3,056 matches
-
Și sărind și ea la fel a vărsat întreaga oală pe cărare. Adio, cloșcă, pui, purcel, adio, vacă și vițel!... Acasă, ca să scape de bătaie, a depănat o-ntreagă dărănaie. Ne-ademenește visul cu momele, dar iată că o clipă destramă toată cazna. Și cine n-o apucă, din când în când, și razna și n-a visat să-și facă în Spania castele?247 În general, povestirile sunt analizate printr-o structură canonică de macropropoziții succesive: Situație inițială (sau Orientare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu fața-n nisip. Pe jumătate inconștient încă, omul se ghemui și se târî câțiva metri spre plajă. Apoi, se rostogoli pe spate. Pescăruși negri și albi se-nvârteau gemând pe cerul albăstrui în care-o urzeală albă ce se destrăma spre răsărit era tot ce mai rămăsese de pe urma furtunii din ajun. Robinson făcu un efort să se așeze și simți numaidecât o durere crâncenă-n umărul stâng. Țărmul era plin de pești cu burta spartă, de crustacee sfărâmate și de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
MASIVUL CENTRAL Mai am un obicei: atunci când mă aflu într-o colectivitate cu mai mulți oameni necunoscuți, pun ochii pe câte unul, care îmi stâr- nește interesul din prima clipă. Urmăresc, fără ostentație, se înțe- lege, persoana până ce grupul se destramă. Pot intra sau nu pot intra în vorbă cu ea. Cum îmi... recoltez... victimele? Foarte simplu: se recomandă singure, prin expresia feței, prin comportament, prin felul de a vorbi, prin răbdarea cu care ascultă. Dar și prin altele. Mai pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Willemin (ins cu profunde convingeri creștine). Frossard însuși mărturisește, referindu-se la acest eveniment: "Era ora 17 și 10. Peste două minute voi fi creștin" deoarece, atunci, în cele două minute "se declanșează brusc, seria miracolelor a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală" (Dumnezeu există, eu L-am întâlnit). Convertirea lui e cel mai greu de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
capelă, îl caută din privire, pentru ca mai apoi "nu știu de ce se fixează pe a doua lumânare, care ardea în stânga crucii. Nu prima, nici a treia, a doua. Și atunci se declanșează, brusc, seria de miracole a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală". Din acest moment cel ce crescuse privind cu admirație portretul lui Marx devine
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a-și chema prietenul, numai că privirea sa "nu știu de ce se fixează pe a doua lumânare, ce ardea în stânga crucii. Nu prima, nici a treia, a doua. Și atunci se declanșează brusc, seria de miracole a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală"2. Astfel în doar două minute ("Era ora șaptesprezece și zece. Peste două
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Procesele de schimbare de cod au loc când această interacțiune nu este acceptată ca naturală și este supusă unei revizuiri critice. Acestea sunt cazurile când, într-o cultură dată, un câmp semantic organizat într-un anume mod începe să se destrame, pentru a lăsa locul unui alt chip, altfel organizat“ (Tratat de semiotică generală). „Schimbarea gărzii“, arată în continuare autorul, se produce rareori fără traume; de obicei asistăm la coexistența îndelungată a unor câmpuri semantice complementare sau contradictorii. Este tocmai situația
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de vedere, decît antidotul compensatoriu al rupturii sociale și al alfabetizării rudimentare antrenate de procesul industrializării. Dar cum am putea înțelege mai îndeaproape sursa sa originară? Cu siguranță, fără a abandona pista formării "culturilor naționale" suficient de omogene pen-tru a destrăma vechile societăți locale în favoarea unei identități lărgite la dimensiunile unui stat suveran sau măcar ale unui popor autorizat să pretindă un astfel de statut, aceasta însă cu condiția de a nu arde etapele. Această precauție ne obligă să anticipăm ce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
confuziile de limbaj în spiritul argumentelor oferite de teoreticieni. Cei mai rezonabili consideră că "teoriile asupra națiunii nu concordă una cu cealaltă și par mai ales să se afle în fața unei evidențe care se tulbură, a unei certitudini care se destramă"246. Alții se concentrează doar asupra uneia dintre manifestările fenomenului pe care de altfel nu încearcă să-l elucideze: este, de exemplu, cazul lui Edgar Morin care vede în "Statul-Națiune [...] un ansamblu în același timp teritorial, politic, social, cultural, istoric
