6,256 matches
-
pe parcursul dezvoltării lor cognitive. O povestire este diferită de o descriere și, fiecare la rîndul ei, este diferită de alte descrieri sau de alte povestiri. Toate tipurile de secvențe sunt, în maniera lor, "originale". Dar fiecare secvență, recunoscută ca fiind descriptivă, de exemplu, are în comun cu celelalte un număr de caracteristici lingvistice de ansamblu, respectiv o înrudire (fr. air de famille) care îl determină pe cititorul interpretant să le identifice ca fiind secvențe descriptive mai mult sau mai puțin tipice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dar fiecare secvență, recunoscută ca fiind descriptivă, de exemplu, are în comun cu celelalte un număr de caracteristici lingvistice de ansamblu, respectiv o înrudire (fr. air de famille) care îl determină pe cititorul interpretant să le identifice ca fiind secvențe descriptive mai mult sau mai puțin tipice, mai mult sau mai puțin canonice. La fel se întâmplă și în cazul unei secvențe narative, explicative sau argumentative. Bazându-se pe ipoteza unui număr redus de moduri de grupare a propozițiilor elementare, descrierea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care vorbește Bahtin se află de fapt la baza regularităților secvențiale. Secvențele elementare par să se reducă la câteva tipuri elementare de articulare a propozițiilor. În acest stadiu al analizei, mi se pare necesar să reținem următoarele secvențe prototipice: narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ și dialogal. Sunt din ce în ce mai tentat să vorbesc de secvențe prototipice în măsura în care enunțurile pe care le situăm în categoria povestirii sau descrierii, de exemplu, nu se dovedesc în general a fi toate reprezentative, precum categoria despre care discutăm aici
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să vorbesc de secvențe prototipice în măsura în care enunțurile pe care le situăm în categoria povestirii sau descrierii, de exemplu, nu se dovedesc în general a fi toate reprezentative, precum categoria despre care discutăm aici. Numai făcând referire la un prototip narativ, descriptiv sau de alt tip, o secvență poate fi desemnată ca fiind mai mult sau mai puțin narativă, descriptivă etc. Textele realizate se situează pe o scară de tipologizare, mergând de la exemple care verifică ansamblul categoriei definite la exemple periferice, care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu se dovedesc în general a fi toate reprezentative, precum categoria despre care discutăm aici. Numai făcând referire la un prototip narativ, descriptiv sau de alt tip, o secvență poate fi desemnată ca fiind mai mult sau mai puțin narativă, descriptivă etc. Textele realizate se situează pe o scară de tipologizare, mergând de la exemple care verifică ansamblul categoriei definite la exemple periferice, care nu sunt decât parțial conforme cu primele. Capitolele următoare vor fi consacrate definirii schemelor prototipice ale secvențelor narative
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
etc. Textele realizate se situează pe o scară de tipologizare, mergând de la exemple care verifică ansamblul categoriei definite la exemple periferice, care nu sunt decât parțial conforme cu primele. Capitolele următoare vor fi consacrate definirii schemelor prototipice ale secvențelor narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogale. Precum în cazul prototipului noțiunii de pasăre în general, apropiat mai degrabă de rândunică sau de canar care permite să se facă distincția dintre un pițigoi, o bufniță, o barză și chiar un struț, un pinguin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau de canar care permite să se facă distincția dintre un pițigoi, o bufniță, o barză și chiar un struț, un pinguin și alte animale, pare să existe și o schemă prototipică a secvenței narative care o diferențiază de secvența descriptivă, argumentativă sau altele. Este vorba de schema sau imaginea mentală a prototipului-obiect abstract, construit plecând de la proprietățile tipice ale categoriei, care permite recunoașterea ulterioară a unui exemplu sau altul ca fiind mai mult sau mai puțin prototipic. În capitolele ce
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintr-o singură secvență. În acest caz trebuie să luăm totuși în considerare două situații reprezentative: * Textul nu prezintă decât o secvență. În acest caz, nu putem vorbi decât de o cvasi-omogenitate, în măsura în care, într-o povestire minimă, de exemplu, propoziții descriptive și evaluative apar adesea alături de propoziții narative (așa cum vom vedea în capitolul 2); dacă într-o descriere nu apar astfel de intruziuni, nu de puține ori însă se întâmplă să găsim în ea propoziții evaluative sau chiar un plan de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
