4,214 matches
-
este autentificat și de prezența clientului meu în fața acestui tribunal poate fi găsit nu în împăratul muștelor, ci într-un roman anterior, Insula de coral. Dar, onorată instanță, onorați membri ai juriului, există și ceva numit romantism răsturnat, romantism al dezamăgirii, al pesimismului și al nihilismului. Haideți să presupunem, doar pentru o secundă, că onoratul meu client și-ar fi petrecut doisprezece ani din viață citind în fața unui grup de elevi seraliști nu lucrarea domnului Golding, ci Insula de coral. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lauzi, a continuat Tom, dar măcar era mai bună decât cea de șofer de taxi, care fusese ocupația lui după ce abandonase studiile postuniversitare și revenise la New York. — Și când a fost asta? l-am întrebat, străduindu-mă să îmi ascund dezamăgirea. Acum doi ani jumate, mi-a spus el. Am absolvit toate cursurile și mi-am luat examenele orale, dar m-am împotmolit la disertație. M-am aruncat la mai mult decât eram în stare să fac, unchiule Nat. — Mai lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmat pentru ca să afle din ce oraș venea Tom, subiectul disertației abandonate (Clarel - poemul epic gargantuan și ilizibil al lui Melville) și să digere faptul că nu îl interesa câtuși de puțin să facă amor cu bărbați. În ciuda acestei din urmă dezamăgiri, lui Harry nu i-a luat mult ca să priceapă că Tom putea fi asistentul ideal pentru operațiunea cu cărți rare și manuscrise de la etaj. I-a oferit postul nu o dată, ci de zece ori și, deși Tom continua să refuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
diapozitive. Harry lipsea în ziua aceea, dar, când a primit pachetul de la asistenta sa, în aceeași seară, a scos un set de imagini și le-a ridicat în dreptul ferestrei ca să le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
A presto. Tom Nu mă gândisem că lucrurile or să se desfășoare atât de rapid. Răsuflam ușurat, desigur, bucuros că problema noastră se rezolvase atât de expeditiv și de eficient, dar era ceva în mine care trăia un sentiment de dezamăgire sau chiar de abandon. Începea să-mi placă Lucy și, în timpul excursiei la cumpărături prin cartier, mă obișnuisem treptat cu gândul că urma să o am în preajmă o vreme - câteva zile, îmi închipuisem, sau poate chiar săptămâni. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
toate eforturile ei au fost în van. Tom se scuză de zece ori, dar Pamela continuă să-l certe. Aceasta să fie noua și îmbunătățita Pamela despre care am auzit atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu o mică dezamăgire, ce fel de înlocuitor de mamă va fi pentru Lucy? Ultimul lucru de care are nevoie fetița e o burgheză nevrozată care să o cicălească tot timpul cu pretenții iritate și imposibile. Tom nici n-a închis telefonul, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
realității, dar tot nu aveam nici o idee unde era. Tom mai trecuse prin clipe asemănătoare cu sora lui și, deși era la fel de îngrijorat de soarta ei ca și mine, preocuparea lui era temperată de epuizare, de iritare, de anii de dezamăgiri și regrete. — E cea mai iresponsabilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată, a spus el. Lucy abia începe să se obișnuiască aici, cu noi, și acum, după atâtea nenorocite de luni, sună să spună că-i e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mâncare și, în timp de stăteam toți patru în grădina din spatele casei, somon pe pâine prăjită, am remarcat că fiica mea părea mai frumoasă și mai fericită ca oricând în lunile din urmă. Avortul spontan din toamnă îi provocase o dezamăgire imensă și, de-atunci încoace, fusese pe teren nesigur - mascându-și tristețea cu prea multă muncă la serviciu, gătindu-i lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta, pentru că am trecut fără nici o problemă. I-am spus lui Paul că ieșeam cu altcineva. Pentru că nu am vrut să recunosc că provin dintr-o familie de ciudați. Da, din păcate, a trebuit să mint, și când am văzut dezamăgirea în acei ochi albaștri, am fost terminată. Într-o zi, m-am gândit, într-o bună zi nu voi mai fi nevoită să-i cer mamei permisiunea să ies cu cineva la un pahar. Și atunci eu și Paul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un sos delicios, plin de calorii peste ea. Nu-mi pasă. Mi s-au dat papucii. Adam nu a sunat și merit un