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dintre austrofili și prusofili. Ei vor reuși să închege un proiect de Constituție federală și-i vor oferi în apriliie 1848 lui Frédérich-Guillaume coroana Germaniei imperiale, pe care acesta însă o va respinge cu dispreț. Parlamentul poporului german se va destrăma în iulie, după ce împăratul refractar restabilise ordinea în capitală și dizolvase în decembrie 1848, adunarea democratică acordată în panica revoluțiilor din martie. Hotărîrea statului prusac impresionează în sens invers. Acesta se bazează pe resurse pe care singur și le-a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar și din negură, destramă iluzia și lasă loc renașterii. Exclamațiile care pigmentează textul țin poate de retorica romantică, dar structura poemului e apropiată de cea a alegoriei baudelairiene. Spațiul exterior e cel al angoasei care își ia libertatea să capete proporții "cosmice". Lumina este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
închisă", "asediată", pentru a avea acces la ea trebuie să se deschidă "porțile" turnului, un simbol ascensional, dar și unul al sinelui care încearcă să se contureze ("Ah! În noaptea aceea căutam zorile,/ În turnul norilor, pe stânci,/ Vântul îmi destrăma chemările/ Și jarul ochilor se topea în lacul negurilor adânci. (...)// Atunci porțile zorilor s-au deschis/ Și glasul Eumenei peste turnurile norilor a strigat:/ "A fost un vis. N-a fost decât un vis/ Unde ești? Vino, te-am așteptat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este interlocutorul imaginar căruia i se adresează într-o încercare de a rupe singurătatea apăsătoare ("Nu, iubito, munții se destramă/ emigrăm pe rând în câte-un fel", Viziunea de la no. 7). Discursul erotic pare să capete însă alte nuanțe în poeziile din ciclurile ulterioare sau în cele publicate postum, se regăsește aici ceva din savoarea și nostalgia romantică, o oarecare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-ne urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje,/ Visând o plecare a noastră către orașele văzduhului/ Și ne vom întoarce mai morți", Maria-Maria. La Dimitrie Stelaru însă biografia este întotdeauna mitizată, refăcută într-un joc înșelător, poetul pare a destrăma și a reconstrui mereu granițele ce separă realitatea sau propria viață de lumea ficțională a creațiilor sale (este extrem de cunoscut episodul anunțării propriului deces în presa vremii ca și refacerea memoriilor la nivel fictiv în Zeii prind șoareci). E un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a fragmentării existenței. Structura circulară redă o anulare a lumii și a sensurilor abia întrevăzute, "Nici veacul acesta, nici el/ nu-i al nostru - și minte;/ rămâne un cuvânt negru, fierbinte/ de spus în fiecare zi lângă ușă." totul se destramă, nu mai există granițe între exterior și interior: simt "mâna care intră pân' la fund/ în inima parcului arsă." (Pasărea urgiei). Poezia și-a pierdut valențele catartice. "mă obosește cerul și nu pot/ să-l scutur - mătrăgună-n manuscris (...)" (Trotuarul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fotografii de porțelan prin cimitire...” 6) Oricum, ideea de cimitir (ca sinonim al morții) îl frămînta. Vrînd nevrînd, cu cît înaintează în vîrstă, cimitirul i se impune ca o destinație fatală: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/ Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.// Și-acolo, încet, molcomitor,/ Se-adună în suspine -/ Cu un dor de «mîine» sora lor,/ Cu-un dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evaporez? Nu mai găsesc în mine nici măcar revolte, de dorințe nici nu mai vorbesc.”