diferite tipuri alternează, apare o relație între secvența inserantă și secvența inserată. Astfel, ceea ce numim exemplum narativ corespunde structurii: [secvență argumentativă [secvență narativă] secvență argumentativă]; prezența unei descrieri într-un roman poate fi reprezentată în acest fel: [secvență narativă [secvență descriptivă] secvență narativă]. Inserarea unui dialog într-o povestire poate corespunde structurii [secvență narativă [secvență dialogală] secvență narativă], iar cea a unei povestiri într-un dialog poate fi redată prin schema inversă: [secvență dialogală [secvență narativă] secvență dialogală]. Eterogenitatea este un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în textul dialogal al unei piese de teatru a făcut obiectul numeroaselor reflecții în epoca clasică: este vorba explicit despre problema gestionării unei astfel de eterogenități (de această problemă ne vom ocupa în capitolul 7). Pentru ceea ce înseamnă inserția secvențelor descriptive în narațiunile romanești, sunt utilizate sintagmele introductive-tip și clauzulele la fel de stereotipe (pentru o analiză detaliată vezi Hamon, 1981; Adam și Petitjean, 1989). Celălalt tip de structură secvențială eterogenă nu corespunde inserției (mai mult sau mai puțin marcată) unei secvențe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a + b) și din două terțete (rime c + d + e). Prin urmare, un sonet nu este decât o segmentare canonică a unui text a cărui structură secvențială de bază adesea argumentativă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, descriptivă în poezia descriptivă a secolului al XVIII-lea sau narativă. Rămâne însă să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen literar "secundar" prin definiție. Am decis să mă opresc doar
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din două terțete (rime c + d + e). Prin urmare, un sonet nu este decât o segmentare canonică a unui text a cărui structură secvențială de bază adesea argumentativă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, descriptivă în poezia descriptivă a secolului al XVIII-lea sau narativă. Rămâne însă să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen literar "secundar" prin definiție. Am decis să mă opresc doar la cinci tipuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narativă. Rămâne însă să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen literar "secundar" prin definiție. Am decis să mă opresc doar la cinci tipuri de structuri secvențiale de bază (narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ, dialogal). Celelalte tipuri care apar drept ipoteze în lucrările mele anterioare pot fi cu certitudine lăsate la o parte. Acestea se reduc, într-adevăr, fie la simple descrieri de acțiuni (ca în majoritatea textelor "procedurale" sau "instructive" și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din tipurile de bază. Se pare că avem aici de-a face nu numai cu o suprapunere, ci și cu o dublă funcționare: funcționarea secvenția-lității "de origine" și cea a sintaxei, prin aranjarea lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
văzut că secvența presupune un anumit număr de macro-propoziții compuse din una sau mai multe propoziții elementare. Nu ne rămâne acum decât să definim aceste propoziții, punându-ne, până una alta, întrebarea dacă este pertinent să vorbim de propoziții narative, descriptive sau de alt tip; cu alte cuvinte, dacă diferențele tipologice au loc la acest micro-nivel sau la un nivel superior de grupare a propozițiilor în pachete (macro-propoziții) organizate după schemele prototipice ale secvențelor de bază. Atât în oral, cât și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
frastică, a unei propoziții narative merită toată atenția noastră. Întrebarea care se impune este, într-adevăr, esențială și greu de evitat: există caracteristici lingvistice care permit definirea unei propoziții ca fiind narativă și deci, prin extensie, o alta ca fiind descriptivă, argumentativă etc., unde unitatea minimală de tipologizare este superioară propoziției? Să ne oprim pentru moment asupra acestei dezbateri. Exemplul (11) prezintă, cu siguranță, una din aceste caracteristici lingvistice: este vorba de un enunț asertiv. Însă D. Combe nu spune că
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este superioară propoziției? Să ne oprim pentru moment asupra acestei dezbateri. Exemplul (11) prezintă, cu siguranță, una din aceste caracteristici lingvistice: este vorba de un enunț asertiv. Însă D. Combe nu spune că această modalitate asertivă predomină și în enunțuri descriptive cu referire la stări (12) sau acțiuni (13) și chiar în concluziile succesiunilor argumentative de tipul: "...deci marchiza este o mincinoasă", sau, mai mult, secvențe explicative ("pentru că marchiza este căsătorită"): (12) Marchiza purta o rochie de catifea roșie. (13) Marchiza