răsfăț. Comandăm o sticlă de vin și Debbie e rugată să arate un act de identitate, spre dezamăgirea mea și a lui Wendy. De ce naiba nu ni l-a cerut nouă? Nu e cazul să ne facem griji totuși, chelnerul arată ca o vedetă de cinema, așa că o să-l iert, doar de data asta. După cină, blugii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine În soare, cu un surâs larg pe față. Cum a cumpărat iarba-neagră aducătoare de noroc. Stau Întinsă În pat, inima Îmi bate nebunește și revăd În minte, iar și iar, totul. Și retrăiesc, iar și iar, aceeași umilință. Aceeași dezamăgire. I-am spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gândesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
întotdeauna de milioane, dar, în ultima vreme, începusem să avem o relație excelentă. E un om care mă înțelege. Îmi înțelege depășirea de cont. Ce mă fac fără el? — Dar nu sunteți prea tânăr ca să vă pensionați? zic, conștientă de dezamăgirea din vocea mea. N‑o să vă plictisiți? El se lasă pe spate în scaun, luând o gură de expresso. — Nu am de gând să renunț complet la muncă. Dar cred că în viață mai sunt și alte lucruri în afară de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că femeia în vârstă și cu mine nu ne uităm la același lucru. Ea se uită la o chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt autorizată să vă extind creditul cu mai mult de 50 de lire, zice Dawna. Va trebui să luați legătura cu directorul Departamentul Depășiri de Cont. Care este... stați să văd... Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
apoi oftează și ia altă pernă de grădină. — Of, Becky. Scumpa mea, adu‑ți aminte când ai zis că te urmărește cineva și te‑au crezut. Și s‑a dovedit că nu era... chiar adevărat. Nu? Un fior rece de dezamăgire mi se strecoară în suflet. OK, poate am exagerat și eu o dată, pretinzând că mă urmărește cineva. Ceea ce n‑ar fi trebuit să fac. Dar zău, doar pentru că inventezi și tu o dată un amărât de urmăritor, nu înseamnă că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și... nu e Luke. E un bărbat cu brațele pline de flori. Coșuri cu flori, un buchet de flori și, la picioarele lui, câteva cutii cu flori. — Flori de nuntă, zice. Unde le puneți? — O, spun, încercând să‑mi ascund dezamăgirea. Mi‑e teamă că ați greșit casa. Trebuie să le duceți alături, la numărul 41. — Zău? Bărbatul se încruntă. Stați puțin să mă uit pe listă... Țineți ăsta puțin, dacă sunteți drăguță. Îmi aruncă buchetul de mireasă în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
binefacere, cu tine și cu mama. O, la naiba. Așa e, azi ne întâlnim cu ea. — Nu l‑ar putea oare reprograma? îi propun. Ca să mergem amândoi? — Din păcate nu, spune Luke. Îmi aruncă un surâs grăbit, dar îi citesc dezamăgirea pe față și simt cum mă cuprinde un val de indignare la adresa mamei lui. — Sigur poate să‑și facă puțin timp altădată. — Are un program foarte încărcat. Și aici are dreptate, n‑am anunțat‑o din timp. Are o grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uit fix la telefon, șocată. Când mai vin la New York? Dar pot să treacă luni întregi până atunci. Poate n‑o să mai vin niciodată. Nu vrea să... — Promiți? — Ăă... OK, zic, străduindu‑mă să nu las să mi se citească dezamăgirea în voce. Ar fi foarte bine! Și poate ne vedem când mai vin eu la Londra. — OK! zic veselă. Sper. Păi atunci... ne vedem. Mi‑a părut bine de cunoștință! — Și mie, Becky! Încă mai am pe față zâmbetul fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
obraz, după care m‑am întors cu spatele, înainte ca vreunul dintre noi să apuce să zică ceva. Acum, după douăsprezece ore, mă simt complet epuizată. N‑am închis un ochi în timpul zborului de noapte, copleșită de tristețe și de dezamăgire. Cu numai câteva zile în urmă eram cu aripile întinse, crezând că tocmai îmi iau startul într‑o viață nouă și fantastică în America și, în loc de asta, sunt din nou aici, mult mai rău decât atunci când am plecat. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu‑se de mine, în jeans și pufoiacă. L‑ai găsit, văd! — Da, zic, încercând să‑mi ascund dezamăgirea. Da, l‑am găsit. — Nu te deranjează să luăm doar câte un șandviș, nu? spune, trăgându‑mă înăuntru. Am zis să ne vedem aici pentru că mi‑e mai comod mie. — Nu! Adică... nu șandviș e foarte bine. — Mă bucur. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]