( p. 586) Fragmentul citat pare o transcriere în proză a poemului „Trec zilele” din Comedii în fond: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.” Și acesta evocă o stare de „totală detașare de toate și lipsa de rost în viață!” „Decembre” (așa pronunța Bacovia) dă o idee despre gradul de confort la care se ajunsese în mediul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă mai văd, nu mai văd nici oglinda. M-a absorbit? Un gînd șterge tot ce era în față și-l preface într-o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca amintire. Ciudat, n-am simțit niciodată nevoia să l reconstitui. „Gîndindu-mă la mine”, ultimul vers din „Note de toamnă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și elemente de gândire strategică în politica externă a SUA și Federației Ruse La sfârșitul anului 1989, căderea zidului Berlinului a simbolizat sfârșitul sistemului bipolar, a divizării impuse de către Războiul Rece. Germania se reunifică în 1990. În 1991, URSS se destramă, Rusia și majoritatea fostelor republici sovietice se confruntă în următorii ani cu dificultăți economice, sociale și militare. SUA intervin în Irak, prin intermediul ONU, și aplică sancțiuni (embargou, amenințări, ultimatumuri), iar, ulterior, președintele G.H.W. Bush obține autorizație din partea Congresului american
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
respectiv, 1953. În 1955, după ce aripa germană a devenit preponderentă în partid, acesta s-a opus Tratatului de Stat, care restaura independența Austriei după zece ani de ocupație a Puterilor Aliate. Acesta a fost începutul sfârșitului Ligii, care s-a destrămat în același an (Morrow, 2000: 41-2; Riedlsperger, 1998: 28). Succesorul ei, FPÖ, creat în 1956, a fost tratat ca un paria și exclus de la orice participare la guvernare din cauza neîntreruptei sale asocieri cu nazismul (primii doi președinți erau foști naziști
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
responsabilitatea pentru lovitura de stat și a admis înfrângerea, dar a promis să continue lupta pentru schimbare politică și economică, transpunându-se într-un simbol al opoziției neobosite față de status quo. Între timp, instituțiile politice care apărau status quo-ul se destrămau tot mai mult. Deși Pérez a rezistat unei a doua revolte militare din noiembrie 1992, el a fost a acuzat de corupție, găsit vinovat de Curtea Supremă și demis din funcție de congres în mai 1993. Alegerile naționale din acel an
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a obțin o victorie (vezi Burt, 2007; Mauceri, 1996). A treia problemă legată de cele de mai sus a fost o criză a reprezentării politice. În 1990, sistemul de patru partide din anii 1980 era pe punctul de a se destrăma (Cameron, 1994; Tanaka, 1998). Cele două partide mari, Acțiunea Populară (AP) și Alianța Populară Revoluționară Americană (APRA), guvernaseră în timpul anilor 1980 și erau considerate responsabile în bună parte de criza economică și socială prin care trecea țara. Stânga Unită (IU
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un club exclusivist" alcătuit în principal din tehnocrați proveniți din rândurile elitei din Lima (Conaghan, 2005: 52-3; Degregori și Meléndez, 2007: 49-61). În același timp, alianța lui Fujimori cu evanghelicii și cu asociațiile care activau în economia subterană s-a destrămat. Încă din 1990, președintele a curățat partidul Schimbarea '90 de mulți dintre liderii săi evanghelici, iar un număr de deputați evanghelici a demisionat din partid (Degregori și Meléndez, 2007: 37-42; Kenney, 2004: 172). În 2000, numărul fujimoriștilor evanghelici din congres
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Spectator, au un stil în mare parte discursiv și doar ocazional narativ. E adevărat că firele modelelor informativ și de "story" se împletesc adeseori cu ușurință, chiar și atunci când trag în direcții diferite. Însă această relație a început să se destrame în secolul al XVIII-lea, odată cu apariția eseului politicos al lui Addison pe de-o parte și a formelor narative ale lui Daniel Defoe pe de alta. Atunci când Addison scrie într-o formă narativă se complace în crearea unor personaje
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a refuzat propria sa moștenire literară. Pattee activa ca scriitor într-o perioadă în care ordinea anterioară a ideilor combinate, a locului "omului" în istoria cu caracter romantic, fie că este oglindită în elanul poil-ului și spuma Imperiului Habsburgic, se destrăma sub presiunea conflagrației în Europa. Una dintre consecințele războiului a fost modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]