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Caracterul narativ nu ar putea fi concentrat doar în forma verbală, el pare să țină de "acțiune și nu de verbul în sine, în calitate de categorie lingvistică" (Combe 1989: 160). Într-adevăr, prin intruziunea unui verb de stare rezultă o propoziție descriptivă: (19) Marchiza locuiește într-un hotel particular de pe bulevardul Foch. Simpla introducere a perfectului simplu ar fi suficientă să transforme (19) în propoziție narativă. Faptul de a locui la adresa indicată poate deveni un eveniment cheie într-o succesiune narativă: (20
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
incidențe asupra interpretării propoziției: (21) Marchiza ieșea la ora cinci. (22) Marchiza va ieși la ora cinci. (23) Marchiza a ieșit la ora cinci. (24) Marchiza iese la ora cinci. În (21), fie suntem în curs de a caracteriza (propoziție descriptivă exemplară) subiectul pe baza obiceiurilor sale (frecventativul), fie această propoziție cu verbul la imperfect lasă loc unei sucesiuni de tipul: "... când, într-o zi, un bărbat, îmbrăcat destul de ciudat, o abordă". În acest ultim caz, avem de-a face cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf, predicat care semnalează un eveniment, enunț asertiv activ sau pasiv, distanțare modală), dar putem spera ca, pornind de la elemente de gramatică, să ajungem la povestire? Caracteristicile reținute corespund unor propoziții descriptive, însă ele nu demonstrează că o anumită propoziție este, de la sine, de un anumit tip. Folosirea perfectului simplu nu garantează nici măcar dacă e să luăm în considerare uzajul formelor de perfect simplu izolate, caracteristice presei contemporane că avem de-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propoziție desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze sau să împiedice o propoziție de a fi considerată ca fiind narativă (sau, mai mult, descriptivă, argumentativă, explicativă sau dialogală), criteriile gramaticale nu permit, în mod absolut, ca aceasta să fie definită din punct de vedere tipologic. Este imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
absolut, ca aceasta să fie definită din punct de vedere tipologic. Este imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O propoziție dată nu poate fi definită ca fiind narativă sau descriptivă sau de altă natură, decât în lumina dublului joc al caracteristicilor gramaticale și al inserției acesteia într-un cotext, într-o succesiune de propoziții pe care interpretantul le leagă între ele. O propoziție evaluativă ca cea din exemplul (17) nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
modului de înlănțuire care, în ultimă instanță, face posibilă (sau imposibilă) inserția anumitor propoziții într-o secvență narativă. Această constrângere globală, precum și caracteristicile gramaticale transformă propozițiile (11) și (18) în nuclee narative, iar propozițiile (12), (19) și (21) în expansiuni descriptive. Lingvistica textuală se impune aici, mai mult decât oriunde, fără a exclude, pentru unele cazuri speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza) este o unitate textuală identificată pe baza celor trei aspecte complementare, rezumate în schema ce urmează 10
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în schema ce urmează 10. Schema 3 * Aspectul referențial sau construirea unei reprezentări discursive. Dacă am separa reprezentarea discursivă de enunțare (de subiectiv), am putea vorbi, în termenii lui Charles Bally, despre "dictum". La rândul său, Searle vorbește despre "conținut descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de adevăr. La acest prim nivel, propoziția reprezintă o predicație: atribuirea de proprietăți unei persoane. Așa cum a semnalat Benveniste, fapt lăsat destul de devreme uitării de lingvistica structurală, "referința este parte integrantă a enunțării
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
text." (Martin 1985: 57). În măsura în care orice text își construiește o reprezentare, putem spune că descrierea este, într-un anumit fel, în centrul activității de limbaj. Va trebui deci să avem grijă să nu confundăm, în cele ce urmează, această funcție descriptivă, inerentă exercițiului vorbirii, cu forma de așezare în text-secvență, pe care o vom denumi descriere. De asemenea, faptul că orice enunț are o finalitate sau o orientare argumentativă nu va trebui confundat cu punerea în secvență argumentativă. Se regăsesc aici
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]