Marie descifră diverse nume. - Pusese totul sub ascultare: cameră Marie, cameră Lucas, birou jandarmerie... De necrezut! - Ia uită-te aici: un sintetizator de voci. Cu asta poți face ca oricine să spună orice. Luă CD-urile stivuite și etichetate. Voce Gwen, voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veacurilor. Plină de gravuri. În tuș. Cu planuri. Am răsfoit-o adesea cînd eram mică. Umbra unui zîmbet se ivise pe chipul polițisului, Închipuindu-și-o dintr-odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul lumii. Adormi aproape instantaneu. Mai Întâi văzu un om, o parte a spațiului acoperită; doar chipul lui era descoperit. În mijlocul feței, ochii străluceau; expresia lor era greu de descifrat. În fața lui era o oglindă. La prima privire În oglindă, omul avu impresia că se prăbușește În gol, deși se așezase, stătea jos; Își privise propria imagine În sine, ca pe o formă mentală independentă de el, ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mutațiile aleatorii păreau așadar mai eficiente decât selecția naturală. Montajul experimental era amuzant și contrazicea clar ipoteza clasică a reproducerii sexuate ca motor al evoluției; oricum, acest rezultat nu mai prezenta decât un interes anecdotic. De Îndată ce codul genetic va fi descifrat integral (era o chestiune de luni), omul va fi În măsură să-și controleze propria evoluție biologică; atunci sexualitatea va apărea limpede așa cum este: o funcție inutilă, periculoasă și regresivă. Însă chiar dacă reușeau să detecteze apariția mutațiilor și chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
așa mai departe ? — Evident. Lordul Edgerly se dădea în vânt după meniul meu special, Ouă Benedict. Iau o gură de apă. O văd pe Trish făcând niște fețe pe care evident că ea își închipuie că doar Eddie le poate descifra, iar el încuviințează „discret”. La fel de bine ar fi putut să-și tatueze „S-o angajăm !” pe frunte. — Un ultim lucru. Trish trage lung din țigară. Atunci când domnul Geiger și cu mine vom lipsi, vei răspunde la telefon. Imaginea noastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul de desene și de forme pe care nu reușesc să le descifrez. Are dreptate. Nici eu n-am văzut stelele de deasupra Londrei. — Dar tu ? Glasul lui mă readuce în prezent. — Eu ce ? — Începuseși să-mi spui povestea ta, spune. Și cum ai ajuns aici. — A. Mi se pune un nod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
enigmă tăcută. Iar atunci cînd lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau doar din cap sau să mîzgălesc un mesaj criptic pe o bucată de hîrtie. Și oamenii le vor lua și vor Încerca să le descifreze Înțelesurile ascunse... — Asta-i Lissy ? spune Jack, arătînd un nume din broșura-program, și tresar. Îi urmăresc privirea și Încuviințez din cap fără vorbe, cu gura Închisă. — Mai cunoști și pe altcineva din spectacol ? mă Întreabă. Ridic din umeri, a „cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
recunoscută. Și că prefer să car jos cartoanele aplatizate decât să‑mi fac probleme În legătură cu nevoia intendentului de a fi stimat. Către sfârșit, fără să‑mi fi dat seama cât de apropiată era zona terminală, Încă mă chinuiam să o descifrez pe Vela, să‑i sesizez motivațiile. Ea prefera fapte și nu vorbe, recunoscând că nu putea competiționa cu mine pe plan verbal și, Într‑o zi, când citeam o carte (dieta mea obișnuită de cuvinte), a intrat În dormitor complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
neputință să comunici mesajul pe care‑l emitea: mi se dăduse o șansă, mi se oferise cu o generozitate regească, dar eu pur și simplu nu am știut ce mi s‑a dat. Își compusese o raționalitate ezoterică, imposibil de descifrat, dar bazată pe principii de optsprezece carate. Și totuși, atitudinea ei regească avea și o parte șubredă. Dacă‑ți Închipuiai că poți spune de unde provenea, te Înșelai. „Ar fi fost posibil să se creadă că un astfel de om (Chick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i‑l inspirau oamenii e greu de descris. Avea o curioasă abilitate intuitivă, nu atât o pricepere de a analiza oamenii, cât un soi de divinație pe care o percepeai când vorbea despre anumite persoane sau când Încerca să le descifreze. - Le‑am explicat că e o greșeală să faci din sinucidere o chestiune de discuție sau de dezbatere. A argumenta pentru sau Împotriva vieții e un lucru pueril. - Tu ai mare autoritate asupra soților Battle și dacă i‑ai sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și cu mai cine? Pierre Etaix? Le Brouillard îi zicea, mi-aduc aminte că rătăcesc amândoi noaptea prin Paris în ceață și pentru a putea ieși din nou la lumină, trebuie să descifreze tablourile vivante care le ies în cale, cu polițiști, cu femei pierdute, cu un zarzavagiu... Oricum așa mergeam și eu prin ceață și mă desființam. Mi se părea ceva absurd și chiar a trebuit să mă opresc, că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în primul rând de un mesaj, de o invitație, de o arenă, și că protagoniștii aventurilor de pe hârtie se pot materializa în persoana noastră, punând în practică toate virtualitățile. După ce va citi îmi voi activa imaginația de moment. Îi voi descifra cu cea mai mare atenție fiecare tresărire de mușchi de pe figură, fiecare mișcare a mâinii, a umerilor, având în minte un fel de grilă cu două coloane, unde voi plasa, pe de o parte, semnalele pozitive, și pe de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțin ridicate față de nivelul ochilor. N-am înțeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un frigider antic, am văzut un aparat complicat, care după toate probabilitățile era un automat de apă conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963, pentru zilele călduroase din perioada 23-29 iulie 1971, pentru sti...” și aici literele se pierdeau. Un birou prăpădit, cu sertare sparte, mi-a atras atenția. Încrustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]